5,851 matches
-
unul sau mai multe straturi de emulsie fotosensibilă. Odată introdusă în aparatul de fotografiat și expusă controlat la lumină, pelicula fotografică suportă modificări la nivelul cristalelor de halogenură de argint din emulsie, formându-se astfel imaginea latentă. Lumina care „impresionează” pelicula fotografică fie provine de la o sursă (naturală sau artificială), fie este reflectată de către subiectul fotografiat. În urma procesului chimic de developare, imaginea latentă, invizibilă cu ochiul liber, se amplifică până la nivelul percepției noastre vizuale și se transformă în imaginea negativă, zonelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
fie este reflectată de către subiectul fotografiat. În urma procesului chimic de developare, imaginea latentă, invizibilă cu ochiul liber, se amplifică până la nivelul percepției noastre vizuale și se transformă în imaginea negativă, zonelor luminoase ale subiectului fotografiat corespunzându-le zone înnegrite pe peliculă. Imaginea negativă este stabilă la acțiunea luminii. Pentru a fi expusă corect la lumină, o peliculă foto are nevoie de o anumită cantitate de lumină, fapt controlat în aparatul de fotografiat prin modificarea diafragmei (un dispozitiv ce poate schimba diametrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
liber, se amplifică până la nivelul percepției noastre vizuale și se transformă în imaginea negativă, zonelor luminoase ale subiectului fotografiat corespunzându-le zone înnegrite pe peliculă. Imaginea negativă este stabilă la acțiunea luminii. Pentru a fi expusă corect la lumină, o peliculă foto are nevoie de o anumită cantitate de lumină, fapt controlat în aparatul de fotografiat prin modificarea diafragmei (un dispozitiv ce poate schimba diametrul fantei prin care pătrunde lumina prin obiectiv), respectiv a timpului de expunere (prin acționarea obturatorului aparatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
fapt controlat în aparatul de fotografiat prin modificarea diafragmei (un dispozitiv ce poate schimba diametrul fantei prin care pătrunde lumina prin obiectiv), respectiv a timpului de expunere (prin acționarea obturatorului aparatului foto). Cantitatea de lumină necesară expunerii corecte a unei pelicule fotografice este determinată de sensibilitatea ei la lumină. Despre toate acestea vom vorbi detaliat în capitolele următoare. Procesul prin care obținem pelicula negativă se mai numește și proces negativ. Următorul pas este să o copiem pe hârtie fotografică, obținând imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
respectiv a timpului de expunere (prin acționarea obturatorului aparatului foto). Cantitatea de lumină necesară expunerii corecte a unei pelicule fotografice este determinată de sensibilitatea ei la lumină. Despre toate acestea vom vorbi detaliat în capitolele următoare. Procesul prin care obținem pelicula negativă se mai numește și proces negativ. Următorul pas este să o copiem pe hârtie fotografică, obținând imaginea în pozitiv, de unde și numele proces pozitiv pentru această etapă. Hârtia și filmul fotografic reacționează la lumină în mod asemănător. Dacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
se mai numește și proces negativ. Următorul pas este să o copiem pe hârtie fotografică, obținând imaginea în pozitiv, de unde și numele proces pozitiv pentru această etapă. Hârtia și filmul fotografic reacționează la lumină în mod asemănător. Dacă în cazul peliculei emulsiile fotosensibile se află pe un suport transparent, la hârtia foto ele se găsesc pe un suport opac, din hârtie sau plastic special. Imaginile pozitive se obțin în laboratorul fotografic, cu ajutorul aparatelor de mărit, prin expunerea hârtiei la lumina proiectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
fotosensibile se află pe un suport transparent, la hârtia foto ele se găsesc pe un suport opac, din hârtie sau plastic special. Imaginile pozitive se obțin în laboratorul fotografic, cu ajutorul aparatelor de mărit, prin expunerea hârtiei la lumina proiectată prin pelicula negativă. Astfel, zonele mai întunecate de pe film (negre), corespunzătoare unor densități mari de argint, vor permite trecerea unei cantități reduse de lumină; așadar, pe hârtia fotografică vom obține o zonă luminoasă (albă). În acest fel, imaginea de pe hârtie va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de firme specializate, ceea ce creează premisele dezvoltării fotografiei de masă. 1896 - Frații Lumière inventează cinematograful. 1910 - Compania Lumière brevetează plăcile foto „autocrom”, pe care se pot face diapozitive color. 2. Aparatul de fotografiat pe peliculătc "2. Aparatul de fotografiat pe peliculă" Cu toate că aparatele de fotografiat din ziua de azi există într-o gamă extrem de variată, putem să identificăm anumite elemente constitutive care se regăsesc la marea majoritate dintre ele. La o primă analiză, observăm corpul aparatului și obiectivul acestuia (care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
sistemul de vizare (mai puțin dispozitivele de vizare auxiliare, cum ar fi pentaprismele detașabile), magazia pentru material fotosensibil (cu excepția magaziilor interschimbabile). Ținând cont de cele de mai sus, putem face următoarea împărțire a elementelor constitutive ale aparatului de fotografiat pe peliculă: 1. camera obscură; 2. obiectivul; 3. sistemul de obturare; 4. sistemul de vizare; 5. magazia pentru material fotosensibil; 6. dispozitivele auxiliare și accesoriile. În prezent, gama aparatelor fotografice devine tot mai variată. Ele pot fi clasificate după diferite criterii: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
sistemul de obturare; 4. sistemul de vizare; 5. magazia pentru material fotosensibil; 6. dispozitivele auxiliare și accesoriile. În prezent, gama aparatelor fotografice devine tot mai variată. Ele pot fi clasificate după diferite criterii: a) După dimensiunea imaginii negative realizate pe peliculă: - aparate fotografice pentru formate mari și foarte mari (18×24 cm, 13×18 cm, 9×13 cm) (figura 2.1); - aparate fotografice pentru formate medii (6×9 cm, 6×7 cm, 6×6 cm, 6×4,5 cm) (figura 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
obiectiv (single-lens reflex, SLR); - aparate cu vizare prin obiectiv independent (twin-lens reflex, TLR). c) După sistemul de obturare: - aparate fotografice cu obturator central; - aparate fotografice cu obturator cu perdea. d) După suportul de înregistrare a imaginii: - aparate fotografice clasice, cu peliculă fotografică; - aparate fotografice digitale (memorarea imaginii se face în format digital pe un suport magnetic sau pe CD, cu ajutorul celulei CCD). Fig. 2.2. Aparatul de fotografiat pe format mediu Mamiya RZ 67 Fig. 2.3. Aparatul foto profesional Canon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Camera obscurătc " 2.1. Camera obscură" Parte componentă a aparatului de fotografiat, camera obscură reprezintă varianta perfecționată a celei cunoscute încă din secolul al XVI-lea. Ea este o „cutie” interioară situată între obiectiv și planul în care se găsește pelicula fotografică, unde se formează imaginea pe care dorim să o „memorăm” fotografic. Dimensiunile camerei obscure sunt condiționate de dimensiunile suprafeței (cadrului de expunere) în care se formează imaginea. La începuturile fotografiei, aceste dimensiuni variau între 9×12 cm și 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
fi protejate de lumină. Dintre aparatele de format mic, cele mai folosite sunt cele de tip Leica, având dimensiuni de 24×36 mm, denumite după firma germană care le-a impus pe piață. Sunt cele mai răspândite aparate fotografice pe peliculă, au dimensiuni reduse și sunt ușor de transportat. Calitatea deosebită a opticii și folosirea filmelor fotografice tot mai performante fac să fie folosite atât de profesioniști (în fotojurnalism, fotografie artistică, științifică etc.), cât și de majoritatea amatorilor. Filmele fotografice înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
protecția la lumină și au pe margine perforații, pentru a se asigura deplasarea lor cadru cu cadru în aparatul foto. Trebuie să menționăm că, în ultimii ani, aparatele digitale pentru amatori le-au înlocuit tot mai mult pe cele cu peliculă. Camera obscură trebuie să fie perfect etanșă și să lase să pătrundă lumina doar prin obiectiv. Pentru a evita reflexiile parazite de pe pereții laterali, este vopsită cu o vopsea antireflex de culoare neagră (figura 2.4). Dintre alte calități necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
să pătrundă lumina doar prin obiectiv. Pentru a evita reflexiile parazite de pe pereții laterali, este vopsită cu o vopsea antireflex de culoare neagră (figura 2.4). Dintre alte calități necesare menționăm: - cadrul de expunere trebuie să asigure planeitatea filmului; - planul peliculei fotosensibile trebuie să fie perpendicular pe axul obiectivului, iar dacă avem o cameră obscură descentrabilă, atunci trebuie să existe un control exact al înclinării axei obiectivului față de planul filmului; - camera obscură trebuie să asigure centrarea imaginii și să protejeze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
fel, imaginea obținută are o calitate mult mai bună. Obiectivele sunt fixate pe cutia aparatului prin diverse tipuri de montură (pe filet sau pe baionetă), o condiție importantă fiind aceea ca axa optică a obiectivului să fie perpendiculară pe planul peliculei fotografice. Lentile convergente și divergente. Formarea imaginilor prin lentile O lentilă convergentă este caracterizată de faptul că toate razele incidente, paralele cu axul optic al acesteia, sunt concentrate într-un punct fix, numit focar și aflat pe axul optic. Lentilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
apropiată de 1, cu atât obiectivul este mai luminos și putem face fotografii în locuri cu lumină slabă sau atunci când subiectele se deplasează cu viteză mare. Obiectivul aparatului de fotografiat controlează următoarele funcții: - claritatea imaginii; - cantitatea de lumină care impresionează pelicula fotografică; - unghiul de câmp; - profunzimea de câmp a imaginii fotografice. Din punct de vedere structural, obiectivele clasice au două inele: inelul distanțelor (pentru controlul clarității imaginii) și inelul diafragmei (pentru controlul diametrului fantei de lumină care trece prin obiectiv) (figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
focală a obiectivului sunt inscripționate pe partea sa frontală. 2.2.1. Claritatea imaginiitc "2.2.1. Claritatea imaginii" Claritatea imaginii fotografice (mai precis, a subiectului pe care dorim să-l focalizăm) presupune modificarea poziției obiectivului față de planul fix al peliculei foto, în așa fel încât acesta să coincidă cu planul-imagine din figura 2.5. La aparatele de format îngust (35 mm) și la unele de format mediu, acest lucru se realizează prin rotirea inelului distanțelor de pe obiectiv, aspect despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
un reper în funcție de care se reglează atât valorile diafragmei, cât și cele ale distanței de focalizare. Controlul clarității imaginii se face prin vizorul aparatului foto. Fig. 2.6. Inelele obiectivului fotografic clasic 2.2.2. Cantitatea de lumină ce impresionează pelicula fotograficătc "2.2.2. Cantitatea de lumină ce impresionează pelicula fotografică" Condițiile diferite de iluminare a subiectelor de fotografiat impun un control riguros al cantității de lumină, pentru a obține o expunere corectă. După cum am menționat și în capitolul introductiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
și cele ale distanței de focalizare. Controlul clarității imaginii se face prin vizorul aparatului foto. Fig. 2.6. Inelele obiectivului fotografic clasic 2.2.2. Cantitatea de lumină ce impresionează pelicula fotograficătc "2.2.2. Cantitatea de lumină ce impresionează pelicula fotografică" Condițiile diferite de iluminare a subiectelor de fotografiat impun un control riguros al cantității de lumină, pentru a obține o expunere corectă. După cum am menționat și în capitolul introductiv, această cerință se realizează prin modificarea parametrilor obturatorului, precum și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
marginea unei lentile covergente, din cauza formei sferice a suprafeței acesteia); - astigmatismul (radiațiile luminoase care cad oblic pe obiectiv nu vor fi concentrate în focar, ci într-un punct mai depărtat, fapt care duce la pierderea clarității imaginii); - coma (apariția pe pelicula fotografică a unei pete iluminate neuniform, atunci când subiectul fotografiat comportă puncte luminoase izolate). 2.2.4. Profunzimea de câmp a obiectivelortc "2.2.4. Profunzimea de câmp a obiectivelor" Distanța minimă la care putem focaliza cu un obiectiv se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
indică, orientativ, mărimea profunzimii de câmp, în funcție de diafragma aleasă și de distanța subiectului față de aparat. 2.3. Sistemul de obturaretc "2.3. Sistemul de obturare" Sistemul de obturare al aparatului de fotografiat asigură trecerea controlabilă a luminii prin orificiu către pelicula fotografică. Gama de timpi de expunere s-a lărgit continuu, ajungându-se astăzi să fie construite obturatoare care dau timpi de la 1/10.000 s (a zecea mia parte dintr-o secundă) până la câteva minute. La aparatele clasice, sistemul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pentru orice timp de expunere. Printre dezavantaje s-ar putea număra iluminarea mai puternică în centrul imaginii. Fig. 2.21. Pinionul timpilor de expunere la aparatul Pentacon Six TL Obturatoarele focale se află în fața planului de focalizare, unde este situată pelicula fotografică. Ele sunt compuse dintr-un sistem de perdele metalice sau din pânză (figura 2.22). În cazul acestora din urmă, obturatorul conține o perdea de deschidere și una de închidere, ambele derulându-se succesiv prin fața cadrului de expunere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
conține o perdea de deschidere și una de închidere, ambele derulându-se succesiv prin fața cadrului de expunere. În momentul în care apăsăm butonul de declanșare, prima perdea (de deschidere) se deplasează din fața cadrului de expunere, permițând astfel luminii să impresioneze pelicula fotografică. După scurgerea timpului de expunere selectat, a doua perdea (de închidere) se deplasează la rândul ei și obturează cadrul de expunere. Modul de funcționare al obturatoarelor focale Pentru a obține timpi de expunere mici, de ordinul sutimilor de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
expunere. Modul de funcționare al obturatoarelor focale Pentru a obține timpi de expunere mici, de ordinul sutimilor de secundă, se folosește următorul artificiu: perdeaua de închidere este activată înainte ca perdeaua de deschidere să își termine deplasarea. În acest fel, pelicula fotografică este expusă la lumină printr-o fantă în mișcare, a cărei lățime va determina timpul de expunere corespunzător. Cu cât fanta este mai îngustă, cu atât timpul va fi mai mic. Spre exemplu, dacă fanta are o lățime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]