3,339 matches
-
masculine, în dauna celor feminine, cultul Zeului-Tată-Cer, în dauna celui al Zeiței- Mamă-Pământ. Vechile zeități feminine, observă Marija Gimbutas, „s-au modificat treptat în mirese, soții și fiice, devenind erotizate, legate prin principiul iubirii sexuale ca urmare a sistemului social patriarhal și patriliniar al indo-europenilor” (127, p. 118). Acești călăreți războinici, păstori și vânători, au adus de aseme- nea cu ei confreriile masculine (gen Männerbünde), inițierile militare și cultul eroului războinic. În noul context cultural și cultual, principalul model mitic a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
biserica frumoasă, școala populată și cârciuma pustie va afla aproape totdauna că e proprietatea vreunui reacționar, a vreunui Pașcanu, Rosnovanu, Gr. Sturza. Căci degeaba am tăgădui-o: una din cauzele sărăciei țăranului și a relelor raporturi este suplantarea vechei și patriarhalei clase de proprietari mari prin oameni îmbogățiți și suiți în sus pe alte căi, nu zicem neonorabile, dar desigur mai comune decât caracterul, abnegațiunea și curajul acelor strămoși cărora vechii proprietari datoreau averea lor imobiliară. Afară de-aceea, relațiile fiind
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
valoare constantă țara nu mai află alt mijloc de a-și acoperi deficitul decât ipotecând însuși capitalul cu care lucrează - pământul. Pentru noi nu e îndoială că statul agricol, pentru ca să prospereze, are nevoie de-o organizație mult mai simplă, mai patriarhală, mai puțin costisitoare decât statele industriale că cel dentăi, încărcîndu-se cu sarcini disproporționate cu puterea lui de producere, ajunge a-și împinge populațiile în mizerie, o mizerie atât de acută încît pentru dări publice se vând oameni în piață, precum
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Carlovăț e numit și impus. Acum câteva săptămâni acest mitropolit a consacrat pe mitropolitul anticanonic din Serbia, iar mai zilele acestea d-l Tisza, primind o deputațiune a bisericii sârbești, accentuează rangul de patriarh al mitropolitului sârbesc de la Carlovăț. Sinodul "patriarhal" se va întruni așadar pe viitor la Buda-Pesta și aici se va muta mai curând ori mai târziu și scaunul "patriarhal". Maghiarii au dar relații cu Orientul, căci al doilea patriarh e la Buda-Pesta, iar jurisdicțiunea acestui patriarh se întinde
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
d-l Tisza, primind o deputațiune a bisericii sârbești, accentuează rangul de patriarh al mitropolitului sârbesc de la Carlovăț. Sinodul "patriarhal" se va întruni așadar pe viitor la Buda-Pesta și aici se va muta mai curând ori mai târziu și scaunul "patriarhal". Maghiarii au dar relații cu Orientul, căci al doilea patriarh e la Buda-Pesta, iar jurisdicțiunea acestui patriarh se întinde peste otarele Ungariei, deocamdată până în Serbia liberă, unde el a consacrat pe actualul mitropolit al independentului regat sârbesc. Aceste relații cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
tragă pielea peste scaunul judecătoriei, pentru a-l preveni pe succesor. Totuși pașalele se grămădeau după acest post și rămăseseră, ca și mai înainte, tot venali. Politica rusă seamănă c-o clădire care în orice parte are alt aspect. Înlăuntru patriarhală, în afară turburătoare, afirmând iubirea de pace și totuși grămădind trupe în apropierea frontierelor. În același timp simulează a fi putere asiatică și durează căi ferate spre Samarkand, cu două ramuri spre Persia și Afganistan, ca și când India i-ar fi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
văluri sau să le lapideze. Care a pus vocale, sunete dulci, inflexiuni materne în scriitura dură, consonantică a ebraicei și arabei. Care a dat corp Legii. Care, cu sfintele femei și Maria Magdalena, amestecă un grăunte de feminitate în trăsăturile patriarhale, amestecă sîngele cu roua, familiarizează pe oricine cu "Celălaltul Absolut", umanizînd sacrul. Creștinismul, acest antiintelectualism al Sfîntului Duh, își datorează caracterul direct și sensibil unui formidabil echipament mediatic. Mahomed este un centralizator încăpățînat. Nu-i place să se gîndească la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cel unic. Ei nu erau din punct de vedere intelectual mai puțin dezvoltați ca evreii. Părintele psihanalizei a răspuns prin tată și uciderea tatălui la hoardele primitive; schema vă e cunoscută. Dar toți avem un tată, și există multe societăți patriarhale în istoria umanității. Dacă originea ideii de Dumnezeu este în imaginea tatălui atotputernic, nu se explică de ce ideea s-a născut mai degrabă aici și nu în altă parte. Putem răspunde, de asemenea, și este răspunsul meu personal: omul e
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ocupației engleze în India a fost unul neatins de toate războaiele civile, invaziile sau revoluțiile. Era vorba de distrugerea întregii structuri a societății indiene fără a se observa vreun semn al reconstituirii. Referindu-se la dezorganizarea și disoluția organizațiilor sociale patriarhale, aparent inofensive din India, Marx arăta că de fapt în acestea erau bazele solide ale despotismului oriental. Există și autori care văd însă poziția lui Marx în problema comunităților ca fiind deosebit de consecventă. În lucrarea The Jewish question, Marx arăta
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ocupat de Le Play. Ceea ce îl interesa pe Le Play cel mai mult era rolul familiei în ordinea socială. În viziunea sa, populațiile nu ar fi constituite din indivizi, ci din familii. Acestea ar fi de trei tipuri: 1. Familia patriarhală. Familia lărgită, dominată patriarhal, considerată inadecvată ordinii politice și economice moderne, se găsea de obicei în țările din zone de stepă, unde condițiile economice și politice o făceau în întregime funcțională. 2. Familia instabilă. Aceasta a fost specifică Franței post-revoluționare
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Ceea ce îl interesa pe Le Play cel mai mult era rolul familiei în ordinea socială. În viziunea sa, populațiile nu ar fi constituite din indivizi, ci din familii. Acestea ar fi de trei tipuri: 1. Familia patriarhală. Familia lărgită, dominată patriarhal, considerată inadecvată ordinii politice și economice moderne, se găsea de obicei în țările din zone de stepă, unde condițiile economice și politice o făceau în întregime funcțională. 2. Familia instabilă. Aceasta a fost specifică Franței post-revoluționare, dar exemple pot fi
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mai de succes aceasta poate fi găsită în Scandinavia, la Hanovra, în nordul Italiei și, într-un anume grad, în Anglia. De asemenea, poate fi găsită în China modernă. Acest tip de familie combină cele mai bune elemente ale sistemului patriarhal cu individualismul tipului instabil. Cu o singură excepție copiii pleacă de acasă la vârsta potrivită, și se descurcă singuri, autonomia fiind puternic încurajată, iar cel ce rămâne are grijă ca toți care vor avea nevoie de sprijin la un moment
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
din cele două concepte este reprezentat de imaginea unui tip de relaționare socială și de imaginea elementelor mentale afective și voliționale care intră, respectiv, în fiecare din cele două. Ceea ce, tipologic, au fost aristocrația și democrația pentru Tocqueville, familiile-tip patriarhală și instabilă pentru Le Play, modurile economice de producție feudal și capitalist pentru Marx, gemeinschaft și gesellschaft au fost pentru Tönnies. "În fiecare caz, un singur aspect al ordinii sociale mai cuprinzătoare este extras, i se dă semnificație dinamică și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de pământ, înrăutățirea datorată Regulamentelor organice, sunt tot atâtea episoade prin care a trecut satul românesc, slăbind treptat. Constantin Noica pune în dimensiune culturală problema dorinței de a nu mai fi eternii săteni ai istoriei (Noica, 1991: 7). România eternă, patriarhală, rurală, anistorică nu se mai poate accepta, ci se dorește o Românie actuală. Elogiul satului făcut de Blaga la intrarea în Academie era datorat și faptului că nu avea niciun înaintaș ilustru căruia să îi facă elogiul. "Cel mai personal
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
români. Din cei din urmă, sunt români peste paisprezece milioane" (Vulcănescu, 1997: 120). Totul ar fi fost diferit între aceste două românii, una "civilizată" sau "modernă" și alta pe care refuză să o numească așa cum mulți o fac, primitivă, arhaică, patriarhală, numind-o "România românească". Modul de așezare a caselor, materialele de construcție utilizate, portul oamenilor, limba, totul diferă între cele două. Distanța socială ce îi separa pe locuitorii celor două categorii de habitat era însoțită de toate aceste diferențe semnificative
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de mijloacele moderne de transport), producția unor bunuri care acum erau produse mult mai ieftin la scară industrială (n occident etc., "...toate acestea au o foarte mare influență dizolvantă asupra (ntregii vieți materiale ș( asupra moravurilor din s(nul familiei patriarhale țărănești" (Dobrogeanu Gherea, 1910: 34). Breslele au fost de asemenea afectate semnificativ. Dar acestea nu erau dec(t efecte secundare. Str(mba reformă agrară de la 1864 a condus practic la neoiobăgie. "Anul 1864 purta (n s(nul său teribilul an
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
fiindu-i total devotați, având și rolul de mediere între lideri și mase. Puterea decizională îi aparține în exclusivitate liderului, fapt care aduce cu sine un risc crescut pentru abordarea defectuoasă a problemelor cu care se confruntă organizația respectivă. organizația patriarhală (tipul tradițional) - se caracterizează prin existența unui sistem de autoritate acceptată în virtutea tradiției, a datinilor, a faptului că „întotdeauna a fost așa”. Tradiția este glorificată, rangul sau poziția în societate au o importanță deosebită, iar relațiile existente într-o astfel
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de copiii prim-vicepreședintelui sînt urmate de mese copioase. Ca urmare a faptului că bucătăreasa Patriarhiei, Leopoldina CÎrstea, este surprinsă de „sursa Apollo” ca fiind foarte nervoasă, are loc o anchetă În care vinovat e găsit șoferul Poenaru, șeful garajului patriarhal. De ce? Tocmai pentru că acesta fusese angajat chiar de către Justinian Marina. Astfel, prin transfer simbolic al vinovăției este acuzată o persoană care făcea parte din anturajul patriarhului. În acest fel răzbunarea este considerată Îndeplinită, iar onoarea spălată. Toată această comedie de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cel mai adesea tacite” pe care se Întemeiază Învățămîntul românesc azi. Autorii se concentrează asupra funcționalităților școlare, și mai puțin asupra finalităților educației. Se raliază tranșant la ideea, cam uzată deja, că Învățămîntul reflectă fidel starea societății românești - rudimentară, rurală, patriarhală, de subzistență, producătoare a „cetățeanului minimal”. Dar nu sesizează un fapt contradictoriu: acela că școala ideală ar trebui modernizată Înaintea societății, care, totuși, o condiționează. În același timp, școala trebuie să producă integrarea profesională, deci adaptarea tinerilor absolvenți la societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că „orice licărire timidă de talent își va găsi adăpost în coloanele noastre”. Se publică versuri de Octav Sargețiu, N. Carpen ș.a., poeme în proză de George Lotru, proză de V. Oprescu. M. mai cuprinde cronici literare la romanul Oraș patriarhal de Cezar Petrescu și la volumul de versuri Punct vernal de Simion Stolnicu, un eseu despre scriitorul Thomas Carlyle (Marele tăcut) și necrologul Jean Bart. Una dintre rubrici este „Cronica științifică”. Sunt inserate, de asemenea, cugetări, epigrame, anecdote, noutăți radiofonice
MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287959_a_289288]
-
al Societății Publiciștilor Români. Începuturile literare ale lui M. stau sub semnul poeziei (a lăsat și un manuscris cu titlul Din caier, datat „1904-1905”), influențată vădit de sămănătorism, cu reminiscențe romantice, ale cărei teme sunt exaltarea trecutului glorios, liniștea vieții patriarhale, frumusețea naturii, scurgerea nemiloasă a timpului. Dintre numeroasele piese, unele reprezentate pe scenele teatrelor din Iași, Craiova, București (Rândunica, Nebunul, Camaradul Vâltoare, Datorii uitate, Dragoste cu contract, Când reînfloresc salcâmii, Migrena asiatică, S-a stins candela), altele rămase în manuscris
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
conștiințe specifice erei mașiniste. Satisfacțiile pe care le-ar fi trăit cetățeanul-supus din orașul imaginat de Le Corbusier nu erau totuși plăcerile independenței și autonomiei personale, ci acelea ale integrării logice Într-un plan rațional: „Aici trebuie să intervină autoritatea patriarhală, autoritatea unui tată preocupat de soarta copiilor săi... Trebuie să construim locuri unde specia umană să renască. O dată organizate funcțiile colective ale comunității urbane, toți vor avea libertate individuală. Fiecare om va trăi având o relație bine stabilită cu Întregul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Între surâs și lacrimă, poemele din Isvoade (1943), cartea de debut, sunt croite, în culori de pastel, pe o dimensiune retro. „Icoanele” de altădată, din satul copilăriei, își exercită apelul imperios. Prin „amintirile de fum” se întrezăresc, în tihna lor patriarhală și în ritmica eternă a anotimpurilor, casa bătrânească, grădina înrourată și plină de miresme, bisericuța senină, precum și alte înduioșătoare priveliști ale ocrotitoarei „vetre”. Lărgindu-și gama, ciupind energic struna naționalismului, paseistul se dedă unei făloase retorici, cu trâmbițări de vitejii
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
mitologiei populare. Din acesta din urmă au izvorât câteva reușite poetice depline, dintre care se detașează capodopera sa, Zburătorul (1843). Neliniștea erotică a fetei, realizată într-o confesiune de mare autenticitate și bogăție a senzațiilor, este plasată într-un spațiu patriarhal, unde ritmurile firii și ale lumii au dintotdeauna aceeași cadență și același mister. Se sugerează astfel, cu mijloace lirice remarcabile, atmosfera de vrajă și supranatural care însoțește ivirea sentimentului de dragoste. H.-R. s-a dovedit foarte înzestrat pentru poezia
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
neajungând totuși la golul persistent din existența femeii. Memoria lui confruntă epoci agitate („zaveră... ciumă... jaf”) cu momente calme, evocând „vin bun și cântece frumoase”. Scurgerea timpului nu declanșează crize dramatice, iar nucul „falnic”, simbol al unor „vremi de trai patriarhal”, întinde peste lucruri coroana-i protectoare. Câte o notă mai dinamică se consumă repede. Sfidând vifornița hibernală, la „orândă” domnește o suspectă „voie bună”, țăranii, inclusiv popa, jucând de „duduie sub ei pământul” (Veselie). Evocator elegiac al lăutarilor și cântăreț
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]