1,714 matches
-
și 1871 martie, mai poate avea încredere în niște turburători sistematici, cari au dovedit că nu sânt decât niște nulități ambițioase? Una la mână. Vasăzică, la 1875 d-nii Rosetti-Brătianu nu erau decât niște nulități ambițioase și turburători sistematici, cu conduită perfidă. Câte lucruri nu sânt bune de știut în lumea asta? Ce povestește însă "Romînul" ca răspuns la acel atac? La 1860 principele Cuza fu silit să cheme la minister pe membrii partidei ce servește acest ziar. Peste vro 30 de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
arată partida conservatoare, prin organul ei "Timpul", că zilele guvernului d-lui Brătianu ar fi numărate, fiindcă, nu l-ar mai voi străinătatea. Nicăiri în articolul nostru nu se manifestă nici bucurie, nici speranță. De acolo o mulțime de insinuațiuni perfide, la cari am răspuns deja, deși - între noi vorbind - nu meritau nici un răspuns. "Romînul" o știe mai bine decât oricine că, daca există un partid care nu s-a răzimat nicicând pe străinătate, e cel conservator. Polemica pe acest teren
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
găsește devotamentul și dezinteresarea. Regele nu înțelegea că oamenii politici sânt oameni cari caută a-și ascunde cugetările și cei ce îmbrățișază cauza poporului mai totdeuna caută cum să specule această cauză. Poporul este credul și advocații săi adesea sânt perfizi. Și-n Franța patriotismul subliniat era în floare. Țara începea a se împărți în două tabere: în patrioți și aristocrați, bunăoară ca și la noi, în reversibili și reacționari. Hainia, din toate pasiunile sale, este cea mai lesne de lingușit
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să zicem că numai politica românească, politica de interese ne oprește de-a considera Austria altfel decât ca inamica noastră naturală și să cerem să se mănție o luptă pacinică, dar necurmată, contra încălcărilor sale, cari astăzi ca o undă perfidă alunecă încetișor spre-a ne îneca mai sigur? Dar de ce să nu fim darnici cu probele de călduros prieteșug pe cari roșii în opoziție le dădeau monarhiei habsburgice? Iată ce mai scrie aceeași foaie, după un an de exemplu, la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
privirii și a fi posedat de privire se desfășoară existența unor personaje eminesciene: magi, călugări, "zăhaștri", asupra cărora vom zăbovi mai încolo. Nu întotdeauna ochiul lor stăpânește lumea, ci lumea acaparează ochiul, ea îl copleșește, strecurând în conștiința noastră, uneori perfid, un joc al nuanțelor, al aparențelor. O privire e doar o versiune asupra lumii, nu epuizează pluralitatea ei, și de aceea lasă loc îndoielilor. Ochiul care "vede" are vedenii, halucinații, se poate înșela. Doar ochiul orb are o constantă: bezna
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în biserică. O întreb pe una: Cine-a făcut biserica? Noi, femeile!, îmi răspunde și mă fixează, să vadă ce impresie fac vorbele ei, dacă le înțeleg, dacă le cred. Ce se ascunde sub replica femeii, rostită oarecum ritos, oarecum perfid? Încerc să-mi confecționez un scenariu pentru uz personal, să-mi satisfac nevoia de imaginar, deși sînt convins că scenariul meu nu va fi prea departe de cel autentic. Mai întîi, intruziunea primilor catolici, aici, departe de Apusul-matcă, într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să cădem cu ea în marasm, numai asta nu, lentilele omului mă incitau, un început de sadism își făcea loc în pieptu-mi, aș fi vrut să aflu de unde provenea înverșunarea amicului împotriva ideii de model, resuscitam bătute subiecte, susținînd, cu perfidă persuasiune, că nimic original nu apare fără preexistența unui model, nimeni n-a început plecînd de la sine, modelul maestrului e condiția primă, elementară, a creației, omul mă fixa șerpește prin lentile, reveneam: dacă discipolul are forță, atunci vine momentul cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
programul lor este consecvent riguros și, prin asta, reușesc să mențină în ochii breslei și ai străinilor itineranți, nivelul meritat de o artă care-și demonstrase cu brio, înaintea războiului, puterile, să se instituie în etalon al momentului atît de perfid subminat de manevrele eșaloanelor distructive ale propagandei. Recurgerea la soluțiile abstracte sau doar cvasiabstracte nu e numai o formă obligatorie de sincronism la curentele mondiale, e și vicleșugul prin care arta, fără a ceda concesiilor, se face primită pe simeze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Sadoveanu, starostele secției, cu prestijul său ante și post belic, refuză, cu îndreptățită mîndrie patriotică, darul decadentului de la Paris. Care decadent, auzind de hotărîrea strălucitului conclav, sictirește scurt și cuprinzător curtea care începe să i se facă, post festum, în perfidul stil bolșevic, și zice: "Cu vînduții de la București n-am ce discuta. Ei au vîndut poporul român rușilor". Și, fără să mai stea pe gînduri, solicită statului francez cetățenia. Pe care o și obține. Ei, bine, fondul acela imens de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mormintele știute și neștiute ale genocidului comunist. 4 decembrie Dej (dar și comitetul central, dar și ceilalți, în jos, pe scara șmecher-proletară) prefera, în "vizitele de lucru", tunica și șapca, dumnezeu știe de unde preluate, probabil din dubioase lumpen-mao-leninisto-troțkiste medii subversive. Perfida coborîre la nivelul maselor intra în practica celui mai odios partid inventat vreodată. Costumarea specială a fost practicată cu și mai histrionică regie de urmașul lui Ghiță Dej, un Ceaușescu mai complicat și mai complexat decît înaintemergătorul lui, avînd în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comuniste și România revenirii la civilizație, să se situeze, după 1989, marele segment al opoziției, împreună cu milioanele ei de susținători. Cum ar fi putut Emil Constantinescu, aflat în descendeța României nobil legitime. să se prezinte alături de ahtiatul după mondenități cu perfide ținte populiste, la primirea unui premiu-glumiță, destinat, firește, celuilalt? Și, la urma urmei, care altă academie ar fi fost mai în măsură să premieze limba de lemn comic-sinistră a unui Ianus orient-occident, decît Academia onorabilului Nae Cațavencu? 30 ianuarie Ghiță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
minune! hrănindu-se, acest hazard, cînd și cînd, cu binefacerile așezării de sine și ale aspirației la celelalte zări ale continentului. După o Yaltă criminală, cu urmări dintre cele mai dezastruoase pentru fibra noastră, a urmat o Maltă dubioasă și perfidă, care ne-a răscolit, permanent, somnul și trezia, iată, acum, un alt coșmar, de data asta, colorat în septentrion, cu griuri care ne dau frisoane pe șira spinării. O Americă hipercivilizată n-are-ncotro, este nevoită să țină cont de o Rusie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
turbulentă (dar cînd a fost Rusia liniștită, la locul ei?), Clinton, deși proaspăt operat la genunchi, trebuie să zboare pînă la Helsinki, să-l întîlnească pe Elțîn și el proaspăt operat, dar în altă parte și să-l asigure că perfidul continent Europa, cel al mileniului trei, nu va atenta la perpetua pudoare a Marusiei. Ce destin! Peste capetele noastre, două puteri una legitimă în demnitatea ei, cealaltă complexată și oricînd periculoasă în pulsiunile ei iraționale pregătesc un prospect de relevanță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de hrăpăreață, ci doar în poftă intermitentă de a repeta cerșitul. Ei bine, cu o astfel de "putere mondială" parcă ne vine și nouă să respirăm mai în voie. Dacă reuniunea din iulie, de la Madrid, fie din presiunile confuze și perfide ale Moscovei, fie, și mai nefericit, din însăși "reținerea" țărilor occidentale, nu ne va fi favorabilă, nu ne rămîne de jucat decît cartea înțelepciunii și-a demnității: să perseverăm ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Nicicum bosumflați în izolare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a produs, prin declarația sa, o premieră în diplomația imperială rusă: resemnarea în fața extinderii NATO, resemnare ce-ar preveni, vezi doamne, o resuscitare a războiului rece. Ce i-a ieșit din gură tătucului Boris e un hulub neprihănit sau e perfidul porumbel al păcii, desenat, prin anii șaizeci, de tovarășul (de drum) Picasso? Reclamă. O fi vrut să evite un cîine? Cu viteză de satelit a ras întîi bornele galben-negre de pe marginea trotuarului, a spulberat gardul din piatră masivă, secular, al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sfîrșit, Salvarea și-l ridică. Era mort (de beat). În timp ce-l aburcă în mașină, ne face cu ochiul, de altfel, singurul, și ne șoptește: Amigo! Și ești ca nou. 5 aprilie Ce ani prețioși ne-a pierdut regimul Iliescu, întreținînd perfid încordarea cu Ungaria și cu UDMR, se vede și dintr-un simplu interludiu consumat în parlamentul danez. Partidul Reformat care a promovat consecvent o politică de încurajare a minorității maghiare din România și se exprima, nu mai departe decît în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noi... Mai avem încă treabă în problemă. Paradoxurile istoriei comuniste: cine încerca, în 1958, să-i convingă pe ruși să-și ia tălpășița de pe la noi? Exponentul cel mai fioros și mai radical al NKVD, Emil Bodnăraș. Masca personajului, impenetrabilă, onctuos perfidă, criminal înșelătoare: greu de șters din memorie. Vă mai aduceți aminte?: să învățăm limba rusă cîntînd! 31 mai Așa revoluție, așa revoluționari. Cît de bine se potrivesc lucrurile, dacă ne gîndim că adevărul despre ce s-a întîmplat în decembrie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altfel. Mai liniștită? Mai blazată? Sub mișcarea asta browniană a trotuarelor, în afunduri, colcăie cealaltă viață, viața-ncleștărilor înveninate de ură. În fond: confruntarea pe viață și pe moarte a forțelor democrate, care-au biruit în '96, cu structurile obscure și perfide ale comunismului rezidual. Ce-ntremătoare promenadă a perechilor tinere, biologic triumfătoare și dezinvolt elegante, pe străvechile bulevarde! În tren. Un Fifi Înaripatu, un Olandez Zburător, în perpetuă neliniște. Mai mult păsăroi decît om. Se tot ridică de pe locul lui de la fereastră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cronică de familie", proză atît de reconfortant-compensatorie în spăimosul cîmp sterp al falsei literaturi impuse! Sub horbota, neegalată, în acel moment, stătea pitit însă (ne-am dat seama de asta mult, mult mai tîrziu) un mesaj tezist în cea mai perfidă notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura celeilalte Românii, pe care au tăvălit-o de-a lungul și de-a latul tancurile rusești, n-au găsit mai îndrituit gest indignat decît în tatăl înzestratului scriitor nomenclaturist care, spun gurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
magicianului Călinescu, atît de subtil tezist și el? Asta să zicem că se întîmpla în agresivele decenii de bolșevizare a țării. Cum să judecăm însă opere, indubitabil sclipitoare, care, produse chiar azi, sînt roase de morbul unui comunism rezidual, insinuîndu-se perfid în perceperea noastră corectă? Trecînd peste Dimineața pierdută a Gabrielei Adameșteanu, nu neapărat ofensatoare, dar oricum jenantă la adresa României aristocrate, care se sufoca sub ocupantul extern și intern, să luăm aminte că două din capodoperele lui Lucian Pintilie De ce trag
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
același destin ne-a oferit inegalabila și nesperata supriză de a vedea retușul înlăturat. Din păcate, prin sînge. Fotografie inversată. Odată retușul dispărut, fața, cu destule și adînci riduri, era pusă, neiertător, în crudă lumină. Presă dură, cotrobăind cu plăcere perfidă în pliurile unui abdomen care n-a cunoscut atîția ani higiena. Literatură, încă precară, scormonind derizoriul. Artele toate? Căutînd, disperate, un liman pierdut. Complăcîndu-se adesea, conștient? iconștient? ca reflex al unui național-comunism rezidual, în defăimarea subtilă a nobilului regat al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și ce-a mai prins moda asta! Dacă Ghiță Dej a rămas, în sumbra noastră amintire, cu griul lui costum de burjui, Ceaușescu a reintrodus garderoba stalinistă: tunica, încheiată maoist-militărește pînă sub gușă, șapca trasă bine pe urechi (nu fără perfida umilință a omului de rînd adică, fără fandoseli). Da, dar poza cu sceptrul regal mergea, ea, cu tunica mitocănească? Pardon! Costum la patru ace! Duplicitatea parvenitului. A dispărut tunica arsenalului bolșevic? Mai e una: a lui Castro, ultimul fidel al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
par să reproducă, la scară mică, istoria mare. În sensul aceleiași implacabile indolențe. Deopotrivă a structurilor instituționale, dar și a indivizilor/micilor colectivități. Sîntem parcă blestemați, așa cum nu putem, nu avem înțelepciunea de a ne despărți radical de comunism, de perfidele lui forme reziduale, tot așa, să nu fim în stare a preveni dezastrele naturale (dar și cele datorate indolenței noastre). Cînd credeam că, în sfîrșit abia ieșiți din niște dezonorante monitorizări europene putem dialoga cu fruntea sus cu restul civilizat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin asta trebuiau să desfidă proletar civilizatele cupluri de la Casa Albă. Și ce mai surogat au importat de-acolo curțile comuniste românești! Apogeul atingîndu-l savanta analfabetă a genialului pantofar, defectînd într-un fel canonul moscovit prin afișatul tupeu megaloman, ațîțat perfid de anturajul Găinușelor cu coc La Goulue, tiparul Moulin Rouge în variantă Carul cu bere. Talia princiară a Reginei Maria, amplificată discret de mantii lungi, unduind de pe marmura capului încoronat, peste umerii de zeiță, spre coapsele secrete. Suverană părăsind curte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i spun, cu respect, că încurcă borcanele, amestecînd... ce mai... amestecînd... generalul cu individualul. Ce are marele partid istoric, de întinsă tradiție, revenit, după '89, ca printr-o minune, în viața politică românească (probabil aici e și rîca resentimentară, inculcată perfid și bătrînului de propaganda iliesciană), ce are tragicul partid istoric al lui Maniu asumîndu-și o parte a istoriei naționale, cu șicanele securiste suportate cîndva de un individ ca atîția alții, fie acesta și reputat autor de peisaje cu iazuri în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]