3,006 matches
-
zece ani de călătorie la Petroșani pentru a viziona spectacolele de la Teatrul Dramatic I.D.Sârbu, unde era director prietenul Dumitru Velea, scriitor, poet și dramaturg de o mare finețe. Când ne naștem Dumnezeu ne pune cu degetul pe frunte o pecete,pe care noi o numim destin. În limita acestuia fiecare dintre noi ne jucăm rolul primit.Oamenii de știință spun că pecetea pusă de Dumnezeu se numește ADN. Însă acest rol îl putem modifica, nu în totalitate, prin voință proprie
CRITICA LITERARĂ DĂ CONTACTUL CU OPERA CA LUCRU ÎNFĂPTUIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369279_a_370608]
-
poet și dramaturg de o mare finețe. Când ne naștem Dumnezeu ne pune cu degetul pe frunte o pecete,pe care noi o numim destin. În limita acestuia fiecare dintre noi ne jucăm rolul primit.Oamenii de știință spun că pecetea pusă de Dumnezeu se numește ADN. Însă acest rol îl putem modifica, nu în totalitate, prin voință proprie. De câte ori scriu sau vorbesc, scriu și vorbesc cuiva anume, iar calitatea cuvântului meu este corespunzătoare calității celui care mă citește sau mă
CRITICA LITERARĂ DĂ CONTACTUL CU OPERA CA LUCRU ÎNFĂPTUIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369279_a_370608]
-
Timișoara literară. Dicționar biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor Filiala Timișoara, Editura Marineasa, Timișoara, 2007, p. 41; Livius Petru Bercea, Scriitori și cărți, Editura Nagard, Lugoj, 2008, p.155-158; Ion Arieșanu, Printre înțelepți, Editura Eubeea, Timișoara, 2008, p. 138-145; Lăcrămioara Ursa, Pecetea destinului. Creatori în Banat, Editura Eurovest, Timișoara, 2009, p. 205-210; Boris Crăciun, Daniela Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi, Editura Porțile Orientului, Iași, 2011; Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, Editura Semne, București, 2009, p. 1024
IN MEMORIAM OLIMPIA-OCTAVIA BERCA de CONFLUENŢE LITERARE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369407_a_370736]
-
Timișoara literară. Dicționar biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor - Filiala Timișoara, Editura Marineasa, Timișoara, 2007, p. 41; Livius Petru Bercea, Scriitori și cărți, Editura Nagard, Lugoj, 2008, p.155-158; Ion Arieșanu, Printre înțelepți, Editura Eubeea, Timișoara, 2008, p. 138-145; Lăcrămioara Ursa, Pecetea destinului. Creatori în Banat, Editura Eurovest, Timișoara, 2009, p. 205-210; Boris Crăciun, Daniela Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi, Editura Porțile Orientului, Iași, 2011; Iulian Chivu, Lecturi intermitente, Editura Tipo Moldova, 2013; Alina Kristinka, Literatura română. Dicționarul autorilor români contemporani
OLIMPIA BERCA, BIO-BIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369405_a_370734]
-
dintre cei mai reprezentativi scriitori din perioada interbelică. Este vorba despre Mateiu I. Caragiale, autorul romanului Craii de Curtea-Veche (1929), premiat de Societatea Scriitorilor Români, singurul volum terminat dintr-o trilogie ale cărei următoare volume au fost publicate fragmentar (Sub pecetea tainei) ori au rămas în stadiu de proiect (Soborul țațelor). Fără a avea o profesie ori o funcție aducătoare de profit, I.L. Caragiale se întreținea, pe sine ori pe mama și sora sa, din drepturile de autor primite în urma publicării
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
sens: da, să m-arunc în copacul din fața mea cu durere ca după o mare pierdere trecută cu înțelegere că trebuia să se întâmple cu înțelepciune deplină cu fericitre c-am înțeles (“ideea nefiind o obsesie”) Iată de ce poezia poartă pecetea de geniu: în cuprinsul ideii dacă avem pe unde pătrunde e bine sa facem un foc și să ardem (“ispitirea de povară”) Cred că l-aș recunoaște pe Daniel Marian și dacă m-aș plimba prin cea mai mare aglomerație
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
dintre cei mai reprezentativi scriitori din perioada interbelică. Este vorba despre Mateiu I. Caragiale, autorul romanului Craii de Curtea-Veche (1929), premiat de Societatea Scriitorilor Români, singurul volum terminat dintr-o trilogie ale cărei următoare volume au fost publicate fragmentar (Sub pecetea tainei) ori au rămas în stadiu de proiect (Soborul țațelor). Fără a avea o profesie ori o funcție aducătoare de profit, I.L. Caragiale se întreținea, pe sine ori pe mama și sora sa, din drepturile de autor primite în urma publicării
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369456_a_370785]
-
dintre cei mai reprezentativi scriitori din perioada interbelică. Este vorba despre Mateiu I. Caragiale, autorul romanului Craii de Curtea-Veche (1929), premiat de Societatea Scriitorilor Români, singurul volum terminat dintr-o trilogie ale cărei următoare volume au fost publicate fragmentar (Sub pecetea tainei) ori au rămas în stadiu de proiect (Soborul țațelor).Fără a avea o profesie ori o funcție aducătoare de profit, I.L. Caragiale se întreținea, pe sine ori pe mama și sora sa, din drepturile de autor primite în urma publicării
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369456_a_370785]
-
fără clintirea vreunui cuvânt / semn din „montura inițială“, chiar și cu abaterile de la normele valah-academice (cum, de exemplu, așează, nu academicul așază - cf. DOOM, p. 59 -, ca în versul catrenului al treilea din Degringoladă: «și noaptea-i așează din umbre peceți», deși pariez acum, cu nepotul Distinsului Receptor, că DOOM-ul din 2069, anul când îmi expiră mie Cartea de identitate, certifica-va ca fiind corecte ambele forme verbale de indicativ prezent, persoana a 3-a...), reluăm (infra) pentru Distinsul Receptor
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
și dulceața // [...] // Mă simt copil și tremur, simțind pe cerul gurii / Dulceața mușcăturii din măru-acela roșu...» (Mărul văratic, p. 101); etc. Lăsându-se la o parte „contractul“ eroinei lirice cu aleatoriul realității „eruptiv-pretutindenare“, ori „trăirile“ permanente ale protagonistei poematice sub pecețile ineluctabile ale thanaticului, cu speranța de a îmbrăca „odată-și-o-dată“ «cămașa nemuririi» (O singură bătaie, p. 20), „cămașă“ / „armură“ cogaionică, poate, făcându-se abstracție de „impresia de absență“ a vreunei macrostructurări, ori a vreunei structurări pe cicluri tematice / motivice a cărții
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
în Poet, „scrie în somn cu pești de pradă“, «pe termopanele-nghețate ale piscinei», scrie «molipsitor, / cu voioșie de clopoțel cărunt» - adică într-o bucurie a poetului matur-încărunțit, „legat cu farmece“ de Sfânta Limbă Pelasgă > Valahă / Dacoromână -, în lucrarea sa „de sub pecetea oniricului“ fiind «eclipsat inerent de grămada / de viori-Stradivarius sparte / mărunt de-un curcubeu sălbatic» (deci nu de cel de jurământ divin de la Potop), de fapt un curcubeu-arcuș; pe „ordinea de zi a scriiturii cu pești de pradă în oniric registru
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
astfel de activități sau își simt sfârșitul aproape și atunci doresc să se pună la adăpost (vezi și pensiile nesimțite pe care și le-au votat în ciuda opoziției generale a „maselor populare”). Nu-și dau seama că, orice ar face, pecetea li s-a pus definitiv pe frunte oriunde ar ieși în lume? Până vor muri nu le va mai tihni nici traiul în vilele cu șpagă în temelie, nici mersul cu mașinile luxoase mânjite de hoțiile făcute! Pentru că totul se
TABLETA DE WEEKEND (142): ŞI DĂ-I ŞI LUPTĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370678_a_372007]
-
roua cuvintelor. Asupra poeziei cultivate de Miron Țic - ilustrând, îndeosebi, prin volumele: Funigei luați de vânt, 2007; Poeme de șapte zile, 2008; Când ne ucide floarea de crin, 2012 etc., notabilul neotradiționalism din secolul al XX-lea, care stă sub pecete stilistic-pillatiană - ne-am pronunțat în volumul al II-lea, din anul 2015, Pagini de istorie literară valahă de mâine (pp. 282 - 288), dar pentru Distinsul Receptor din acest antotimp, grație volumului de poeme de aceeași factură, Cuvântul în Sfânta Lumină
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
ale unor ” PAȘI CĂTRE MINE ÎNSUMI”... (GHEORGHE A. STROIA) ***9. DEBUT EDITORIAL - ADRIAN SILVIU MIRONESCU* Adjud, Vrancea: NOPȚI ALBE (Versuri, A5 manșetat, 130 pagini) Adrian Silviu Mironescu s-a născut la Adjud, într-o zi de 13 octombrie 1966. Sub pecetea vremii, copilul sensibil s-a transformat într-un adolescent sensibil, care și-a cântat emoțiile și sentimentele în versuri proprii, acompaniate de chitara care i-a fost de la 14 ani un prieten nedespărțit. Printre oameni și locuri, și-a făcut
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
Să-l păstreze până când Vei căta să cumperi cană, Când vei întreba la târg Să ți-l deie de pomană! Ca să pui din cramă vin, Când vei bea să-ți stâmperi setea, Ochiului din nou senin. Gura ta va fi pecetea , Peste gura mea, răcită, Buza mea va fi din lut, Voi fi tot a ta iubită! Vei fi dorul absolut! N-ai să știi de unde vine, Acea liniște de lac, Că bând vin, mă bei pe mine, Că-n ulciorul
ULCIORUL, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369608_a_370937]
-
repetau cuvinte de iubire, sărutându-se. Florile parfumate, picurau asupra lor boabe de nectar, ca pe un mir al împărtășaniei sfinte în tainele spiritual - creștine. Era mirul iubirii ce se năștea în inima celor ce poposeau pe banca fermecată. Era pecetea ce marca legătura ancestrală a iubirii,moștenită din vremurile când pe aceste meleaguri marele Ștefan apăra cu sabia, dreptul de moștenire a neamului românesc și dreptul la iubire a pământului străbun. Spiritul marelui voievod și al lui Eminescu, va veghea
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
împlinită: În clipa asta pot, cu adevărat, spune că sunt fericit; acum știu că m-am învrednicit de viața cea fără de moarte și că m-am împărtășit de dumnezeiasca lumină. (Eusebiu de Cezareea, Viața..., op. cit. p. 184) Marele Împărat primind pecetea dumnezeirii, înveșmântat cu mantia Duhului, a refuzat să mai poarte mantia de porfiră imperială, mulțumindu-se doar cu hitonul cel alb al Botezului, peste care și-a pus brâul smereniei și al nemuririi. Se poate concluziona deci că, fără credința
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
fiind ca un nou născut. Cât mersese, nu știa precis, dar bâta avea destule semne. Ieșise din munte și străbătea acum podișul. Cărările erau săltărețe ca jocul de copii, unele urcând, altele coborând. Asta îi pria, căci oboseala își pusese pecetea pe trup. Mintea și inima nu osteneau cu cât calea se scurta. Îmbărbătarea îi venea și din doinitul cu fluierul. Tot mai des făcea să răsune un cântec vechi despre Dunăre: “Dunăre, Dunăre,/ Drum fără pulbere,/ Drum fără făgaș,/ Inima
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
mâinile dibace și curioase peste fesele și apoi peste intimitatea partenerului său care se tot dezvolta la atingerile sale delicate. Îl împinse cu mâna sprijinită pe pieptul său puternic și se așeză deasupra sa. Buzele sale dornice de săruturi puneau pecete lângă pecete, coborând spre curbura șoldurilor bărbatului, ce-i încălzise sângele care alerga năvalnic prin corpul său tânăr, dar puternic. Mâna ei delicată, mângâia bărbăția rigidizată, apoi începu să o alinte cu vârful limbii, trezind fiori și tresăriri necontrolate în
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
și curioase peste fesele și apoi peste intimitatea partenerului său care se tot dezvolta la atingerile sale delicate. Îl împinse cu mâna sprijinită pe pieptul său puternic și se așeză deasupra sa. Buzele sale dornice de săruturi puneau pecete lângă pecete, coborând spre curbura șoldurilor bărbatului, ce-i încălzise sângele care alerga năvalnic prin corpul său tânăr, dar puternic. Mâna ei delicată, mângâia bărbăția rigidizată, apoi începu să o alinte cu vârful limbii, trezind fiori și tresăriri necontrolate în partenerul său
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
Ai acostat pe-un braț de mărgărint Și-ai dispărut lovind cu pumnii-n ger. Dar dincolo de pietre, un colind Mă umple de sublimul «leru-i ler», Șoptindu-mi: «Minte, dar s-o faci iubind»! ȚI-AM SCRIS Ți-am scris - pecete de cuvânt sculptată Pe stânci albite și pe luturi arse, Pe-al brazilor nesomn, pe gânduri toarse Din caierul zăpezii de-altădată. Ți-am scris cu pana înmuiată-n doruri Pe cupele de crini drapați cu vise, Alunecând pe-aripile
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
dansau în flăcări senine. Când vei trece tu, mi-am zis, o să-mi recunoști glezna și parfumul, și mă vei lua în brațe, să mă separi de celălalt continent. Am auzit că acolo navighează vulcani colțuroși, or eu sunt o pecete pe alizee, mereu ascunsă sub naframa lăsată la întâmplare pe statui identice cu pagina ce va fi trecut peste volumul tainelor. Am gândit precum un trandafir de catifea, mi-am reproșat, ridicându-mi umerii rochiei care atingea cerul. Vei trece
PETALELE EDENULUI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354386_a_355715]
-
umbra lui, regele Lear își sprijină neputința. Păsările vrăbii gureșe la fereastra sufletului meu ciugulesc grăunțele gândurilor, pentru a se ridica apoi cu ele la ceruri. Gând de iubire căpcăun organic, bestie ancestrală, pitită după porți cu o mie de peceți. un gând de iubire și lacătele sar, iar căpcăunul se transformă în porumbel de pace. Viața ca o pradă soarele își spală sulițele în amurgul mustind de sânge. mâine o altă zi de pradă începe. Priveghere cerul nopții priveghează cu
GANDURI de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354447_a_355776]
-
văd senini, calzi, deschiși si care te primesc în fieful lor într-un mod deosebit, tipic grecilor, dar simțindu-se sensibil influențele acelui aer aristocratic, moștenit de la reprezentanții coroanei britanice, deschizătorii drumului lor spre prosperitate și civilizație. Orașul vechi, purtând pecetea vechii civilizații grecești, cu străduțe înguste și case văruite în culori deschise, cu zeci de taverne și terase presărate unde și cum nu te aștepți, te întâmpină cu un aer patriarhal într-o lume a misterelor antice, a unui trecut
LIMASSOL de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354450_a_355779]
-
vouă bucurie mare, care s-a făcut la tot poporul român drept credincios din ținutul Bihorului, că vechea episcopie din Oradea Mare, pe care uneltirile dușmanului au îngropat-o cu grele lespezi... timp de 225 de ani, astăzi a rupt pecețile și învie din nou la lumina soarelui libertății noastre naționale! Părinții voștri au dorit să vadă ziua aceasta, dar n-au putut-o vedea”. După cum am (mai) spus și în rândurile anterioare, instalarea solemnă a avut loc în Catedrala - Biserica
OPTZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ (1852 – 1936)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354485_a_355814]