843 matches
-
Metodologia cercetării teologice (2007-2008);Propedeutică teologică și filosofică (2007-2008); Idei și curente ale civilizației europene (2006-2007); Sociologia religiei (2006/2007); Vulgata. Interpretări de texte (2008-2000); Septuaginta. Interpretări de texte (2009-2010); Teologia suferinței ( 2002-2005;2009-2010); Poetică religioasă /secția Teologie litere (2007-2008); Patristică și filosofie (Master secția Teologie sistematică, 2009-2010); Teologie și știință (Master secția Teologie sistematică, 2009-2010); Teologie si filosofie (Master Teologie sistematica, 2010-216); seminar Istoria filosofiei (2000-2016); seminar Limba latină (2000-2016); seminar Limba greacă (2000-2016); seminar Teologie socială (2007/2008); istoria
Vasile Chira () [Corola-website/Science/312373_a_313702]
-
două mănăstiri, una de călugări și alta de maici: « Mănăstirea Sfântul Victor » și « Mănăstirea Sfântul Sotiros » (Mântuitorul). Organizează viața mănăstirească după modelul mănăstirilor din orient cu adaptările necesare locului. Prin aceasta, Ioan Casian este un factor de legătură între cultura patristică a Răsăritului și cea a Apusului fiind considerat unul dintre cei mai de vază promotori ai monahismului în occident. A combătut teza augustiniană despre „supremația harului asupra propriei conștiințe, fiind astfel considerat semipelagianist. A luat poziție împotriva nestorianismului și a
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
bolșevice, pleacă în exil împreună cu familia. El face parte din marea familie a "intelighenției" ruse, din care amintim nume precum Nikolai Berdiaev, Serghei Bulgakov, Vladimir Lossky, Alexander Schlemann, Vladimir Nabokov, Marină Țvetaeva etc. Din anul 1925, este numit profesor de patristica la Institutul de teologie ortodoxă „St.Serge” din Paris. În anul 1932 este hirotonit preot al Bisericii Ortodoxe din Paris. În această perioadă scrie o serie de lucrări în domeniul patristicii,precum și monumentala să opera "Căile Teologiei Ruse". Din anul
Gheorghe Florovski () [Corola-website/Science/309580_a_310909]
-
Țvetaeva etc. Din anul 1925, este numit profesor de patristica la Institutul de teologie ortodoxă „St.Serge” din Paris. În anul 1932 este hirotonit preot al Bisericii Ortodoxe din Paris. În această perioadă scrie o serie de lucrări în domeniul patristicii,precum și monumentala să opera "Căile Teologiei Ruse". Din anul 1949 se mută în Statele Unite, unde este numit Decan al Seminarului teologic ortodox "St.Vladimir." Devine doctor honoris causa al Universității Statului New York. În anul 1955 se retrage din funcția de
Gheorghe Florovski () [Corola-website/Science/309580_a_310909]
-
lui Dumnezeu|împărăției cerurilor]]” va avea totuși loc o dată cu a doua venire a lui Christos ("„parousia”"), pe care primii creștini o considerau iminentă. O dată cu „parousia” va avea loc învierea morților, judecata universală și nemurirea sufletelor, subliniate mai ales în literatura [[patristică]]. Cu prelungirea așteptării celei de a doua veniri a lui Christos, în epoca împăratului [[Constantin cel Mare|Constantin]], literatura teologică pune accentul mai mult pe destinele individuale ale oamenilor și mai târziu, începând cu secolul al VII-lea, se concentrează
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
studiile liceale la Arad (1992-1996), răstimp în care a coordonat redacția revistei "Laboremus". Este licențiat în filosofie (2000) și teologie ortodoxă (2005) la "Universitatea Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. Student Erasmus la Universitatea "Ludwig Maximilian" din München (2000-2001). Master of Arts în patristică la "University of Durham" (2002) în Marea Britanie. Research Fellow (2005-2006) & Guest of the Rector, New Europe College (2006-2007). Doctorat în teologie la King's College London (Universitatea din Londra) cu o teză despre "The Nicene Christ and Desert Eschatology" (2008
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
voci ale Ortodoxiei răsăritene, remarcat datorită pledoariilor pentru echilibru și, în același timp, radicalitate în asumarea tradiției Sfinților Părinți. Ioan I. Ică Jr. s-a distins printr-o prolifică activitate editorială. A publicat numeroase studii, traduceri, comentarii, prefețe la autori patristici și contemporani. Este editorul monumentalei colecții de izvoare patristice intitulată "Canonul Ortodoxiei" (vol. I, 2008).
Ioan Ică Jr. () [Corola-website/Science/309935_a_311264]
-
în limba greacă de citate și pilde din scrierile biblice și patristice. Față de versiunea georgiană, personajul Ioasaf se prezintă în versiunile bizantine mai militant în favoarea creștinismului. Distrugerea sanctuarelor păgâne apare ca motiv al legendei probabil datorită influenței exercitate de literatura patristică. Accentuată este și opera de misionare creștină. Altfel decât în versiunile în limbile arabă și georgiană, Varlaam este trimis de însuși Dumnezeu la palat, unde Avenir îl ținea pe Ioasaf departe de influența creștinismului, nu îl ferea numai de cunoașterea
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
Patristica se referă la contribuțiile literare ale Sfinților Părinți. Sub titlul de Părinți apostolici intră scriitorii creștini din a doua jumătate a sec. I și prima jumătate a sec. II, care au fost ucenici ai Sfinților Apostoli ori i-au cunoscut
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
ucenici ai Sfinților Apostoli ori i-au cunoscut pe aceștia. Astfel, Barnaba, Clement Romanul, Ignatie Teoforul (episcop al Antiohiei), Policarp al Smirnei, Herma, Papias sunt doar cei cunoscuți, existând și o serie de anonimi, precum autorul Epistolei către Diognet. Literatura patristică din această perioadă este strâns legată de scrierile Vechiului și Noului Testament, având atât caracter catehetic (pentru creștini), cât și misionar (pentru necreștini). Pentru denumirea cuvântărilor religioase se foloseau termeni precum: predici misionare, didactice populare, exegeze și predici tematice. Creștinismul
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
părinților bisericii, care au convenit religiei creștine. Oricum ar fi fost, filosofia era pusă în slujba credinței pentru ca aceasta din urmă să devină comprehensibilă, să încapă în explicații care nu resping rațiunea și argumentarea, în esență, limbajul și instrumentele filosofiei. Patristica a trecut prin trei etape: 1) etapa apărării creștinismului împotriva gnosticilor și a adversarilor păgâni. Această etapă acoperă secolul al II-lea al erei noastre; 2) etapa în care se constituie doctrina credinței creștine; această etapă este cuprinsă între 200
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
tradiția obișnuințelor și sensibilității comune, văzând în încercările filosofiei tentative de denaturare a religiei creștine. Crede în realitatea corporală a lui Isus, în învierea sa, în nemurirea sufletului, în crearea lumii de către Dumnezeu prin cuvânt etc. În secolele III-IV filosofia patristică a fost reprezentată de Clement Alexandrinul, Origene (din Alexandria), elevii săi Dionisos din Alexandria, Grigorie Traumaturgul și Eusebio din Cesarea, (aceștia, adepți ai lui Origene), Metodiu, Arie (întemeietorul arianismului), Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nissa etc. Să
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
era concepută ca una universală, omul suferind, în contextul ei, o transformare radicală. Resurecția trebuia să fie totală. Un vis al mai multor apologiști și o speranță care ia, unori, forme crispate. Este neîndoios că figura cea mai impunătoare a patristicii, cu toate încercările celorlalți apologiști, a fost Aureliu Augustin, cel care face marea trecere de la meditația cu iz obiectiv la o adâncă și dureroasă interiorizare a reflecției creștine. Aureliu Augustin - sf. Augustin, cum îi spun catolicii - s-a născut la
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Argumentele sf. Augustin referitoare la îndoială sunt premergatoare celor ale lui Descartes care scriind "dubito ergo cogito, cogito ergo sum" legitima, prin îndoială, certitudinea și eu-ul ca ființă cugetatoare. Certitudinea o constituie, în fond, ființa noastră cugetătoare. În privința ultimei patristici (a doua jumătate a secolului al V-lea - a doua jumătate a secolului al VIII-lea), aceasta a fost reprezentată de Nemesius, de Procopius (465-528), Enea, Zacharia (mort la 533) ultimii (sec. VI) trei făceau parte din școala sirienii din
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
pe la 754 când a fost condamnat la Constantinopol de un consiliu nu mai era în viață). Scriitorii latini Ioan Casian (7-435), Claudius Macuertus (7-474), Marcianus Capella (scria pe la 430), și Grigore cel Mare (540-604) au ilustrat, la rândul lor, ultima patristică. Se poate observa, și în această etapă, diferența substanțială dintre -"contribuția" Orientului și a Occidentului în elaborările doctrinale de care s-au slujit creștinismul și biserica creștină. Când creștinismul devine religie oficială (1a 356, prin decizie politică și juridică), patristica
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
patristică. Se poate observa, și în această etapă, diferența substanțială dintre -"contribuția" Orientului și a Occidentului în elaborările doctrinale de care s-au slujit creștinismul și biserica creștină. Când creștinismul devine religie oficială (1a 356, prin decizie politică și juridică), patristica se definește ca sprijin al oficialității bisericești și al puterii politice susținute de Biserica creștină. Faptul că patristica sfârșea în chip neplăcut, căzând în mistica pură, exprimă logica relațiilor ei cu rațiunea și filosofia.
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
doctrinale de care s-au slujit creștinismul și biserica creștină. Când creștinismul devine religie oficială (1a 356, prin decizie politică și juridică), patristica se definește ca sprijin al oficialității bisericești și al puterii politice susținute de Biserica creștină. Faptul că patristica sfârșea în chip neplăcut, căzând în mistica pură, exprimă logica relațiilor ei cu rațiunea și filosofia.
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
s-a născut ultimul mare filosof bizantin, Georgios Gemistos Plethon. În opinia K. Ierodiakonou, Filosofia bizantină s-a dezvoltat de la sfârșitul secolului al IX-lea (cu Fotie și Arethas) până la căderea Constantinopolului. Perioada premergătoare este considerată ca fiind dominată de patristică, adică de teologia și filozofia Părinților Bisericii, dintre care o bună proveneau din provinciile orientale ale Imperiului Roman. K. Ierodiakonou și alți autori subliniază faptul că filozofia Părinților Bisericii constituie o premisă necesară pentru studiul gândirii bizantine având în vedere
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
bună proveneau din provinciile orientale ale Imperiului Roman. K. Ierodiakonou și alți autori subliniază faptul că filozofia Părinților Bisericii constituie o premisă necesară pentru studiul gândirii bizantine având în vedere influența religioasă, conceptuală și tematică pe care a avut-o patristica. În 1984 a început publicarea unor ediții critice a textelor filosofice bizantine, ca parte a proiectului "Corpus Philosophorum Medii Aevi", anume seria "Philosophi Byzantini", la Academia din Atena, sub auspiciile "Uniunii Internaționale a Academiilor", având ca editor general pe Katerina
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
iulie 2002. Urmează apoi un stagiu de cercetare și documentare la Institutul Ecumenic de la Bossey al Consiliului Mondial al Bisericilor de la Geneva (iunie-septembrie 2003) și studii postdoctorale la Institutul Catolic din Paris (2003-2004), realizând unui proiect de cercetare intitulat "" Gnoseologia patristică și epistemologia științifică"". Începând din anul 2000, Adrian Lemeni lucrează ca lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București și predă disciplinele de Teologie dogmatică și Teologie fundamentală. Adrian Lemeni a participat la 9 simpozioane din țară
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
serie în vaste galerii de caracter votiv, sau compoziții istorice precum "Călătoria lui Brâncoveanu la Constantinopol" din Palatul Mogoșoaia, în timp ce subiectele religioase tradiționale sunt îmbogățite de noi teme iconografice, preluate datorită răspândirii culturii scrise din scrierile apocrife și din literatura patristică. Nouă este și tendința spre un stil narativ, în pofida caracterului monumental-reprezentativ al picturilor. Aceasta se făcuse pentru prima oară simțită în pictura moldovenească, la Sucevița. Elementele decorative care abundă în ornamentica monumentală se întâlnesc și în mediul picturii. Școala principală
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
Euhemerus a propus o teorie cum că Zeus a fost de fapt un mare rege al Cretei și care prin slava lui postum, cretanii l-au transformat treptat într-o zeitate. Lucrările de Euhemerus nu au supraviețuit, dar scriitori creștini patristici i-au preluat sugestia. Epitetul Zeus Lykaios ("lup-Zeus") este asumat de către Zeus numai în legătură cu festivalul arhaic al Lykaia pe pantele muntelui Lykaion ("Wolf Mountain"), cel mai înalt vârf din Arcadia, Zeus a avut doar o formală conexiune , cu ritualurile și
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
civilizației greco-romane, cele mai grăitoare exemple fiind creațiile literare sau plastice în care corpul femeii și sexualitatea umană, în general, erau prezentate cu deschidere, ca în tradiția clasică, deși Renașterea rămâne și ea, în principal, îngrădită de tradiția biblică și patristică (pentru unii părinți ai bisericii femeia era "un templu clădit peste canalizare."). Renașterea carolingiană, după numele lui Carol cel Mare, a reprezentat trezirea la viață a antichității și, în parte, a culturii bizantine în cultura și arta imperiului franc, în
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
jucat un rol pozitiv în viața socială a Europei și a cultivat un interes sporit pentru cultura și limba națională și mai cu seamă pentru cântecul popular.[4] Principiul “cine cântă, acela se roagă de două ori” preluat din tradiția patristică răsăriteană s-a potrivit perfect pe structura spirituală a poporului ceh. Jean Hus a studiat muzica populară și el însuși a compus muzica populara. N-a fost însă un compozitor în înțelesul propriu al cuvântului, dar melodiile lui s-au
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
Patrologia se poate referi la: Patrologia este studiul scrierilor Sfinților Părinți ai Bisericii Creștine, disciplină cunoscută și sub denumirea de "Patristică" sau "Studii patristice". Anumiți teologi, în special cei germani, fac distincție între "" și "Patristică". Josef Fessler, de pildă, definește Patrologia ca fiind disciplina teologică ce oferă toate mijloacele necesare pentru a analiza și înțelege lucrările Sfinților Părinți, ocupându-se de
Patrologie () [Corola-website/Science/318058_a_319387]