3,143 matches
-
iulie, sufocați de căldură și nemulțumiți că nu am găsit bilete pentru vagonul de dormit. După circa patru ore, acumulând vreo 40 de minute întârziere, din cauza unor probleme de ordin tehnic apărute la așa numita „săgeată albastră”, am coborât pe peronul Gării de Nord, în București. Ne aștepta fiul meu, destul de intrigat și îngrijorat. Am intrat într-unul din localurile gării, care avea aer condiționat, pentru a ne odihni, a sta de vorbă și a mânca. Timp era suficient. Aveam legătura abia peste
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
primit cartea cu emoție. I-a plăcut foarte mult, iar coperta l-a impresionat. Conținutul nu era o noutate pentru el, tehnoredactorul cărții... Trenul accelerat în care ne-am urcat pentru a ne transporta la Câmpulung Moldovenesc a tras la peron cu ceva mai puțin de o jumătate de oră înainte de ora plecării: 21.00. Nu ne așteptam să fie atât de aglomerat. Toate locurile erau ocupate. În compartimentul nostru eram singurul bărbat. Alte trei doamne, printre care o bunică ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
că vă reîntâlnesc! îmi șoptise, răsuflând ușurată, ca și cum s-ar fi văzut scăpată dintr-un mare pericol. Am plecat. Venisem pentru înmormântare, dar am plecat. Îmi era peste putință să rămân. Vă datorez ... O întrerupsesem, strângându-i ușor brațul. Pe peron aflându-ne, văzusem locomotiva trenului de departe. Abia atunci ne dăduserăm seama că ceața începuse să se ridice. Referință Bibliografică: Întâlnire în zori (2) / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 493, Anul II, 07 mai 2012. Drepturi
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
curmase, în cele din urmă, cu hurducături, mersul. Mă zorisem să cobor chiar în dreptul unei pasarele, ai cărei piloni se profilau fantomatic în fața ușii vagonului. Ca de obicei, aceasta se lăsase anevoie deschisă. Garnitura se oprise la oarecare distanță de peron, astfel că trebuise să-mi găsesc pe orbecăite drumul spre clădirea gării, călcând printre pietrele colțuroase ale terasamentului. Ceața deasă nu-mi îngăduia să disting altceva, privind în direcția ei, decât lumina lăptoasă unor lămpi fluorescente. Frigul dimineții și o
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
se ivise brusc din negură, cu copertina ei disproporționat de mare, sprijinită pe niște coloane de fontă. Între acestea, le puteam distinge pe măsură ce mă apropiam, atârnau ca odinioară, suspendate cu lanțuri, mai multe ghivece de flori. Binecunoscutul pavaj galben al peronului, aveam să constat curând, se denivelase, iar pe alocuri fusese înlocuit cu dale hidoase din beton. Lămpile fluorescente, montate, probabil, recent, distonau cu ambianța vetustă. După câteva minute, trenul din care descinsesem se pusese în mișcare. Stăruisem cu privirea în urma
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
să mă îndrept spre Eșire, cum scria mare, cu litere albe pe o tablă albastră. Albastrul intens, de altfel, cu tentă liliachie, era culoarea ce se lăfăia peste toate câte putuseră fi vopsite de-a lungul și de-a latul peronului, inclusiv pe stâlpii din fontă cu capiteluri corintice care susțineau copertina acestuia. Trecusem prin dreptul ceasului cu cifre romane, imens, cu arătătoarele de grosimea brațului unui bărbat vânjos, indicau trei fără ceva, întârzie, îmi spusesem, intrând în holul gării. Holul
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
ceasului cu cifre romane, imens, cu arătătoarele de grosimea brațului unui bărbat vânjos, indicau trei fără ceva, întârzie, îmi spusesem, intrând în holul gării. Holul era și el pustiu, iar cele două ghișee pentru vânzarea biletelor, închise. Dacă lumina lămpilor peronului n-ar fi pătruns înăuntru prin ferestrele aproape mătuite din cauza prafului și urmelor de muscă, mi-aș fi găsit cu greu drum printre băncile lungi, dispuse la întâmplare de cei ce le folosiseră cu o zi în urmă. Pe una
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
unire, biblioteca în care l-am citit pe contele tolstoi și pe șolohov cu donul lui liniștit, sergentul filip care ne scotea la instrucție în zilele geruite ale lui ianuarie, prima dragoste când am plâns lângă un zid părăsit de pe peron despărțirea, trenul care a plecat cu toate sentimentele mele spre alte zări, luptele sacre din sufletul meu pentru a uita acele clipe, voiam să mor, voiam un loc de pace sub un cer senin cu răcoarea unui amurg în care
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]
-
încă vreo trei sute de metri până la gara fluvială, dar nu ne grăbeam. Până la plecarea navei mai erau vreo două ore. După ce ne-am procurat tichetele de drum până la Crișan de la casa de bilete a gării fluviale, am observat că pe peron existau multe bufete cu bere rece și mici proaspeți, ce împrăștiau un miros apetisant, de-ți dădeau junghiuri prin stomac. Cum aveam și timp destul de așteptat, am așezat bagajele lângă gardul de un albastru spălăcit al unei grădini de vară
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
mal, la pescuit, sau căutându-și cuiburile, unde puii așteptau hrana cea de toate zilele. Din când în când, treceau pe lângă noi bărci ale pescarilor sau mici șalupe. Vântul ne răcorea, făcându-ne să uităm disconfortul din tren și de pe peron, cauzat de căldura unui început de mai, ce anunța o vară fierbinte. Fiind zi de joi, speram ca tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu noi cortul impermeabil Motonava aluneca maiestuos pe apa tulbure a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
valoarea necesară de a se însura și a salva acele două vieți? Dar de fapt ar salva trei vieți și a sa proprie. Până la urmă dacă nu se însoară cine știe ce tragedie se mai poate întâmpla cu acea față?” Ajuns pe peronul gării eram puțin trist pentru că nu îi vorbisem mai mult îmi veneau în minte idei mai valoroase ca acelea pe care i le spusesem și îmi părea rău că nu i le mai puteam împărtășii. M-am urcat în tren
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
acord iar noi, într-o splendidă după amiază o așteptam pe Tanti Ana la Gara de Nord cu mama. Tanti a coborât din tren direct în brațele noastre. Adică invers. Ne-a luat în brațe pe amândoi odată cum a pășit pe peron. Iubire mare, mare. Eram totuși măricei pentru cei 70 ai ei. Eu eram într-a treia. Am luat o birjă care ne-a plimbat pe toată Calea Victoriei până la intersecția cu Dâmbovița unde mama i-a arătat opera. Pe atunci opera
PUTEREA CONVINGERII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350680_a_352009]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > CINE... Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1228 din 12 mai 2014 Toate Articolele Autorului cine sunt eu mă întreb uneori, poate o frunză dusă-n vînt, sau un peron uitat în gări unde nici trenuri n-au trecut, cine sunt eu de unul singur să respir absențele din calendar cu anii mei, care s-au scurs într-un poem cu versul alb Referință Bibliografică: Cine... / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare
CINE... de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350715_a_352044]
-
Care se unduie înca în vânt Ca o aripă prizonieră-n vârf de catarg. Luați-o și împaturiți-o frumos Iar atunci când veți pleca cu trenul Să o despăturiți și să o fluturați În chip de desparțire Celor dragi,rămași pe peronul vieții. Feluritele chipuri pe care le veți mai găsi Risipiți-le prin locurile pe unde fiecare au fost Poate veți regăsi iubirile din vechi Hârtii mototolite și-aruncate Pe sub bănci într-un liceu . Și când la urmă veți găsi o
ANALIZA SPONTANA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359325_a_360654]
-
245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prin creierul meu aleargă Un tren cenușiu Și-n fiecare gară cobor Totdeauna eu. Șuieratul locomotivei Are rezonanță unui pustiu Unde nimicul e o poveste Pe care doar mecanicul o știe. Pe peronul pustiu Vântul matură timp Ușile se închid Se deschid singure Balamalele scrâșnesc A rugina și a moarte Sunetul pașilor mei Vorbesc cu resemnare Despre Marea Singurătate. Locomotivă pufnește lângă peron Așteptând încordata. Voi rămâne un timp pe aici Sa masor
CĂLĂTORIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359319_a_360648]
-
e o poveste Pe care doar mecanicul o știe. Pe peronul pustiu Vântul matură timp Ușile se închid Se deschid singure Balamalele scrâșnesc A rugina și a moarte Sunetul pașilor mei Vorbesc cu resemnare Despre Marea Singurătate. Locomotivă pufnește lângă peron Așteptând încordata. Voi rămâne un timp pe aici Sa masor cu pașii tăcerea Iar cu genele clipă. O să-mi las sentimentele La bagaje de mână Cu un bilet atașat pe ele: Nici eu n-am fost pe aici...'' Prin creierul
CĂLĂTORIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359319_a_360648]
-
deja se înghesuiau aproape strivindu-se unii pe alții, în încercarea de-a ieși cu toți de-a valma pe culoar, oameni și bagaje, de parcă s-ar fi străduit să nu piardă startul unei competiții. Ștefania coborî fără grabă pe peron și se îndreptă spre ieșirea din față a gării, acolo unde știa că oprește troleul de care avea nevoie pentru a ajunge la instituție. Nu era aglomerat și nici nu trebuise să-i aștepte prea mult sosirea în stație. I
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
Numai pe mine nici măcar nu m-au lătrat, când mi-am așezat scaunul cu spătar ei s-au așezat cuminți lângă mine cu botul pe labe. Împărțeam singurătatea gării doar cu ei fiindcă gara era părăsită, doar două felinare luminau peronul ce aduceau aminte de acele gări din perioada interbelică. Mă bucur că am făcut poze cu Oltul, rareori l-am văzut așa de mare din dală în dală. E lună plină așa cum se spune lună de îndrăgostiți sau noapte de
GARĂ PENTRU UNUL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359440_a_360769]
-
putea să o separăm de lumea cu o muncă mecanizată? Uneori avem impresia că această carte ne educă (sau reeducă?) pentru a trăii și percepe universul cu o mai mare familiaritate. Trasându-ne linia biografică, atât cât permite imaginea unui peron ... să poată descoperi că oamenii aceștia și-au păstrat identitatea. Într-un anume fel cartea ne oferă posibilitatea să deducem atitudinea autorului față de evenimentele banal de crude ale vieții. Ochii copilului, sau al mamei, ai părintelui, sau ai amicului ne
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359528_a_360857]
-
Citisem cândva că-l poți îndepărta cu mângâieri, când fluturii mor într-un cântec. Acum știu că erai de veghe în catedrala stelelor și-mi urmăreai limbajul inimii prin dinastii luxuriante, înalte cât zidul identității mele! Ai lăsat să treacă peroane pe lângă tine până ce mi-ai învățat pasul pe de rost și nu de puține ori te-ai întrebat dacă locuiesc într-un lan de otravă celestă! Ei bine, am făcut pact cu seceta să nu-mi nesocotească lacrima, am făcut
ÎNTRE SENIN ŞI NEGRU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360652_a_361981]
-
se găseau în fața casei de bilete a gării Constanța. Au preferat să circule cu clasa I, pentru a evita aglomerația din tren, mai ales pe ruta Medgidia - Făurei. Trenul s-a pus în mișcare. Privind pe fereastra vagonului cum rămâne peronul în urmă, Mircea se întreba dacă va mai reveni mai mult de o singură dată, cu ocazia luării întregului bagaj de la tușa Saveta sau dacă viața îi va călăuzi din nou pașii pe aceste meleaguri nu ca turist venit la
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
să meargă pe un traseu ocolitor prin București, numai pentru a o însoți pe Săndica până la Fetești, unde trebuia să schimbe trenul către Călărași. Putea să fie ultimul lor drum făcut împreună. Cele câteva clipe cât au stat îmbrățișați pe peron li s-au părut o eternitate. Se vor mai vedea oare vreo dată? Aici s-ar putea să aibă loc despărțirea a două destine, ce s-au intersectat pentru două luni de zile, într-o comună dobrogeană. Ce le va
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
Autor: Georgeta Nedelcu Publicat în: Ediția nr. 388 din 23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului De la sublim la ridicol nu e decât un pas (Vasile Alecsandri) Azi, sufletul meu nu te mai păstrează, Pierdut-ai trenul vieții! Ești singur pe peron. Chiar dacă-ai fost a fericirii mele oază, Uitat ești ca un număr, mai vechi de telefon. Să fim iar împreună, tu știi că nu se poate, Asta a fost odată... a fost de mult... cândva... Știu că ai vrea să
RĂMÂI PE DRUMUL TĂU! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359887_a_361216]
-
putea să o separăm de lumea cu o muncă mecanizată? Uneori avem impresia că această carte ne educă (sau reeducă?) pentru a trăii și percepe universul cu o mai mare familiaritate. Trasându-ne linia biografică, atât cât permite imaginea unui peron ... să poată descoperi că oamenii aceștia și-au păstrat identitatea. Într-un anume fel cartea ne oferă posibilitatea să deducem atitudinea autorului față de evenimentele banal de crude ale vieții. Ochii copilului, sau al mamei, ai părintelui, sau ai amicului ne
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359585_a_360914]
-
timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un liman doar de el știut, în timp ce ea rămânea undeva, în afara lui, ca un bagaj uitat într-un colț de peron, peste care se aștern ușor umbrele nopții. Un zâmbet de acceptare îi lumină pentru o clipă fața, ascultându-și gândul pe care îl crezuse până atunci adormit, cum îi șoptea pe un ton complice: - Binecuvântată fie noaptea care acoperă totul
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]