906 matches
-
pentru creșterea și educarea unui tineret sănătos din punct de vedere fizic, intelectual și moral, capabil să preia conducerea societății peste câțiva ani, să instaureze starea de normalitate în toate sferele vieții și o democrație autentică. Politețea în dialog În peregrinările mele pe plaiuri moldave, m-am abătut deseori și pe la Cordărenii bunului meu coleg și prieten, poetul Mihai Munteanu. De fiecare dată m-au entuziasmat liniștea și tihna pe care i le oferă grădina mare, inundată de pomi, arbuști și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Vinea pentru talentul său aflat dincolo de formule... Un caz particular îl reprezintă relațiile lui Tristan Tzara cu Marcel Iancu. Deși acesta din urmă împreună cu fratele său Jules, amîndoi studenți la Politehnica din Zürich, sînt cei care descoperă Cabaretul Voltaire, în peregrinările lor famelice de artiști ambulanți în căutare de bani, Tzara este cel care va „da lovitura”. Treptat, diferențele temperamentale evidente dintre cei doi (Iancu fiind mult mai sobru, mai riguros și mai echilibrat) se vor traduce și în diferențe programatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui G. Mănciulescu (necitat de nici un comentator al avangardei noastre), șarjează caricatural stereotipiile prozei „înalte” și a literaturii „clasice” de dragoste, lansează autoironii burlești („Ultima și cea mai deplorabilă secrețiune a creierului meu este domnul Habacuc”) și, după grotești peregrinări prin universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în 1928 la aceeași editură pariziană. Atît Perpessicius, cît și - mai tîrziu - G. Călinescu și Șerban Cioculescu văd în acest volum suprema reușită poetică a lui Voronca. Pentru autorul Mențiunilor critice, Ulise „reprezintă un veritabil salt” față de Colomba: „Poem al peregrinării în ritmul trepidant al Parisului, prin feeria accelerată și diversă a orașului modern, sau pe drumurile retrospective și natale, Ulise realizează cu adevărat acel poem al iureșului liric. Cît de firești, cît de necesare sînt aici valurile acestea de imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Rândunel: da’de ce ți se spune ție Viață de câine? Asta e, așa, ca o poreclă mângâioasă. Noi am fost, acasă, zece copii. Am dus-o greu tare. Eu mă jucam, aproape totdeauna, cu căței. Pe la oi, pe la vite, prin peregrinări copilărești, prin locurile învecinate. Și așa mi s-a zis, odată, și așa mi-a rămas, numele, printre copii și printre oameni. Da’să știi matale că viața de câine nu-i de aruncat. De dat cu piciorul, ori cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că avea puțini bani, pe unde lucra. Leafa era mică, nu prea jucau poker, i se dusese faima și toți se fereau de el. Noroc că mai prindea câte o delegație prin București unde avea clienții săi. Însă Laur, în peregrinările sale prin parcuri, pe străzile umbrite sau prin Grădina botanică a dat peste Marina, studentă la Universitate locuia în Militari cartier nou în construcție și extindere. Nu auzise de Gabriela și până una alta a început să o sărute. Era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dar mi-am poticnit inima în perdele de întuneric, prea devreme lăsate peste pâlpâiri de viață, abandonată la capătul speranței. Mă resemnez tacit și caut sa mă strecor printre meandre, fără să ating umbre rămase, în așteptarea timpului oprit din peregrinări, neștiute rătăciri în uitare de sine. Poate că am să mă întorc la Tine, pe același drum de viață, albită de dor, sau poate n-o să mai cobor niciodată, pe alei umbrite, fără speranță în priviri. Ochii mei sunt indrăgostiți
Meandre by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83280_a_84605]
-
calvar, cutreieram toată noaptea prin grădini și călcam peste garduri și acoperișuri cu aceeași precizie cu care poziționez acum bila de biliard. Dimineața mă sculam foarte odihnit după acest somn foarte activ. Toți ai mei dormeau, pe rând, epuizați de peregrinările mele, cu vremea însă s-au obișnuit și au renunțat să mă mai păzească. Și acum dorm toată ziua și mă trezesc între două cupe de ambrozie, pentru ca să adorm din nou. În băutură mi se strecoară somnifere, ca să pot adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cerurilor asupra naturii noastre e necesar, s-ar nărui Întreg eșafodajul etic pe care se sprijină toate legile noastre, obiceiurile și Însuși simțul nostru moral, replică el cu seninătate. Așadar, chiar și moartea meșterului Antonio ar fi Înscrisă În eterna peregrinare a astrelor, iar mâna care a determinat-o ar deveni un simplu instrument iresponsabil. Ar fi fost inutilă Redempțiunea, Întrucât ar fi fost absentă Vina. Însăși religia noastră, una a mântuirii, ar fi la fel de deșartă precum idolii păgânilor. Cecco d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
său melancolic. Cititorul atent va descoperi în versurile sale și o parte din sufletul lui bântuit de dorințe, iluzii deziluzii, amintiri, speranțe, totul o luptă continuă a vieții în aceste vremuri tulburi. De multe ori împreună poet - cititor își continuă peregrinările , cercetând și lăsându-se cercetat, trecând din ce în ce mai des de la starea de reverie la plonjarea în real, amplificând un cuvânt, o privire, un gest, rătăcind la nesfârșit în căutarea fericirii. Unul dintre cei mai avizați colegi ai poetului criticul literar Mihai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pierdute. Avea, printre altele, un proiect grandios de dezvoltare a turismului local de a cărui Înfăptuire nu se Îndoia nici o clipă, din moment ce germinase sub deviza: Nici un cetățean În afara unei excursii organizate! De binefacerile turismului se convinsese singur În lungile sale peregrinări prin satele Raionului. Încuraja drumețiile și credea cu smerenie În lupta de clasă. La demonstrațiile de l Mai răspundea de portretele „Marilor Dascăli” pe care Îi avea Într-un inventar de propagandă, purta pe brațul stâng o brasardă roșie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
opt ani mai târziu, cu cezariană, În august 1964, În urma unui tratament Îndelungat și costisitor pe care Marta l-a urmat Întocmai. Tot atunci a văzut din nou lumina soarelui și Semproniu, În calitate de deținut politic amnistiat, după șaisprezece ani de peregrinări prin Închisorile de la Pitești, Gherla și Aiud. A intrat În casă ținând Într-o mână un geamantan din carton presat, legat cu sfoară, În cealaltă un trandafir roșu. Îl caut pe domnul Moduna, a zis. Marta Își alăpta copilul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu zece centimetri pe fiecare din laturile sale. Era acasă la el. Simțea acest lucru pentru prima oară. Iolanda, ca și dincolo, În trecere. Un lucru cu care va trebui să se obișnuiască. Deocamdată Însă se mulțumea să savureze sfârșitul peregrinărilor sale pe care, spre bucuria lui, nu o trăia singur. Sau se simțea acasă pentru că nu era singur. Ar fi vrut să povestească ce simțea, dar socoti că e mai bine să tacă decât să fie contrazis de te miri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pleca un mâine, Numai așa ai fi fost fericit pe deplin. Dar dacă tot ai plecat spre alte zări Ți-ai luat și zâmbetul și fericirea Și-ai luat lumea întreagă după tine Și ea-ți va lumina drumul în peregrinări. Și așa e bine, doar așa se poate, Să zbori, să râzi, să plângi și să admiri Trecând un înțelept pe lângă toate, Invulnerabil, neîntrerupt, pribeag și neîmplinit. Nu suntem nicăieri, nu luăm nimic cu noi. Nu luăm nici în noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-ar întâmpla, și doar asta contează. Își pune sabia în teacă, sub pardesiul negru. La picioarele sale stă mortul. De fapt, cine e cel ce zace decapitat? Prietenul lui? Acum el se duce glorios spre eterna sa și tristă peregrinare. Aerul năclăit de ceață și pustiu persistă în jurul său în timp ce el trecea prin cartierele mărginașe ale orașului. Era noapte și rece, atât cât să rămâi viu la drama vieții tale. Nu se putea vorbi nici de tinerețe, nici de bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cele mai potrivite și nu găsi nimic. Urcă în apartament și acolo găsi... sabia. Strălucea în noapte acel oțel călit în sânge și libertate. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea personalitatea nopții și simțul irealului, avea știința peregrinărilor și experiența istoriei. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea puterea mărturiilor și viteza vitezelor. Camera lumii, împărțită, tăiată. Clipa eternității, minunea furtunilor, spaima curajului și prietena puterii. O luase în mână și toată scârba ieșise din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de această dovadă de prietenie venită din partea unei femei cu care nu discutase decât la întâlnirile clubului, dar și-a revenit rapid și-a zâmbit. — Ar fi minunat. Îți mulțumesc. — Și, după ce ne-ntoarcem, poți să-mi devii parteneră în peregrinările prin barurile orașului, în căutarea unor bărbați delicioși și necăsătoriți, a adăugat Julia bătând de mai multe ori cu degetul în genunchiul lui Alison. —Ăăăă... Alison nu părea tocmai în apele ei. — Nu sunt sigură că sunt gata să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la început imperceptibilă, se accentua rapid. Dar în dimineața asta își alungase intenționat din minte ambele lucruri. Voia informații de la domnul Jones. Cu cât afla mai repede ce anume reprezentau insula Calf și muntele ei, ca să nu mai vorbim despre peregrinările Prepelicarului și ale lui Sispy, cu atât mai degrabă putea pleca pe drumul său solitar, lăsând cuplul singuratic să-și vadă de treburile lui. Virgil Jones îl duse undeva departe de colibă, către marginea pădurii. Se așezară lângă o fântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pariziene. De atunci datează legătura Delphinei cu Chateaubriand, pe care micul Astolphe Îl venerează. Din 1811 cei doi Custine Încep să călătorească. Educația sensibilului tânăr prin ore private capătă abia acum amploare, la capătul unor lungi și pline de farmec peregrinări În Germania, Elveția, Italia. Restaurația Îi aduce lui Astolphe gradul de maior și Îi satisface dorința de a intra În diplomație. E alături de Talleyrand la Viena, În 1815 și, ca să se sustragă mariajelor plănuite de mamă (cu fiica Doamnei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-și face socotelile la capătul unei lungi călătorii. Dar oare nu asta fac: ce am câștigat, ce am pierdut, ce Îi voi spune Creditorului suprem? Mi-a dat cu împrumut patruzeci de ani, pe care i-am risipit după voia peregrinărilor: înțelepciunea mea a trăit la Roma, pasiunea la Cairo, neliniștea la Fès, iar la Granada încă mai viețuiește nevinovăția mea. I Cartea de la Granada ANUL SALMEI - HORRA 894 de la hegira 1 (5 decembrie 1488 24 noiembrie 1489) În anul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
naufragii. Devastarea Romei după pedepsirea orașului Cairo, focul de la Tombuctu după căderea orașului Granada: oare nenorocirea e cea care mă cheamă sau eu sunt cel care chem nenorocirea? O dată mai mult, fiule, sunt dus de marea asta, martoră a tuturor peregrinărilor mele și care te duce acum și pe tine spre prima ta pribegie. La Roma, erai „fiul Africanului“; în Africa, vei fi „odraslă de rumi“. Oriunde ai fi, unii vor dori să-ți cerceteze pielea și rugăciunile. Ferește-te să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
istorie a minunilor. Suferim cea mai mare tragedie din istoria omenirii. Holocaustul. Și cât trebuie să așteptăm eliberarea? Trei ani! Atât! Naziștii cad în 1945 și în ’48 avem un stat al nostru. După două mii de ani de exil și peregrinări, ne întoarcem la pământul nostru antic. Pământul pe care i l-a promis Dumnezeu lui Avraam cu aproape cinci mii de ani în urmă. Cum numești asta, domnișoară Costello, dacă nu un miracol sigur, de necontestat, cu garanția de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Îl făcuse ca - În cele din urmă - să abandoneze vînătoarea și să se Închidă pentru totdeauna În singurătatea unei insule. În anumite după-amieze, cînd Îi zărea În depărtare pe cei care se ocupau de aprovizionarea cu balene, În lungile lor peregrinări din Oceanul Arctic pînă la Antarctic, evoca, nu fără nostalgie, puținele momente În care se bucurase de o adevărată plenitudine și aproape fericire, dar Îi era limpede că niciodată nu avea să se mai Îmbarce pe un vapor, pentru că, după toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Curios! Sânt foarte mulți ani de când nimeni nu m-a întrebat dacă am ceva împotrivă. * Era un interior specific de burlac bătrân, cu fotografii cazone și miros persistent de tutun, cu mobile vechi, moderne acum 50-60 de ani, purtând urmele peregrinărilor din garnizoană în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru de faianță ― "iaurt Miorița" ― umplut cu nasturi desperecheați, tuburi de zaharină, bani mărunți adunați într-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se părea că vede ghemurile de scaieți alergând slobode peste nisipuri și stânci, mereu grăbite, mereu dorind să găsească un loc de care să se agațe, un cămin permanent care să le primească și să le scape de acea veșnică peregrinare fără țintă dintr-o parte în alta a Africii. Cu lumina lăptoasă a zorilor, filtrată prin minuscule fire de praf în suspensie, scaieții apăreau pe neașteptate, ca niște fantome dornice să se năpustească asupra oamenilor și animalelor, ca să se piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]