845 matches
-
se stingea curând, la Zolkiew. Ctitor al tiparului, înnoitor al cultului, promotor al culturii și literaturii în limba națională, D. reprezintă în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, asemenea cronicarului Miron Costin, o conștiință umanistă. Teologia (patristica și dogmatica), istoria, filologia și poezia sunt discipline pe care le slujește statornic - ca om de Renaștere - cu voință de a cunoaște și dor de perfecțiune. Citise pe Grigore Ureche și analele în limba slavonă. Pătruns de valoarea documentului, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
ales, binomul Orient/Occident, așa cum apare acesta din perspectiva relației dintre ortodoxie și catolicism. SCRIERI: Le Rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, pref. Michel Meslin, Paris, 1996; ed. (Râsul patriarhilor. O antropologie a deriziunii în patristica răsăriteană), pref. Andrei Pleșu, București, 1996; Iacob și îngerul. 45 de ipostaze ale faptului religios, București, 1996; Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, București, 1999; Puterea schismei. Un portret al creștinismului răsăritean, București, 2001; Roma caput mundi. Un ghid subiectiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
religie, traducere de Cezar Baltag, Editura Humanitas, București, 1994, în special capitolele 2 și 3); Paul Evdokimov (Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traducere, prefață și note de Teodor Baconsky, Editura Anastasia f.a., București,; Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană. Învățătură patristică, liturgică și iconografică, traducere, prefață și note de Vasile Răducă, Asociația filantropică medicală creștină Christina, București, 1995) și John Meyendorff (Teologia bizantină. Tendințe istorice și teme doctrinare, traducere din limba engleză de pr. Alexandru I. Stan, Editura I.B.M.B.O.R.
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
M.A.E.), onestitate în citarea autorilor, o știință a conceperii structurii temei în cauză. În paleta largă a preocupărilor științifice - concretizate în sute și sute de pagini, unele îngemănate în două reprezentative volume de Studii de teologie istorică și patristică (apărute în anul 2005, respectiv 2007; sic!: peste 1.400 p.!) -, un loc aparte revine studiului primelor secole ale creștinismului în teritoriul dintre Dunărea de Jos și Marea Neagră. În afara menționatelor volume, circumstanțiate istoriei Dobrogei, părintele-profesor Runcan a relevat într-un
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
după socotința noastră când domnește în ceruri Iisus Hristos Mântuitorul nostru, Căruia I se cuvine toată slava și împărăția, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor, Amin!”. Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, cea mai veche, este singura scriere patristică străromână de la cumpăna secolelor III - IV, care s-a păstrat până în zilele noastre în textul hagiografic din Acta Sanctorum. Ar fi putut exista și Actele martirice sau Pătimirile din 298 de la Durostorum, despre martirizarea sfinților militari sau foști militari
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sfinților Epictect și Astion, de la cumpăna veacurilor III - IV, cultura provinciei Scythia Minor a cunoscut aproximativ 40 de scrieri, majoritatea datând din veacurile IV - VI. Aceste scrieri patristice străromâne au contribuit la consolidarea creștinismului în spațiul nostru etnic. Spiritualitatea creștină patristică sfințea pe om, dar și pământul părinților și strămoșilor noștri - „Sângele martirilor, vărsat prin violența migratorilor sau persecuțiilor din partea Imperiului, sfințea pământul pe care-l transforma în locaș de închinare”. Textul Pătimirii Sfinților Epictect și Astion de la Halmyris, alături de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe la anul 338 și a trăit aproximativ 80 de ani, până după anul 414, fiind deja episcop de Remesiană încă înainte de anul 367. Sfântul Niceta a fost contemporan cu cei mai de seamă Părinți ai Bisericii din perioada a doua patristică, precum: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Atanasie, Sfântul Efrem Sirul († 373), Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie, Fericitul Augustin, Fericitul Ieronim († 420) și alții, care au ilustrat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în Italia, prietenia sa cu Paulin de Nola, misionarismul său de excepție, dublat de o bogată activitate culturală la mai multe populații din bazinul dunărean, încă neîncreștinate, sfințenia vieții sale, îl așează pe Sfântul Niceta între marii Sfinții Părinți ai patristicii, cunoscuți pentru atitudinea lor ecumenică. IV. Contribuția Sfântului Niceta de Remesiana la dezvoltarea literaturii patristice Pe lângă predica vorbită, Sfântul Niceta s-a slujit în activitatea sa misionară îndelungată și de lucrările scrise. Unele dintre aceste lucrări s-au pierdut, altele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru amândoi. Paulin este informat că pe malurile Istrului (Dunării) se desfășoară o intensă activitate de evanghelizare, împletită cu o rodnică acțiune de romanizare a „populațiilor barbare” aflate printre dacoromani. Misionarismul Sfântului Niceta l-a impresionat pe Paulin, iar personalitatea patristică a misionarului dunărean i-a stârnit admirația, exprimată în cuvinte de laudă. La rândul său, Sfântul Niceta lua cunoștință de viața liturgică de la Nola, de teologia de acolo; intra în legătură cu numărul mare de credincioși veniți la sărbătoarea Sfântului Felix (ale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și interculturale „Sf. Ioan Casian”. Publicat în volumul cu același titlu, închinat simpozionului amintit, apărut în Editura Vasiliana’98, Iași, 2006.) Activitatea ecumenistă contemporană operează cu o serie întreagă de termeni teologici a căror etimologie trebuie căutată, adesea, în perioada patristică. Această căutare depășește sfera filologică și nu de puține ori scoate la iveală din tezaurul patristic, comun întregii Biserici primare nedespărțite, lumini și sensuri noi pentru înțelegerea corectă și temeinică a dezideratului de unitate creștină, visul de aur al ecumenismului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a făcut o definire clară a acestora. Pentru evitarea unor confuzii a acestor termeni, în dialogul ecumenist actual, este bine să urmărim ideea de ecumenicitate la Sfinții Părinți. Vom insista asupra secolelor IV-V, adică asupra perioadei de înflorire a patristicii, în care a trăit și Sfântul Niceta de Remesiana. I. Ideea de ecumenicitate la Sfinții Părinți din secolele IV-V a) Termenul ecumenic, ce vine din grecescul òιкоµένη, și care înseamnă, la origine, pământul locuit sau lumea, a fost folosit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vine din timpul lui Abel și durează până la aceia care se vor naște la sfârșit și vor crede în Hristos, tot poporul sfinților care aparțin unei singure cetăți, Trupul lui Hristos”. O trăsătură de seamă a ecumenicității Bisericii din perioada patristică de înflorire (secolele IV-V) era păstrarea unității de credință și a unității Bisericii. Deși Imperiul roman s-a împărțit, la începutul secolului al IV-lea în două sfere de influență - Apus și Răsărit - după mutarea capitalei la Constantinopol, Sfinții
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Ierusalimului, Sfântul Epifanie de Salamina (†403), Sfântul Vasile cel Mare (†379), Sfântul Grigorie de Nazianz (†389), Sfântul Grigorie de Nyssa (†394), Diodor de Tars († înainte de 394), Sfântul Ambrozie (†397), Sfântul Niceta de Remesiana, Fericitul Augustin și alții. Din bogata literatură patristică epistolară se desprinde deosebita grijă a Sfinților Părinți pentru păstrarea ecumenicității. De pildă, Sfântul Vasile cel Mare cerea fiecărui episcop să aibă o atitudine ecumenică, rămânând în „dragostea frățească universală”. Un alt element deosebit de important pentru păstrarea și adâncirea ecumenicității
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
un efort comun, în deplină iubire și solidaritate frățească, pentru dobândirea mântuirii și fericirii veșnice, ca participare activă și tainică a creștinilor la destinele lumii”. Întreaga activitate a ecumeniștilor contemporani converge spre realizarea acestei ecumenicități. Drumul de revenire la ecumenicitatea patristică presupune, însă, o muncă însuflețită și stăruitoare de căutare și studiu, adică de cunoaștere a temeiurilor privind ortodoxia credinței, de apropiere a creștinilor, de părăsire a unor tendințe egoiste, dar presupune și o rugăciune curată și continuă către Dumnezeu ca să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
credinței, de apropiere a creștinilor, de părăsire a unor tendințe egoiste, dar presupune și o rugăciune curată și continuă către Dumnezeu ca să binecuvinteze cu puterea Duhului Sfânt lucrarea sinceră a color care se străduiesc ca Biserica să fie una. Tradiția patristică a secolelor IV și V a ilustrat limpede ecumenicitatea Bisericii, a cărei esență este adevărul credinței și viața creștină, contopite într-o unitate, pe cât de largă, pe atât de fidelă atmosferei apostolice. Unul dintre reprezentanții ecumenicității patristice din secolele IV
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
două călătorii - la Roma și la Nola - sunt foarte importante pentru întărirea ecumenicității la cumpăna dintre secolele IV și V. Desigur că Sfântul Niceta, care avea o bogată experiență literară, misionară și sacerdotală, a fost în măsură să evalueze literatura patristică apuseană și viața bisericească de la Nola, mai ales că Paulin era unul dintre cei mai culți oameni ai vremii sale, numărându-se între elevii lui Ausoniu și între prietenii Sfântului Ambrozie. Nola îmbrăca haină de sărbătoare în fiecare an, în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cunosc împrejurările morții Sfântului Niceta. Din întreaga operă teologică a Sfântului Niceta de Remesiana emană duhul ecumenicității. Dacă evlavia sa introducea pe Niceta în cercul prietenilor Sfântului Paulin de Nola, opera sa îl situa printre cei mai de seama cateheți patristici, după cum rezultă într-un codice manuscris din secolul al IX-lea: „Apoi trebuie spus pe scurt în ce fel poate să fie înțeles însuși Simbolul credinței, după cum l-au tâlcuit și învățătorii Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, adică fericitul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Grigorie de Nyssa (Despre Sfântul Duh, contra Macedonienilor pnevmatomahi), Didim Alexandrinul - cel Orb (Despre Sfântul Duh), Amfilohiu de Iconiu († pe la 403) (Despre Sfântul Duh - lucrare pierdută), Diodor de Tars († 395) (Despre Sfântul Duh), Sfântul Ambrozie (Despre Sfântul Duh) etc. Părinții patristici citați relevă în unanimitate dimensiunea ecumenică a lucrării Sfântului Duh în lume. Negarea Dumnezeirii Sfântului Duh înseamnă tăgăduirea atotputerniciei Sale și a rolului Său binefăcător și mântuitor; de aceea ereticii erau socotiți ca blasfemiatori ai lui Dumnezeu și stricători ai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
I Corinteni 14, 24). Învățătura Sfântului Niceta despre Sfântul Duh este ortodoxă și unele din reflecțiile sale cu privire la dumnezeiasca lucrare a Acestuia în lume pot constitui pagini antologice de pnevmatologie, alături de celelalte lucrări de același gen din literatura patristică a secolelor IV și V. Sfântul Niceta de Remesiana scrie tratatul Despre Sfântul Duh, ținând seama de puterea de înțelegere a păstoriților săi, și, deși nu utilizează toate elementele demonstrației Dumnezeirii Sfântului Duh, așa cum a făcut-o, de pildă Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o cârmuiește - Sinodul ecumenic. Învățătura Sfântului Niceta despre sobornicitatea Bisericii este de mare actualitate, mai ales că această problemă stă în miezul discuțiilor ecumeniste contemporane. Niceta poate oferi elemente de prim ordin pentru lămurirea problemei sobornicității Bisericii, alături de alți autori patristici. În Simbolul de credință nicetan nu se specifică apostolicitatea ca însușire a Bisericii. Totuși Sfântul Niceta se referă la Sfinții Apostoli, atunci când afirmă că Biserica păstrează neschimbată învățătura creștină. De asemenea, el citează frecvent pe Sfinții Apostoli în sprijinul argumentării
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și literară desfășurată de Cassian după părăsirea locurilor natale din Scythia Minor a uimit pe unii cercetători de mai târziu ai vieții și operei sale creând nedumeriri cum putea fi atât de educat un scit în vremea aceea. a. Personalitatea patristică a Sfântului Ioan Cassian 1. Elemente de organizare bisericească în provincia Scythia Minor În anii săi de formare, creștinismul se impusese definitiv în spațiul dintre Dunăre și Mare. Unul dintre marii apologeți de limbă latină, Tertulian din Cartagina (160 - 240
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sa exprimată în legea morală. Problema rămasă nerezolvată pe de-a-ntregul este modul în care trăia omul, legătura cu Dumnezeu: printr-un act de hotărâre a vrerii lui Dumnezeu sau printr-un act de voință omenească. Disputele provocate în epoca patristică de pelagieni și semipelagieni dar și cele din Evul Mediu stârnite de protestantism s-au ocupat aproape exclusiv de acest aspect al problemei. Problema predestinației nu apare însă, abordată în mod direct de către Cassian și, cu argumente, se poate concluziona
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
învățătură în Occident, unde scrierile sale au fost copiate pretutindeni și au influențat puternic pe marii organizatori ai vieții monahale din Apus, ca: Benedict de Nursia sau Francisc de Assisi. Prin urmare, merită să fie considerat o personalitate universală (ecumenică) patristică. VI. REPERE ISTORICE ÎN ACTIVITATEA TEOLOGICĂ A LUI IOAN MAXENȚIU ȘI A “CĂLUGĂRILOR SCIȚI” Alături de Sfântul Ioan Casian și Cuviosul Dionisie cel Mic, un alt teolog de seamă al Scythiei Minor este Ioan Maxențiu, un monah din grupul „călugărilor sciți
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Biserici locale. Ei manifestau mai degrabă o teologie practică, după modelul Sfântului Ioan Casian, Dionisie cel Mic și al Sfinților Capadocieni. Din cele prezentate mai sus constatăm următoarele: Credința (teologia) inscripțiilor creștine și a personalităților bisericești amintite are fundamentare biblică, patristică și ecumenică în cel mai deplin înțeles al cuvântului. Este o teologie inspirată de mari misionari și Părinți răsăriteni (îndeosebi de Sfinții Capadocieni, apoi Ioan Gură de Aur, Chiril al Alexandriei și Proclus), de Părinți apuseni (ca Sfântul Ilarie de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
formula dogmatică a „Calcedonului”, iar prin Dionisie cel Smerit și Ioan Maxențiu dezvoltă și apără această formulă. Teologia tomitană a apărat Ortodoxia la sinoadele ecumenice (îndeosebi contra arianismului și nestorianismului) și a pus în circulație o bună parte din gândirea patristică a Răsăritului, atât prin prelucrări personale cât și prin traduceri, legând între ele culturile creștine contemporane a trei continente: Europa, Asia și Africa. Hristologia Sfântului Chiril al Alexandriei n-a fost cunoscută în Apus decât din traducerile lui Dionisie cel
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]