877 matches
-
îmbrățișă. înșfăcă apoi pictura și o cercetă. împăratul intuise bine. Ce-i drept, nici acum nu știu să citească rîndurile cărții, totuși, ceva se întîmplase și ca să admită acest lucru nu era nevoie de nici o vorbă, frază sau trăsătură de penel. Cît timp, în livada de cireși a venit pe lume pruncul, cineva a răsfoit mai departe paginile cărții din tablou. împăratul fu cuprins de fericire stranie. Privi plin de recunoștință spre Liu. - îți mulțumesc, pictore, îți mulțumesc! - strigă. Și, de-
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
vitalitate, din punctul de vedere al experienței umane, al vieții imediate a artistului, ele reprezintă o încercare dramatică de rămînere în lume și o confesiune emoționantă, șoptită cu o mare discreție și delicatețe. Ca și Luchian, cel care își lega penelul de mîna care nu îl mai asculta, Georgeta Năpăruș, imobilizată și cu mîna grea, se luptă în ultimele sale clipe deopotrivă cu materia din afară și cu aceea dinlăuntru. Ca document uman, aceste lucrări reconfirmă, în acest timp al disoluțiilor
O expoziție Georgeta Năpăruș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16618_a_17943]
-
colosal, care domină orașul și regizează până și grațiile fermecătoarei Anita Ekberg. Cu eșarfa roșie și pălăria neagră cu boruri largi, Fellini este deghizat într-un alt artist: este vorba de Aristide Bruant, unul din principii boemei franceze imortalizat de penelul lui Toulouse-Lautrec. Expoziția propune publicului diverse tipuri de exponate: biroul regizorului și megafonul său de la Cinecittà; colecțiile de costume originale create pentru Satyiricon și Roma; câteva dintre obiectele de decor din La dolce vita; instantanee de pe platourile de filmare; postere
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
aromă de bucurie. E puțin fericit, cu parcimonie, deoarece așa-i este firea, că truda lui n-a fost zadarnică. Nefericit, poate, prin viață, fericit prin operă. Acesta să fie până la urmă prețul veșniciei? Călin Alupi a atins-o cu penelul. Grigore ILISEI
Retrospectiva Călin Alupi. In: Curierul „Ginta latină” by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2236]
-
al vocației epice. Epopeile concentrate pe spații mici la Geta Năpărus, acel amestec fosgăitor de universuri, de regnuri și de indivizi, devin la Ilie Boca proiecții monumentale, adevărate frize ale unei realități paralele. Ceea ce prima realiza în filigran, cu vîrful penelului, ajunge, prin gestul de tip eroic al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentala, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
Niculițel Str. Obolului Șos. Olteniței - nr. 1 - 65 Șos. Olteniței - nr. 67 - 97; Șos. Olteniței - nr. 60 - 160 Șos. Olteniței - nr. 162 - 210 Str. Oravița Ale. Ornamentului Str. Pajiștei Str. Păduroiu - nr. 1 - 9 Str. Păduroiu - nr. 2 - 10; Str. Penelului Str. Petrilova Str. Picturii Str. Piperului Str. Podarului Int. Pomârla Str. Pomârla Str. Prinosului Str. Râul Mara Ale. Râul Sadului Ale. Râul Târgului Str. Relu Str. Rezonanței Int. Scorușului Int. Secarei Str. Secerișului Ale. Secuilor (fosta aleea Secuilor D) Str.
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
face ca în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei, între anii 1846 - 1855 mănăstirea să fie rezidită, in ultimii ani fiind sub îndrumarea arhitectului Carol Benesch. La toate acestea se adaugă valoarea neprețuită a picturile interioare făcute de maestrul penelului românesc Gheorghe Tattarescu în anul 1850. Pe pereți se află pictați ctitorii: Barbu Craiovescu, Constantin Brâncoveanu, Maria Doamna, Despina Doamna și Barbu Știrbei. Dar mănăstirea Bistrița înseamnă pentru români și un focar de aleasă cultură. Viitorul domn Neagoe, nepotul Craioveștilor
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
rezultat în urmă șantierului de refacere, cănd clopotnița, inițial detașata, a fost amplasată peste pronaos. Alcătuirea de acum a clopotniței este dintr-o fază mai nouă, ea copleșind, prin monumentalitate, acoperișul cu sita, pe conturul pereților, al lăcașului. Când artă penelului și-a reluat evoluția firească în satele transilvănene, biserica din Birtin și-a primit respectivă podoaba. Din ceea ce a moștenit, până astăzi, pictură cea mai timpurie este aceea a ușilor împărătești, cu Bună Vestire și evangheliștii, despre a cărei magistrală
Birtin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300539_a_301868]
-
grupuri, are ocupații inutile și insignifiante, dar, evident, extraordinar de plăcute. Culorile delicate ale veșmintelor dau iluzia unei atmosfere de vis și subliniază dimensiunea atemporală a scenei reprezentate: iubirea și jocurile dezinvolte sunt nemuritoare. În pictura "Indiferentul" (1717) trăsăturile de penel mărunte, delicate și precise evocă stălucirea atlasului, moliciunea dantelei și a cârlionților, scenografia grațioasă a grădinii. "Sfânta Familie" (1717-1719), una dintre puținele opere cu tematică religioasă din creația lui Watteau, reflectă influența lui Antoon van Dyck. Deși face impresia unei
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
creează noi capodopere. Tabloul său intitulat ""Las Meninas"" (cunoscut și ca: "Doamne de onoare" sau "Familia lui Filip al IV-lea") este una dintre cele mai ilustre creații din istoria picturii universale. Pictorul se înfățișează aici și pe sine, cu penelul și paleta în mână. Tabloul fascinează prin zugrăvirea realistă și, în același timp, discretă a vieții de la curte, prin autencitatea expresiei, surprinderea exactă a gesturilor și privirilor, înfățișarea magistrală a scenei. În februarie 1652, Filip al IV-lea îl numește
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
astăzi uitați, au cunoscut în acea perioadă culmea gloriei: T. E. Powers, Charles Macauley (care a obținut și un premiu Pulitzer pentru activitatea sa), Charles Bush, J. S. Pughe și alții. McCutcheon a fost liderul noii generații de artiști ai penelului satiric, activând cu succes la "Chicago Tribune" realizând coperțile acesteia în color. McCutcheon va fi răsplătit cu un premiu Pulitzer în 1932 pentru comentariile sale grafice din perioada depresiei. În această vreme, o nouă generație de tineri artiști caricaturiști încep
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
cu convingere, și singurul viabil într-o criză a creștinătății europene, când în Apus se generase o depopulare a mănăstirilor și rigiditatea regulelor slăbise credința. Lucrarea tratează temele spiritualității comune răsăritenilor și apusenilor, dar cu un stil propriu, cu un penel gingaș dar ferm care lasă a se întrevedea superioritatea uneia față de cealaltă, dar aceasta nu la modul grosier și egoist, ci conturând o evidență clară a bogăției de înțelesuri venită dinspre Orient, de unde izvorăște pe bună dreptate și verbul : a
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
la Perugia atelierul lui Perugino, dar este sigur că prezența sa în cercul marelui pictor datează din 1496. Rafael își ajuta maestrul în realizarea a numeroase comenzi, de aceea pe unele tablouri ale lui Perugino criticii înclină să recunoască urmele penelului său. În anul 1500, numele lui Rafael este menționat într-un contract cu titulatura de "magistru", ceea ce dovedește măsura talentului său, căci este rar ca un tânăr de 17 ani să fie recunoscut ca "maestru". Când Rafael sosește la Florența
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor, preferând pictura în aer liber și folosind o cromatică pură și tușeuri fine de penel pentru a simula lumina reală. Precursori ai impresionismului au fost pictorii spanioli Diego Velázquez și Francisco Goya , pictura engleză cu William Turner și John Constable, precum și francezii Courbet, Ingres și reprezentanții Școlii de la Barbizon. În 1863, Édouard Manet pictează tabloul
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
născut în 1992, este ultimul descendent al familiei van Gogh. Deci, cauza dereglărilor psihice se trage din familie. Stilul original al lui Vincent van Gogh, care a influențat puternic dezvoltarea picturii moderne, are ca punct central atât exuberantele trăsături de penel cât și culorile, vibrante și adesea ireale, care transmit emoții și creează atmosferă. Datorită pigmenților de nouă generație din secolul 19, van Gogh a putut crea, de exemplu, nuanțele bogate de galben folosite în faimoasele tablouri Floarea Soarelui. Stilul de
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
nevoile și suferințele altora decât la propria boală, Luchian le-a înfățișat fără ostentație, cu discreție și foarte simplu. Cu o stare materială precară și bolnav de scleroză multiplă după 1900, a ajuns să picteze țintuit în fotoliu și cu penelul legat de încheietura mâinii. În această perioadă în care și-a concentrat toată energia creatoare, toată pasiunea pentru natură și toată dragostea pentru viață și pentru frumos spre pictarea florilor, Luchian a alăturat tehnicii uleiului, pentru peisaj și pentru multe
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
dintre artiștii noștri. Pare a-și căuta drumul de-a lungul diferitelor genuri, care îl solicită în același timp... Ceea ce dă unitate expoziției sale... este, pe de o parte, o tratare amplă, o tușă sumară și sigură, o lovitură de penel plină de vervă, iar pe de alta, un sentiment foarte personal al naturii, al culorii și al motivului tratat."” A avut parte și de opinii rezervate, din care se pot deduce cu ușurință tendințe cu privire la pictura lui Luchian care începea
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
eliberat în scurt timp. Arghezi a fost mândru să fie unul dintre puținii săi apărători, în acest caz. Luchian a murit la 28 iunie 1916 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu. Către sfârșitul vieții nu a mai putut ține penelul cu degetele paralizate, astfel că ajunsese să pună pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii. Din relatările Laurei Cocea, Virgil Cioflec l-a convins pe George Enescu în anul 1915 (după terminarea expoziției Salonului Oficial), să-i facă
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
simple pretexte cromatice, florile au fost mijloc de comunicare a clipelor de suferință sau a momentelor de biruință. Cu strălucire de smalț, vibrând de viață, incandescente, florile lui Ștefan Luchian pot fi considerate: pagini dintr-un jurnal intim desenat cu penelul. Deși atunci când expertizele sunt pertinente picturile lui Luchian ajung la recorduri de preț (cum a fost atins în anul 2013, când tabloul lui Luchian „Două fete“ a fost adjudecat la o licitație pentru suma de 300.000 de euro), piața
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
iresponsabil", din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soț și tată. Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeștri ai penelului, care a rupt definitiv cu convențiile stilului iluzionist și figurativ, dominant încă din perioada Renașterii. Așa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, și opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea și totodată viața
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
zile de muncă". A mai expus tipologii umane ca "Mihăiță", "Micul Răzvrătit", "", "Maica Kiriachia", "", "Kol-Nidre", "Căruțe cu nomazi". A expus doar trei portrete din care se știe "Portretul Anei Băncilă" (soția sa) în grădină și "Portretul actorului ieșean C. B. Penel". Ca o completare, deloc de neglijat, a mai expus paisprezece lucrări cu flori. Expoziția din anul 1915 a fost cel mai mare succes al lui Octav Băncilă. A vândut toate tablourile cu o săptămână înainte de închiderea expoziției. Presa socialistă a
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
de colorist și desenator ale lui Băncilă transpar cu evidență în această lucrare. Amănuntele înfățișării personajului duc la o exprimare a realității vieții, a ideilor fundamentale și a atitudinii caracteristice care definește proletariatul acelor timpuri. Tehnica abordată prin trăsături de penel line se încheagă în final în suprafețe netede, limpezi și strălucitoare, toate laolaltă reușind să descrie viața înnoitoare și forța morală a muncitorimii. Pentru a ajunge la o așa măiestrie artistică, Octav Băncilă a exprimentat pe lucrări anterioare anului 1911
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
financiare. Unele dintre ele dezvăluie afinitatea pe care Băncilă o avea cu cărturarii și artiștii vremii de atunci. Realizări importante de menționat sunt chipurile lui G. Panaiteanu-Bardasare, al Adelaidei Neuschatz și al mitropolitului Iosif Naniescu. A pictat portretele actorilor C.B. Penel, Athena Georgescu și . Referitor la Luchian trebuie făcută precizarea că acesta decedase de mult și pictura a fost făcută după fotografiile existente la galeria de tablouri a Teatrului Național din Iași în anul 1902. Ion Creangă și Mihai Eminescu apar
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
o lumină precisă a detaliilor, se străduiește să dea ritm viziunii sale, reprezentând relieful blocului prin accentuarea distribuirii umbrelor profunde și prin indicarea luminii în anumite părți ale arhitecturii. Tintoretto așază culorile constructiv, pictând spațiile și formele prin trăsături de penel îndrăznețe și lungi. Tabloul intitulat "Răstignirea" poate fi admirat și astăzi în "Scuola di Sân Rocco", în locul lui orginal, pe zidul opus intrării principale. Printre cei, asupra cărora această pictură a avut un efect covârșitor, au fost și pictorii flămânzi
Tintoretto () [Corola-website/Science/306686_a_308015]
-
își cumpără o proprietate la Cagnes-sur-Mer, lângă Nisa. În 1919 este distins cu Ordinul Legiunii de Onoare. Ultimii ani ai vieții sunt marcați de moartea rudelor apropiate, de război și de boală. Renoir continuă însă să picteze. Lucrează șezând, cu penelul fixat de mâna dreaptă, dar regretă că nu mai poate picta tablouri mari. Cred că n-a trecut nici o zi "Le Déjeuner des canotier"în viața mea în care să nu fi pictat" - mărturisește artistul cu puțin înainte de a muri
Pierre-Auguste Renoir () [Corola-website/Science/302384_a_303713]