2,409 matches
-
Wadi Daliyeh, la nord de Ierihon. Această peșteră a servit drept refugiu pentru persoanele bogate din Samaria care au fugit din fața armatelor lui Alexandru cel Mare. Aceștia au adus cu ei documente juridice scrise în aramaică datând de la sfârșitul perioadei persane (a doua jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.). Papirusurile, aflate într-o stare avansată de deteriorare, erau sigilate cu bule, din care s-a recuperat un număr de 128 de exemplare. Fiecare document era sigilat cu mai multe bule
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Sfânta Scriptură (Ier. 20,1 și 1Ezd. 8,33). O altă ostraca raporta o urgență și solicita căpeteniei cetății Arad să trimită întăriri la Ramat Neghev contra unui atac edomit. Cele 85 de ostraca în limba aramaică din stratul perioadei persane atestă faptul că Aradul îndeplinea în acea perioadă o importantă funcție militară, majoritatea inscripțiilor vorbind despre transportul bunurilor cu ajutorul cailor și al măgarilor, despre distribuirea hranei și despre numărul călăreților ce participau la diferite bătălii. După spusele lui Joseph Naveh
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o importantă funcție militară, majoritatea inscripțiilor vorbind despre transportul bunurilor cu ajutorul cailor și al măgarilor, despre distribuirea hranei și despre numărul călăreților ce participau la diferite bătălii. După spusele lui Joseph Naveh care a publicat toate aceste ostraca din perioada persană, în acea perioadă, fortăreața de la Arad era un loc de oprire și un centru de aprovizionare pentru soldații cavaleriei și pentru caii lor, ca parte a unei rețele de comunicații mai întinse, cu locuri de oprire situate pe întreg teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
provin numai din Egipt și din regiunea Mării Moarte. Pentru o mai bună păstrare, sulurile din papirus erau ținute în vase mari din lut (Ier. 32,14). În perioada preexilică, în conformitate cu tradiția egipteană, sulurile erau confecționate din papirus. În perioada persană, când evreii au adoptat limba aramaică, scrisul pe pergament începe să fie folosit pe scară largă, devenind chiar obligatoriu pentru copierea cărților biblice. Platon (Phaidros 278), descriind modalitatea în care un autor își scria opera, lasă să se înțeleagă că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și Edmund Castell depășește edițiile anterioare în ceea ce privește îngrijirea textului. Pe lângă textul ebraic al Pentateuhului samaritean și Targumul samaritean, această ediție a Bibliei cuprinde și textul grecesc al Septuagintei 1, fragmente din Vetus Latina, targumuri și părți din versiunile etiopiene și persane. Această ediție a Bibliei este înzestrată cu un apparatus criticus textual și cu un lexicon 2 în șapte limbi. Nu foarte mult timp după apariția acestor ediții ale Bibliei, s-a simțit nevoia folosirii într-o singură Biblie, a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dar slujea și idolilor lor”. Împotriva părerilor samaritenilor și evreilor, cei mai mulți cercetători datează originea comunității într-o perioadă mult mai târzie; potrivit unora, samaritenii sunt locuitorii Samariei (regatul de nord) care s-au separat de locuitorii din Iudeea în perioada persană (a se vedea în principal 1Ezd. 4,1-5). Flavius Iosephus socotește că la baza schismei samaritene se află o dispută între evrei. Câțiva preoți din Ierusalim au devenit samariteni și și-au stabilit templul pe muntele Garizim, rivalizând cu templul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acea istorisire nu se spune că opoziția față de căsătoria între membrii dinastiilor iudaică și samariteană ar fi condus la schisma samariteană. Mulți istorici sunt de părere că Flavius Iosephus se referea la o schismă care a avut loc în perioada persană, nu în cea elenistică; alții se bazează pe spusele lui, potrivit cărora aceste evenimente au avut loc în perioada elenistică. Lucrările lui Flavius Iosephus au dat naștere la două teorii referitoare la perioada în care a avut loc această schismă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
spusele lui, potrivit cărora aceste evenimente au avut loc în perioada elenistică. Lucrările lui Flavius Iosephus au dat naștere la două teorii referitoare la perioada în care a avut loc această schismă: una susține că a avut loc în perioada persană, cealaltă, în anii care au urmat venirii lui Alexandru cel Mare în Palestina. Mai există și o a treia teorie, potrivit căreia schisma a avut loc în perioada persană, însă ridicarea templului samaritean, adevărata expresie a schismei, a avut loc
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
loc această schismă: una susține că a avut loc în perioada persană, cealaltă, în anii care au urmat venirii lui Alexandru cel Mare în Palestina. Mai există și o a treia teorie, potrivit căreia schisma a avut loc în perioada persană, însă ridicarea templului samaritean, adevărata expresie a schismei, a avut loc în perioada elenistică. Dezbinarea dintre samariteni și evrei este explicată adeseori în termenii îndelungatei istorii de animozități între regatul nordic al Israelului și cel sudic, al Iudeii, care a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Ierusalim și restabilirea conducerii preoției sadochite în Ierusalim au contribuit la separarea finală a samaritanismului de iudaism. Pe baza dovezilor arheologice și literare, Reicke a ajuns la concluzia că samaritenii și-au construit propriul templu pe Muntele Garizim în timpul stăpânirii persane în Palestina, cel mai probabil în jurul anului 380 î.Hr. Construirea propriului templu a marcat o ruptură decisivă cu iudaismul 2. Rămâne de văzut de ce erau evreii atât de intoleranți față de templul samaritean, din moment ce, după câte știm, în diaspora iudaică existau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și nu în prima parte a perioadei elenistice. Descoperirile arheologice confirmă, la rândul lor, această datare a schismei samaritene. În primul rând, săpăturile arheologice de la Tell Balath (vechiul Sichem) arată că, după o perioadă de abandon aproape total în epoca persană, orașul Sichem și-a redobândit vechea importanță la începutul perioadei elenistice. Pe de altă parte, săpăturile de la Tell-er-Ras (Garizim) demonstrează că ridicarea templului de pe muntele Garizim a avut loc în perioada elenistică. În plus, papirusurile descoperite la Wadi-Deliyeh au arătat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari". Cu o anumită plasticizare, mai accentuată pictural, poetul creează peisaje de basm, reînvie motive orientale covorul persan, ceașca cu ceai: "Covorul șters, pătat de dragoste și rugi/ mi-azvârle în auz glasul bostanului vecin/ și călători bătrâni pe cai de porcelan/ mișcăm rotila veacului spre rai." Se îndoiește de credință, are de ispășit un păcat etern: Noi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
op. cit., 1950-1975, Editura Eminescu, pag .172. 5 Al. Piru, Poezia românească contemporană", 1950-1975, Editura Eminescu, p. 143; Lovită e inima mea și s-a uscat ca floarea." 6 Într-un spațiu și timp simbolic la Șt. Aug. Doinaș ("sub cerul persan", "acum vreo câțiva secoli într-o seară", "la Polul Nord, aproape de osia furtunii", "într-un golf al vremilor dintâi"), sau într-un decor baroc "căci dau sub ziduri, sau sub cer cu stele/ înconjurat de cercurile mele/ Fie că dorm pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru că nimeni nu putea să mă strige așa, considerând, probabil, că era un nume prea grav pentru un copil. Credeam că e de origine slavă, dar am aflat mai târziu (mi-a spus profesorul Constantin Daicoviciu) că e de origine persană. Și ca regizor, am semnat Alexa Visarion. E o mândrie pentru familie de a-l duce mai departe pentru că tata avea același nume și mulți doreau să-l șteargă. Mi-a spus odată Florin Piersic: "Prietene, noi avem nume frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
negusul abisinian Kaleb Ela Asbeha la rugămintea împăratului bizantin Iustinian I. Campania se înscria tendințelor geopolitice generale din epocă: Bizanțul urmărea, prin intermediul Abisiniei, să aducă triburile arabe în cercul său de influență și să le folosească împotriva Persiei. Perioada dominației persane s-a menținut între 575-628 d.Hr., în urma intervenției Persiei zoroastriene în Yemen în favoarea arabilor iudaizați sau păgâni și împotriva celor creștini susținuți de Bizanț și Abisinia creștină. Ocupația persană se încheie odată cu apariția Islamului și convertirea la Islam a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
de influență și să le folosească împotriva Persiei. Perioada dominației persane s-a menținut între 575-628 d.Hr., în urma intervenției Persiei zoroastriene în Yemen în favoarea arabilor iudaizați sau păgâni și împotriva celor creștini susținuți de Bizanț și Abisinia creștină. Ocupația persană se încheie odată cu apariția Islamului și convertirea la Islam a ultimului satrap persan al Yemenului. B. Formațiunile statale din Arabia de nord În perioada preislamică, pe lângă regatele sud arabe, au apărut o serie de alte mici state în nordul și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
menținut între 575-628 d.Hr., în urma intervenției Persiei zoroastriene în Yemen în favoarea arabilor iudaizați sau păgâni și împotriva celor creștini susținuți de Bizanț și Abisinia creștină. Ocupația persană se încheie odată cu apariția Islamului și convertirea la Islam a ultimului satrap persan al Yemenului. B. Formațiunile statale din Arabia de nord În perioada preislamică, pe lângă regatele sud arabe, au apărut o serie de alte mici state în nordul și în centrul peninsulei arabe, care, asemenea celor din sud, își datorau prosperitatea comerțului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
Golan). Regatul Gassanid a atins apogeul dezvoltării în secolul al VI-lea și a sfârșit prin cucerirea arabo-musulmană din secolul al VII-lea, ultimul său rege arab creștin, Gabala ibn-al-Ayham, retrăgându-se la Constantinopol. Regatul lahmid al Hirei supranumit Arabia persană a fost întemeiat de către triburi sud arabe ce s-au așezat în anul 226 d.Hr. în regiunea fertilă din vestul Eufratului. Inițial locuiau în corturi, apoi și-au ridicat capitala Hira la 5 km. sud de Kufa. Dinastia lahmidă
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
vestul Eufratului. Inițial locuiau în corturi, apoi și-au ridicat capitala Hira la 5 km. sud de Kufa. Dinastia lahmidă nu a adoptat creștinismul, așa cum au făcut gassanizii, ci a rămas păgână, pentru a nu deteriora relația preferențială cu vecinii persani. În perioada apogeului (secolele V-VI), în statul de la Hira se vorbea araba și se scria în siriacă. Pe parcursul întregii antichități, peninsula arabă a jucat, ca și astăzi, rolul unei piese de racord intermediar între spațiile adiacente. Astfel, spațiul sud-peninsular
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
această perioadă - la Damasc. Ulterior însă, au fost atrași în special de civilizațiile mesopotamiano-persane din est, spațiu spre care și-au îndreptat ținta expansiunii și reședința noii capitale a califatului - Bagdad. Fiii deșertului au devenit astfel, moștenitorii strălucitelor culturi greco-romane, persane, faraonice și asiro-babiloniene. La acel moment arabii nu aveau încă nimic de spus în câmpul cunoașterii, ci doar de aflat. Arabii au împumutat, adaptat și asimilat de la fiecare din aceste vechi civilizații pe care le-au supus, tezaurul creației materiale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
teritorial statală, cât mai mult o dimensiune existențială și succesorală privitoare la conducerea noii entități create pe fundamentul noii religii a Islamului. Problema succesiunii a fost și este și astăzi una din marile dileme ale Islamului, întrucât așa cum aprecia istoricul persan alShahrastani, “niciodată pentru Islam nu a existat o altă problemă care să provoace atâta vărsare de sânge precum califatul”. Autoritatea califilor menționați se extindea doar peste arealul din jurul Medinei, Meccăi și regiunii Hijazului din nord-vestul peninsulei arabe. Restul triburilor din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
relațiilor internaționale abia din anii ’70, odată cu concretizarea materială vizibilă a potențialului economic al hidrocarburilor pe care le dețin și cu creșterea importanței geostrategice a poziției lor teritoriale în Golf, la limita dintre lumea arabă sunnită din vest și spațiul persan șiit din est. Dinamica relațiilor lor politico diplomatice ar putea fi apreciată ca modestă prin prisma valorilor strict cantitative ale acestora, dar prin raportarea indicatorilor în cauză la dimensiunea teritorială și demografică a emiratelor, putem califica drept semnificativă integrarea lor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
de plată și practicau diferite forme de asociere comercială înainte ca ele să fie utilizate de europeni. În ceea ce privește hinterlandul și intensitatea acestui comerț, spusele unui negustor arab din epocă sunt edificatoare, credem noi, în acest sens: “Vreau să duc șofran persan în China, unde am auzit că are un preț mare, iar apoi porțelan din China în Grecia, brocart grecesc în India, oțel indian la Alep, sticlă de Alep în Yemen și stofe vărgate din Yemen în Persia”. Așadar, aceste mișcări
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
certifică credința naratorului-personaj într-o ,,realitate multidimensională". Lumea lui Blecher este așa cum o vede, trăiește dar mai ales o simte personajul său, este o lume a ,,transfi gurării", a transformării. Pentru a ilustra ,,lumea transdisciplinară", Nicolescu apelează la scrierea poetului persan, Attar, Conferința păsărilor: păsările pleacă în căutarea regelui lor. Pentru aceasta, înfruntă foarte multe obstacole, străbătând mai multe văi. Cea de a șasea vale în care ajung este cea a ,,mirării" unde ,,este și zi, și noapte, se vede și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
modificat. Căci, așa cum arăta Jacques Matter, "Gnosticismul nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare ce reunește elemente ale vechilor religii egiptene, chaldeene, hinduse, persane, iudaice, grecești și, în final, creștine. Gnosticismul nu dezvoltă un cult pentru un întemeietor sau profet central, ci se dedică unei valori-principiu transcendente: gnosisul (cunoașterea de Dumnezeu), asemănător daoismului, construit în jurul lui Tao, Marele Principiu. Astăzi asistăm la o revenire
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]