1,015 matches
-
și uitându-mă la ea, se afla acum lângă stilou, am început să meditez la o ieșire cât de cât onorabilă din situație. Era, cu adevărat, o situație foarte penibilă, mai penibilă ca oricând, mai ales că începuse să lingă penița de aur a stiloului. - Și apoi, zise, delectându-se cu un pic de cerneală, puteai să fii ceva mai politicos și - trăgând un veritabil sughiț de om care a mâncat la un birt prost - să mă fi tratat cu șpriț
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
încălțat, cu o plăsucă pe spate, în care aveam câteva caiete. În buzunar aveam stiloul, o rablă de la un frate mai mare, de la care, când îi desfăceam capacul, mă mânjeam pe mâini cu cerneală. Acum am vreo șapte stilouri cu penițe „iridium” și nu folosesc nici unul, pentru că pixurile sunt mai la îndemână. Spuneam că noi, colegii de clasă și alți tovarăși de joacă ne-am împrăștiat ca potârnichele în toate părțile. Rămâneau în urmă poznele, șotiile și năzbâtiile, isprăvile noastre vitejești
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dumnezeu de mai bine, c-o luăm haihui, ca vodă prin lobodă și ne punem atunci întrebarea: ce-am avut și ce-am pierdut, să ne mirăm ce ne-a găsit. Cum ar fi și cu scrisul acesta, îți alunecă penița pe lângă idee încât, când te bușește o dată, ori îți spargi capul, ori ajungi „honoris causa”. Depinde și de baftă, și de sfinți, e suficient unul, dar să fie mai mare. Când eram mic, mă trimitea mama la brutărie să cumpăr
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Detaliile îmi luau ore de febră și reverie. Uneori o forță enormă 25 mă ridica deodată din așternut și mă târa, cu tot cu cearșafuri, peste masa de scris, unde-nșfăcam stiloul și, înfășurat în falduri ca de togă, încremeneam cu vârful peniței pe pagină. Purpuriul dungilor de pe pereți devenea un cafeniu adânc și peste București ieșea luna, tramvaiele treceau huruind și scrâșnind pe Ștefan cel Mare, pe când eu încă mai priveam ca hipnotizat scânteia de aur din vârful peniței, întrebîndu-mă cu ce
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încremeneam cu vârful peniței pe pagină. Purpuriul dungilor de pe pereți devenea un cafeniu adânc și peste București ieșea luna, tramvaiele treceau huruind și scrâșnind pe Ștefan cel Mare, pe când eu încă mai priveam ca hipnotizat scânteia de aur din vârful peniței, întrebîndu-mă cu ce literă s-ar fi cuvenit începută Cartea și neîndrăznind să trasez pe pagina întunecată nici una... Bineînțeles că atunci nu i-am dat nici o atenție lui Lulu, care avea să fie totuși o axă a vieții mele, așa cum
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
marginea terenului, țipând cu vocile lor pițigăiate. Fetițele se țineau deoparte, îmbrăcate frumos și bine-bine pieptănate, șoptindu-și mereu câte ceva la ureche și râzând. îmi plăceau atât de mult fetițele astea de nouă sau zece ani, grațioase ca desenate cu penița, imitând domnișoarele mari în conversații "serioase" sau, dimpotrivă, sclifosindu-se și pelticindu-se... Arătau uneori mature, închise într-o enigmă care deja era trista umbră a lunii, a femeii și a fecundității pe fețișoarele lor, dar dacă stăteai de vorbă cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de pâine este dominată de un coș de cărămidă mai înalt decât blocul nostru, care se ridică, gros și roșu, spre nori, din mijlocul bănuților ovali ai frunzelor de salcâm. Nu îl văzusem niciodată de aproape, dar, parcă desenată cu penița, se deslușea de-a lungul lui, până în vârf, o scară de incendiu, protejată de inele asemenea unei trahee. La trei sferturi din înălțimea lui, deci cam în dreptul etajului șase al blocului nostru, am văzut, în după-amiaza aceea, o pată galbenă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de un stilou negru. Pe o parte, în corpul său se afla o fereastră dreptunghiulară în cadrul căreia se putea vedea o femeie îmbrăcată într-un fel de costum de baie negru, alcătuit dintr-o singură bucată. Dacă ridicai stiloul cu penița în sus, ceea ce părea un tricou negru se dovedea un fel de lichid care cobora treptat, dezvelind întîi sânii femeii, apoi întreg corpul până o lăsa complet goală, așa cum nu văzusem și nici nu îmi imaginasem niciodată o femeie. "Asta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încăpeau pe lângă ce se obișnuise să poarte. Purtase până la treisprezece-paisprezece centimetri, tot felul de tocuri, după cum se perindaseră modele. Ei da, spuse cu voce tare în timp ce făcea câțiva pași prin fața oglinzii .Își prinse la gât, ca o ultimă trăsătură de peniță, un lănțișor de aur cu plăcuțe și cu o mare perlă baroca, zgrunțuroasă, și se parfumă, în fine, pulverizîndu-și din sticluța fină, cu capac auriu, de Emotion, aerosoli proaspeți, senzuali. Ah, Doamne, își aminti deodată, nu își făcuse unghiile! Și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe divan. Apoi, nevoia de a priza cocaină la fiecare zece minute când mâinile ostenite de atâta veghe iau, tremurând, de pe hârtia care se află undeva pe divan, în întuneric, o nouă porție de cocaină pe partea exterioară a unei penițe de oțel; pentru că penița e umedă și pe ea s-a depus deja un strat de cocaină, n-o mai pot folosi cum trebuie. Și mai erau răsăritul și obiectele care se desprindeau din întuneric; și rigiditatea invadând tot corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de a priza cocaină la fiecare zece minute când mâinile ostenite de atâta veghe iau, tremurând, de pe hârtia care se află undeva pe divan, în întuneric, o nouă porție de cocaină pe partea exterioară a unei penițe de oțel; pentru că penița e umedă și pe ea s-a depus deja un strat de cocaină, n-o mai pot folosi cum trebuie. Și mai erau răsăritul și obiectele care se desprindeau din întuneric; și rigiditatea invadând tot corpul meu tânjitor după întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam din nou nevoia să urinez. Venea apoi dimineața, linsul peniței ruginite, zborul unei noi doze de cocaină uscată, vertijul ușor și senzația de greață și de spaimă când auzeam zgomotele pe care le fac oamenii care se trezesc. În sfârșit, un ciocănit în ușă, rar, regulat, insistent, și tușea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Într-o cutiuță am găsit o perlă ciudată, un turcoaz, un lapislazuli, granat, pietre semiprețioase, pe care îmi închipuiam cum trebuie să le montez. Desenam, cream bijuterii! Mi-am făcut rost de un creuzet în care topeam metalele. Am strâns penițe de la stilourile vechi. Le-am topit, am tras fire de aur, le-am împletit, le-am adăugat câte o piatră și am încercat să le vând. Mi-am dat seama că aveau un succes extraordinar. Îmi și plăcea ceea ce făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
monstruoasă, o pată neagră a istoriei noastre, în sonetul Surâsul Bucovinei: Mă tulbură un chip fermecător, Cu zâmbet cald și fin, ca de Giocondă, Cu gâtul sugrumat de-o anacondă Prin rapt istoric cutremurător. Aș vrea să scriu cu o peniță rondă Mesajul clar, un gând înălțător, Spre-al tău viteaz, dar și ciuntit popor Să-l văd curat, cu fața-i rubicondă! La Putna-n turlă clopotele bat, De se aud chiar și din Voroneț, Urcând la cer mesajul îndrăzneț
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
De ce să scriu? De ce să scriu? Eu alerg după vise cu penița în mână Scriu să dau glas gândului arzând Să ajung la infinit unde regretele plâng. Să simt chemări ce cad potop din noapte Să plutesc în lumea perfecțiunii ideale, E greu să înțelegi neștiuta chemare Ce zboară în albastrul eternității
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92937]
-
4,6 milioane de lire sterline. - Charles Dickens dormea și scria întotdeauna cu fața spre nord. - Cu excepția lui William, toți membrii familiei Shakespeare au fost analfabeți. - Marin Preda nu scria niciodată cu pixul sau creionul. Scria cu un stilou cu penița de aur, care după moartea lui nu a mai funcționat niciodată. Penița era tocită mai mult într-o parte și pentru a scrie cu el trebuia să știi cum să îl ții și în ce poziție să îl apleci, dar
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Lupu Carmen Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107373]
-
cu fața spre nord. - Cu excepția lui William, toți membrii familiei Shakespeare au fost analfabeți. - Marin Preda nu scria niciodată cu pixul sau creionul. Scria cu un stilou cu penița de aur, care după moartea lui nu a mai funcționat niciodată. Penița era tocită mai mult într-o parte și pentru a scrie cu el trebuia să știi cum să îl ții și în ce poziție să îl apleci, dar nimeni nu a reușit să îl facă să scrie. - Primul dicționar în
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Lupu Carmen Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107373]
-
lămurită. Nici un tablou nu era original. Toate copiau cărți poștale ilustrate, clișee de prin cărți de calitatea cea mai proastă uneori și mai puerilă, și un ochi expert ar fi descoperit și cauza unor stranii efecte de stângăcie. Desene în peniță neagră erau tratate de cei doi artiști în ulei de două tonuri, negru și alb, pastelul sau acuarela de asemenea erau imitate servil în culori grase. Ochiul pictorului avea o însușire înnăscută de a combina armonios liniile și culorile, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În loc să-și cumpere hârtie de muzică, inventase un pieptene cu cinci picioare de creion cu care linia hârtia velină simplă. Își făcuse o cutie pentru păstrat desenele din carton lipit cu îngrijire cu o hârtie cafenie și apoi ornamentat în peniță cu fluturări gotice. Manualul de limba latină îl imitase pe de-a întregul, fabricând legătura, cartonajul, reproducând desenele și scriind caligrafic textul. La întrebarea lui Felix dacă făcea asta ca să economisească banii pentru cumpărarea cărților, Titi spuse că nu, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un stilou de aur pe care doream să-l filmez și pe care pînă la urmă l-am și cumpărat. După spusele negustorului, era o piesă unică: fusese comandat În Germania prin anii douăzeci de unul din episcopii arhipelagului Canarelor. Penița era din aur masiv și ornată de mînă. Anticarul privea stiloul În extaz: „Penița asta a servit să i se scrie papei!“. Episcopul - despre care anticarul vorbea spunînd Su Ilustrísima, de parcă acesta ar fi fost de față În magazin - pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la urmă l-am și cumpărat. După spusele negustorului, era o piesă unică: fusese comandat În Germania prin anii douăzeci de unul din episcopii arhipelagului Canarelor. Penița era din aur masiv și ornată de mînă. Anticarul privea stiloul În extaz: „Penița asta a servit să i se scrie papei!“. Episcopul - despre care anticarul vorbea spunînd Su Ilustrísima, de parcă acesta ar fi fost de față În magazin - pusese să fie gravat un blazon delicat pe capacul stiloului. Am deslușit În centrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din Canare. Seara, acasă, cînd Delphine și fetele dormeau, mă gîndeam la al doilea roman și redactam fraze care datorau mult delectării posace, acel păcat grav, servindu-mă de stiloul din aur al Ilustrísimei eminențe, folosind În scopuri pernicioase o peniță care servise să i se scrie papei. Dacă aș fi avut telefon acasă, l-aș fi sunat oare pe tata? Ca să-i spun ce? Ca să-l anunț triumfător că Încep o altă carte? Sau ca să-i cer iertare că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vii, care în final vor alcătui o cromatică aparte. Ca instrument de lucru este utilizat un băț de dimensiunile unui creion, la capătul căruia este fixat cu ață un fir de păr din coada de cal care va sluji drept peniță. Cu ajutorul acestuia, motivele geometrice sau florale sunt desenate în straturi succesive, în funcție de culori. Fiecare strat va fi protejat cu ceara de albine pentru a nu se deteriora. Coborâte parcă din coloritul picăturilor exterioare ala mănastirilor noastre, ouăle încondeiate împodobesc sărbătoarea
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
pe loc, de probă, spuse prințul cu înflăcărare. — Vă rog. Chiar că e nevoie de o probă... Și îmi place această solicitudine a dumneavoastră, prințe, zău că sunteți foarte simpatic. — Aveți niște ustensile de scris grozave și câte creioane, câte penițe, ce hârtie groasă și bună... Și ce birou frumos aveți! Peisajul acesta îl știu, e elvețian. Sunt sigur că artistul l-a pictat după natură, am văzut și eu locul, e în cantonul Uri. — Se poate, deși tabloul l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu nerăbdare febrilă. Însă chiar în această clipă se întoarse Aglaia și prințul nu mai apucă să-i răspundă. — Poftiți, poftiți, spuse Aglaia, punând albumul pe masă, alegeți o pagină și scrieți-mi ceva. Aveți aici un toc și o peniță nouă. Vă deranjează dacă-i din oțel? Am auzit că de obicei caligrafii nu scriu cu penițe de oțel. Discutând cu prințul, Aglaia părea să nu observe că și Ganea era de față. Însă, în timp ce prințul punea penița în toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]