5,114 matches
-
nu numai să demonteze rama ferestrei, dar de o ditamai macara. Din 1974 datează claviatura. Un ungur, Charles Simonyi, refugiat în SUA în același an, creează în 1983 primul logiciel, botezat Microsoft World. Simonyi, care și-a început cariera ca paznic de noapte într-un laborator budapestan care găzduia un gigantic paleo-calculator sovietic, Ural II, a devenit în SUA miliardar, de pe urma invenției lui. O anchetă din „Le Nouvel Observateur” de la sfârșitul lui noiembrie are surpriza să descopere că destui scriitori scriu
Cine mai scrie de mână în zilele noastre () [Corola-journal/Journalistic/2973_a_4298]
-
vom apela la o etimologie inversă, pornind în arheologia semantemului de la remanențele lui moderne. Să cercetăm, așadar, cuvântul lord, cu echivalarea lui latină dominus, ’domn, stăpân’, care acoăeră și sensul de Dumnezeu. Cu etimonul compus din arhaicele hlaf (pâine) + weard (paznic, păstrător), eng. lord a avut inițial sensul de ’stăpân al pâinii, al casei’. Ulterior, în Evul Mediu, ’la’eard a fost contaminat omofonic de scoțianul laird, ‘stăpân al unei proprietăți, al unei moșii’, rezultând eng. lord, ‘domn’. Ajungem astfel la
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
Podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii, informează B365. Este o zi importantă și pentru păstori: ei își aleg baciul, stabilesc locul unde vor sta stânele pe timpul verii și aleg paznicii care trebuie să le păzească turmele când sunt la pășune. De asemenea, conform tradiției, femeile aprind boabe de tămâie cu care afumă gospodăria, camerele și anexele pentru animale și pentru păsări, cu excepția băii. După ce se împlinește ritualul de purificare, gospodinele
Sfinții Constantin și Elena. Ce este interzis să faceți pe 21 mai by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30060_a_31385]
-
făgăduinței lovindu-se unul de altul pe noptieră limbile ceasului nechezau răgeau behăiau scuipau cioburi sângerii înghețate frânturi de planuri neînchegate încotro aș fi putut mâna acea turmă bezmetică ce fel de ficțiune să-i mai fi tocmit oare de paznic? pe creanga de vîsc de deasupra intrării printre globulețe chinezești grabnic s-au aciuat cele cinci simțuri și încă unul în plus așteptând să prindă gâștele glas să trezească soldații să vină lumea să vadă cum am fost aruncată din
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
poate că am și auzit mâna divinității orbecăind după foarfece o ursitoare se repezise să îmi deschidă cont pe Facebook o alta să-mi numere faptele bune care aveau să atragă dușmanii totul era pregătit ca la carte dar nici un paznic nu s-a dovedit totuși în stare să scoată din calendar de pe traiectorie clipa în care am simțit un harpon undeva pe grumaz - să fi fost gândul neiertător că fratele meu geamăn se întorsese de șapte ani prea tânăr și
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
În audiență la Moarte Făceam parte dintr-un lung șir de soldați și așteptam să intrăm în audiență la Moarte, lucrurile din jur, nu noi, aveau o transpirație rece, ne înghețau mâinile pe spetezele scaunelor. Poc, poc, poc! Au venit paznicii și ne-au controlat până la piele, căutau arme. până la urmă, din tot șirul, am rămas numai eu. Moartea stătea întinsă pe-o bancă de lemn, cum sunt cele din gări, cu un telefon pe piept, și vorbea. Atunci s-au
Poezie by Marcel Mureșanu () [Corola-journal/Imaginative/3008_a_4333]
-
râul călătorea pe spinarea mea ca un trenuleț de jucărie. * Scene lichide: pieptul nostru fericit de înotători și perucile hidratate în mașinile salvării. Pe Someș se găseau foile de cositor în care ne înveleam cerebelul, înainte de execuția somnului de după-amiază. Paznicii râului aveau în buzunare sticle de bere, petele de pe mâinile lor alcătuiau o hartă a destrămării. Animale de casă se zbăteau în cuști cu răsuflători. Și atunci am știut: iată, dăm foc rafinăriilor și binecuvântâm floarea-soarelui. Baie de iod e
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
Cine se teme că a înghițit o perlă suspectă Cine de amplu miraj al nemuririi de bufonul regelui Cine se teme de pana de curent electirc de rugul laptelui proaspăt de spălătoreasa de morți a clipei Cine de proprii lui paznici de mânecile cămășii bănuind ascuns în cutele albe mecanismul infernal Acela există așa cum l-a făcut Dumnezeu și rămâne așa urlând ca să afle Alegere Tu libertate jinduită te lăfăi și zornăi împrejurul lanțului Nu uita cătușele sunt cu mult mai
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
toate acestea pînă într-o zi cînd am realizat că jocul, indiferent de miză, e prea obositor pentru a-l continua prostește". Și totuși îl continuă! Diabolicele meandre ale jocului cu pricina includ uneori un soi de eteroclită ,fraternizare" cu ,paznicii" precum cea dintr-o celebră parabolă a lui Kafka, unde omul ce voiește să i se dezvăluie marea taină constată că i se oferă, consolator, un scăunel în fața porții veșnic închise: ,între Purcaru și veleitarul ce eram se rînduise cu
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
tine, mireasa! Numai așa voi înțelege potirul sculptat în smaraldul divin, piatra căzută din cer, clandestin, clandestin, clandestin. La Cină cea de Taină nu am fost, dar Iosif din Arimateea mă știe pe de rost! Graalul e în mine, căci paznic eu îi sunt, stăpân pe toate, vrere, în tainele acestui de nerostit cuvânt! În gând, în gând, în gând! Și ruga fac și mă-nspăimânt că sunt! Luminătorii scot la greu mezat un zbor al îngerului, Doamne, de mine deo chiat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
apropii de punga națională și cum să faci o gaură cât mai mare în ea. Imaginea aceasta, cât se poate de comună, e similară aceleia a infractorilor care ,înțeapă" conductele de țiței și, la adăpostul nopții, sau chiar protejați de paznici, își umplu canisterele, bidoanele sau cisternele cu prețiosul lichid. Că sunt sau nu prinși, e de ordin secundar. Important e că această categorie există și prosperă pe spinarea sărăcimii căreia nici prin cap nu-i trece că poți ajunge la
Ciuperca nucleară a corupției by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10918_a_12243]
-
închipuie iubirea care i-a unit peste cele opt veacuri distanță. Atemporal și mistuitor. Fenomenul a ținut mai puțin de o secundă. Reverberație a unei magii venite dintr-o altă lume. O lume mai rea, sau mai bună. între timp, paznicul a devenit suspicios. Privește femeia care gesticulează, vorbește singură. El a mai văzut nebuni la viața lui, mai ales pe când se afla în teatrul de război din Irak, acolo unde și cei mai puternici dintre ei, mercenarii, clacau uneori. în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
două fațete. Ar vrea și nu ar vrea să se scuture de frisonul nebănuit, așa cum bați colbul din pânza unei perdele. Pleoapele grele i s-au lăsat peste ochi și nu mai distinge detaliile, nu vede ridurile, cicatricile de pe fața paznicului înarmat, nu vede mutra insului care, de data asta, o privește cu un strop de toleranță inexplicabilă. Chiar o lasă să atingă exponatele din vitrinele cu grad zero de securitate, să le cerceteze întorcându-le pe toate fețele. în jurul lor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
strop de toleranță inexplicabilă. Chiar o lasă să atingă exponatele din vitrinele cu grad zero de securitate, să le cerceteze întorcându-le pe toate fețele. în jurul lor, toată Expoziția respiră, gâfâie, ca un atlet ce a încheiat maratonul. Ea și paznicul, cei doi fac parte din întreg și întregul pulsează de nu mai are vreo importanță dacă ceea ce se vede, este vis sau realitate. Important este că femeia iubește. Nebunește. Pe cine? Nu mai contează. Dragostea ei este puternică, implacabilă. Imaginația
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în casa mea până mâine. Semizeul Iată, pe creasta alb-cenușie a zidului meu geto-dac trece cu pași măsurați omul global, un fel de divinitate neagră ori poate un semizeu al timpului declarat triumfal, indiferent și posac sau un fel de paznic discreționar și arogant al saivanelor noastre unde el, îngâmfatul total, adună oile grase ale neamurilor lăturalnice, pe care le consideră doar bătrâne și inițiatice. Deși-i încălțat cu cizme mari, coloniale, suntem siliți, pe sub sprâncene, să-l vedem în pantofi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tovarăși". Toate acestea se vor limpezi în clipa când arhivele vor putea fi cercetate în deplină libertate, și nu după voia unuia sau altuia din tovarășii rămași încă de veghe la marea comoară îngropată în adâncimea unor arhive secrete. Că paznicii sunt tocmai cei care aveau interese să-și ascundă crimele împotriva propriului popor e o altă drăcovenie posibilă doar în România! Vor exista, desigur, mari surprize. Prevăd că două pături vor fi bulversate de ceea ce ne va fi dat să
Sertarele infernului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10858_a_12183]
-
să credem în frumos, împlinire și perfecțiune. 3039. Deșertăciunea duce tot greul lumii, devenind unicul sens. 3040. Deșertăciunea va combate ignoranța fiindcă crede în perfecțiunea propriului său vis, chiar dacă față de adevărul absolut este absurd. 3041. Deșertăciunea devine cel mai mare paznic al absurdului, în al cărui adevăr crede cu strășnicie. 3042. Deșertăciunea este mântuirea de sine a absurdului cu o nouă credință: Împlinirea sa ca Tot. 3043. Deșertăciunea pariază numai pe caii care nu trag căruța iubirii pe drumul călcat de
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
în fața clădirii, se află două busturi. Printre crăpăturile de la gard, am putut să citesc ale cui: unul este al lui E. Lancereaux (1829-1910) și altul al savantului de renume mondial N. C. Paulescu (1869-1931). Am vrut să fac poze, dar paznicul de la poarta nu m-a lăsat, cu toate că nu există niciun semn cu fotografiatul interzis. și de ce ar fi existat? Tot răul este un bine! Așa se face că am cerut să vorbesc cu cineva în charge și am fost condus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lui, nici felul în care erau ascultați la domiciliu, la telefon . Rafinamentul sugestiei, al atmosferei create, tensiunea cuvîntului și a conflictului, ritmul scenelor și al relațiilor, tăcerile, privirile sînt extrem de puternice. Fiecare actor joacă mai multe personaje, complet diferite, de la paznicul șantierului, la colegul și prietenul lui Mugur Călinescu, pînă la vajnicii anchetatori. Fiecare este protagonist, într-un moment sau altul, pentru a reintra în corul uniform al „celorlalți”. Fie anchetatori, fie colegi, fie profesori, fie delatori, mici sau mari slujbași
Elevul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3058_a_4383]
-
de derutant pentru a nu dibui, prin puzderia de reziduuri etice, valorizări uitate. La Judecata de Apoi a statuilor e mai degrabă un text de deschidere, familiarizând cititorul cu soluția realismului magic. O statuie dispare din curtea unui fort-muzeu, după ce paznicul Petrache ignoră semnele și batjocorește inițierile. Deasupra orașului, în cetate, el e singurul care mai poate vedea răsăritul dintr-o lume „aplecată într-o rână”, prea strâmtă să încapă, în același timp, „omul viu și statuia lui”. Cavalerul, geamănul din
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
apă, focul, aerul și pământul! spune Mărțina calmă și privind la rând, pentru a nu știu câta oră pereții, spațiul dintre colonade, un loc tixit de exponate care Își așteaptă, ca sclavii În cala caravelei, ziua licitației. Nici curatorul, nici paznicul nu o mai iau În seamă. S-au obișnuit cu zânatica, nurlia care nici măcar nu le dă atenție. Vine nechemata, intră că la ea acasă, În sala deschisă că un amfiteatru clasic. Rămâne acolo cu ceasurile. Nemișcata. Când te aștepți
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
Înapoi, trece prin tuburile de alama. Orgă străveche se Încăpățânează, nu vrea să priceapă și pace că vremea ei a trecut. Cântă că o primadona cu perucă și fără dantură. Un organist!!? șoptesc buzele Mărținei, și femeia se miră că paznicul i-a auzit gândurile și Îi răspunde prompt, distrugându-i bulă, mirajul. Îi sasu’ al bătrân. Doarme În turn. Când are chef, de e zi, de e noapte, Isi dezmorțește degetele În clape. Îl auzi? Un nebun, le cântă cucuvelelor
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
Isi dezmorțește degetele În clape. Îl auzi? Un nebun, le cântă cucuvelelor! Mărțina da din cap cu un fel de Înțelegere infantilă. S-a liniștit. Ar trebui să se liniștească. Acolo nu există stafii. Sunt numai oameni că ea, ca paznicul, tot înși din carne și sânge. De acum, ascultă fără interes, cum organistul duce acordajul până la capăt, apoi, intervine cu acel melanj de polifonie și messă medievală. Muzică de slavă crește În amplitudine, se Înalță, se boltește, nu mai are
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
știe că nu are de unde, dinafară ei, să Îi vină salvarea. Prin ogivele de sub streașina, lumina solară penetrează interiorul cu insolenta aproape păgâna. Inima ei palpita iarăși. Nu și-a luat pilula de Propanolol nici aseară, nici de dimineață. Numai paznicul este la datorie, si Arhanghelul Mihail, prins În frescă de ev mediu. Stau impasibili. Unul sprijinit pe picioarele răschirate, cu mâinile În șold. Celălalt, un războinic cu sabie și cruce bătută cu diamante. Însemne heraldice? Nu are importanță podoaba vesmântului
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
și așa, împrejurarea că un asemenea rebel a putut supraviețui își are cauza în altă parte: fiind magistrat, Olteanu cunoștea psihologia, metodele și regulamentul gardienilor, fostul procuror știind să apese tocmai pe acele pedale care îi intimidau pe anchetatori și paznici. Un chior îndărătnic reușise să le vină de hac cerberilor. Detaliul pare neverosimil, dar chiar așa s-a întîmplat. În clipa cînd a fost eliberat, gardienii au răsuflat ușurați: scăpaseră de o pacoste, de un apucat pe care, în ciuda măsurilor
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]