155,605 matches
-
prin care trec personajele sunt hiperbolizate, acțiunea este una alegorică, esențializată, iar personajele sunt caractere puternice, memorabile, dar rotunde, având infinite trăsături în nuanțe din cele mai diverse. Aceste perticularități ale teatrului liric fac ca receptarea să fie o trăire personală și înălțătoare. Cu tot fastul care îl caracterizează, spectacolul de operă este o experiență unică și efemeră, ce își găsește adevărata strălucire în cea mai profundă intimitate a spectatorului, dar și a artistului liric. Importanța variabilelor, așa cum reiese din rezultatele
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
maicuțele păstrează în casele lor cărțile rămase de la maicile pe lângă care au ucenicit, trecute la Domnul. De aceea n-ar fi de mirare ca și alte manuscrise psaltice de secol XIX să iasă la iveală în anii următori din bibliotecile personale ale maicilor de la Țigănești. Prezentarea manuscriselor I. Manuscrisul româno-grecesc cu numărul de inventar 32 din muzeul Mănăstirii Țigănești este un Antologhion nesemnalat până în prezent. Coperta este cartonată frumos împodobită cu motive florale aurii și o cruce amplasată central. Dimensiuni: 18x11
Două manuscrise psaltice din Muzeul Mânăstirii Țigănești by Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru () [Corola-journal/Science/83202_a_84527]
-
De asemenea, indiferența acestui Dumnezeu denaturat de societate condiționează acceptarea de către locatari a mutării lui Simion În ascensor, În scurt timp ajungându-se chiar la a-l privi ca pe un potențial salvator, capabil să rezolve orice problemă socială sau personală. Fiecare personaj i se va confesa În vederea rezolvării „anumitor chestiuni”, punctul comun al acestora fiind nevoia miracolelor: "Referindu-ne strict la români, specificul lor sau elementul de originalitate, dacă vrem să-l numim astfel, este că nu-și doresc niște
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
isprăvesc un roman, apoi un altul. La ora actuală, am publicat șapte sau opt. Oare tata și-a mai slăbit strânsoarea?” Finalul romanului Întărește ideea de raportare conflictuală la ipostaza autoritară a tatălui, indică Însemnele reconcilierii, concluzionând Într-o notă personală Întregul proces al purificării prin actul scrierii, al luptei cu sine și al analizei retrospective.
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
la iluzie nu Îl imunizează pe om În fața păcatului, dar are marele avantaj că menține sufletul Într-o stare de tensiune care Îl ferește de anchiloze, de mineralizare. Lectura poeziilor din Sora mea de dincolo atrage, firesc și simplu, asumarea personală a doliului. În strai cernit, cititorul jelește moartea Înainte de vreme a Dorinei, a surorii de dincolo, și se alătură, prin poezie, durerii surorii de aici. Volumul Ilenei Mălăncioiu este deopotrivă Împărtășire a suferinței aproapelui și Însingurare pentru trăirea propriei suferințe
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
au fost nicăieri doriți și cei care, Într-un prezent nesigur, dar mai Încăpător și mai dornic de a-i asimila, supraviețuiesc. O fac fără Însă a uita, căci ceea ce le conferă identitate și forță e tocmai istoria. Nu istoria personală, ci aceea colectivă. În cazul lor, a armenilor din Cartea șoaptelor, memoria individuală și cea a neamului par adesea a se suprapune, căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai apucat să-și rostească adevărul și
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
Trăsăturile de saga nu anulează cruzimea evocării unor Întâmplări ce au marcat destinul armenilor, iar autoreferențialitatea nu Îngreunează lectura cititorului mai puțin interesat de subtilitățile scriiturii, astfel Încât fiecare Își poate găsi cu ușurință grila de lectură pe măsura istoriei sale personale.
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
egali, ceea ce presupune ca sufletul să fie deja transformat în Dumnezeu, îndumnezeit<footnote J. Daniélou, op. cit., p. 207-208; Părintele profesor Dumitru Stăniloae vorbește de asemenea despre acest raport de iubire care se stabilește doar între Dumnezeu Și om ca relație personală, care determină statutul de „persoană” al fiecăruia dintre subiecți. Iubirea Îl menține Și pe El Și pe noi ca persoană. (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, Ed. IBMBOR, București, 1978, p. 122); cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 10-11. footnote>. Sufletul trebuie
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
inovație a Sfântului Grigorie Palama, căci ea are o tradiție mai veche printre Capadocieni, Dionisie Areopagitul și Maxim Mărturisitorul. În secolul al XI-lea, Sfântul Simeon Noul Teolog a dezvoltat învățătura Părinților is ihaș t i , anteriori lui, despre relația personală de comuniune și iubire a omului cu Dumnezeu în lumina divină. Ca și Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, a subînțeles lumina divină ca manifestare a lui Dumnezeu cel personal sau tripersonal. Dacă face o distincție între această lumină
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Edit. Harisma, București, 1994, p. 347. footnote>. Distincția esență-energii nu va distruge simplitatea divină, ci va fi un mod de a ține în echilibru transcendența și imanența lui Dumnezeu, excluzând panteismul și susținând în același timp realitatea directă a comuniunii personale cu Dumnezeu<footnote C. Jones, S. Wainwright, E. Yaruold, Study of Spirituality, University Press, Cambridge, 1986, p. 251. footnote>. Esențialul disputei isihaste s-a purtat în jurul naturii luminii pe care o văd sfinții în rugăciunea neîncetată și asupra modului perceperii
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
spirituală sau sensibilă, dar nici nu este o lumină inteligibilă sau de ordin intelectual. Această lumină este divină și necreată. Vederea luminii dumnezeiești, nu este o analogie simbolică cu lumina fizică sau o simplă teorie, ci semnul prezenței vii și personale a lui Hristos. Sfântul Grigorie Palama în Tomul Aghioritic vorbește despre trei lumini: 1. lumina sensibilă, 2. lumina inteligenței și 3. lumina necreată care le depășește pe primele. Lumina inteligenței este diferită de lumina percepută de simțurile noastre. Lumina sensibilă
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
este limitat de esența Sa, ci este mai mult decât aceasta, El fiind cu adevărat Dumnezeul cel viu. Astfel, unirea cu Dumnezeu va fi una fără confuzie, fără amestecarea sau absorbirea identității umane în cea divină, ci păstrându-se caracterul personal al celor care se întâlnesc. Varlaam Calabritul, oponentul Sfântului Grigorie, considera teologia prin negație cea mai desăvârșită vedere, similară cu întunericul dumnezeiesc de care vorbește Dionisie: Dacă intră deci cineva în acest întuneric, zice filozoful, o face prin negarea tuturor
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
se trimite cel ce e pretutindeni și statornicit durabil într-o identitate nemișcată<footnote Ibidem, p. 230. footnote>. Unirea omului cu Dumnezeu este una lipsită de confuzie, fără amestecarea sau absorbirea identității umană în cea divină, ci se păstrează caracterul personal al celor care se întâlnesc. Este o comuniune personală cu Dumnezeu Cel personal. Energiile divine necreate pot fi numite har (ή χάρις) divin în legătură cu ființele umane, doctrina palamită a energiilor necreate poate fi considerată ca teologie a harului pentru Răsăritul
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
într-o identitate nemișcată<footnote Ibidem, p. 230. footnote>. Unirea omului cu Dumnezeu este una lipsită de confuzie, fără amestecarea sau absorbirea identității umană în cea divină, ci se păstrează caracterul personal al celor care se întâlnesc. Este o comuniune personală cu Dumnezeu Cel personal. Energiile divine necreate pot fi numite har (ή χάρις) divin în legătură cu ființele umane, doctrina palamită a energiilor necreate poate fi considerată ca teologie a harului pentru Răsăritul ortodox, iar lumina isihaștilor trebuie interpretată ca manifestare a
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
au fost nicăieri doriți și cei care, Într-un prezent nesigur, dar mai Încăpător și mai dornic de a-i asimila, supraviețuiesc. O fac fără Însă a uita, căci ceea ce le conferă identitate și forță e tocmai istoria. Nu istoria personală, ci aceea colectivă. În cazul lor, a armenilor din Cartea șoaptelor, memoria individuală și cea a neamului par adesea a se suprapune, căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai apucat să-și rostească adevărul și
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
de saga nu anulează cruzimea evocării unor Întâmplări ce au marcat destinul armenilor, iar autoreferențialitatea nu Îngreunează lectura cititorului mai puțin interesat de subtilitățile scriiturii, astfel Încât fiecare Își poate găsi cu ușurință grila de lectură pe măsura istoriei sale personale.
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
care ziua de mâine nu mai putea fi o certitudine. Iar subtilitatea autoarei și emoționanta cugetare pe care o desprinde din ilustrarea acestor tablouri reiese din relatarea modului În care, În Occident, insula este asociată cu „o droaie de libertăți personale”, cu spațiul unde trebuie să te duci cu doar câteva cărți ale căror titluri realizatorii de sondaje sunt curioși să le afle. Perspectiva unică din care Herta Müller descrie insula - refugiu rătăcitor pe „marea insulă mobilă care era Țara” - scoate
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
Lapte și miere de JEAN MATTERN Definit la răscrucea dintre istoriile personale și istoria mare, omul nu aparține În Întregime lui Însuși la fel cum nu poate fi pe deplin absorbit de contextul În care se află. El ființează astfel fie sub semnul unei calme Împăcări Între trecut și prezent, Între sine
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
al doilea roman al lui Jean Mattern, intitulat Lapte și Miere, protagonistul afirmă: „Și, pe deasupra, evenimentele istorice importante pe care le traversăm pe parcurs au un rol aparte În acest joc, pentru că valoarea lor este determinată nu numai de ierarhia personală, ci și de cea colectivă. În ochii celorlalți, viața unui om va părea bogată sau banală, tragică sau senină În funcție de momentele semnificative În memoria umaniății la care a fost martor”. Se Întărește astfel ideea unei dihotomii Între aspirațiile, nevoile ființei
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
ființei și loviturile vieții (aici marcate de părăsirea Timișoarei, de război, de existența Într-o patrie adoptivă alături de o soție care poartă la rândul ei rănile unei istorii nefaste, o existență În care moartea pândește la orice pas). Interdependența istoriei personale de cea colectivă este totală și găsirea libertății, a securității mereu marcată de neputința interioară. Trasând prin intermediul unei retrospective fragmentate pașii unui exod, Jean Mattern Îi atribuie romanului său caracterul unei mărturii care, dincolo de latura individuală, devine ecoul a nenumărate
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
nostalgice, capacitatea unei analize obiective asupra sinelui și a celorlalți, protagonistul fiind bântuit de spectrele alegerilor sale. Actul narării și implicit al rememorării se naște din dorința subconștientă de catharsis a muribundului care, Încetul cu Încetul, țese nucleele unei istorii personale dominate de ororile celei de-a doua jumătăți a secolului XX. „Războaiele și revoluțiile fac parte dintre momentele când fiecare trebuie săși aleagă tabăra și această alegere va dicta felul cum va fi judecat pentru tot restul zilelor sale. Și
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
reluarea legăturii cu prietenul pierdut, o Îndreptare a trecutului prin prezent care dizolvă apăsarea vinei și asigură Împăcarea istoriei mici cu cea mare prin actul rememorării, al recompunerii și asumării propriilor decizii. Romanul lui Jean Mattern concretizează printr-o prismă personală exercițiile de supraviețuire ale acelor colectivități și ale acelor indivizi care au opus uitării și adaptării mimetice, amintirea vie și conștientizarea continuă a apartenenței la o comunitate și care, deși urmând calea exilului impus de război au păstrat În ei
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
Dorei, care Îl duc la cel mai bun prieten al ei, apoi la Fundația pentru Cercetări Sexologice. Uciderea lui Anton și Îndoielile legate de propria persoană și sex devin o pacoste a conștiinței și o extensie a comportamentului În viața personală, tot mai complicată. Amestecul de mister politic, artă sexuală, crimă și iubire eșuată Încununează un Întreg veridic: acesta prepară consecutiv etape reprezentative din viața covârșitoare a unui om. E vorba totuși de adevărul unui om care, În cele din urmă
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
al aluziei sexuale”, („Dorință, obscuro, În mâinile tale perverse,/ doar durere ageră și priviri pe furiș./ Dorință, obscuro, nu-mi refuzi nimic/ trei ani de Închisoare pentru un nimic.”), Întreaga temă a romanului se reduce la conștientizarea sexualității În cadru personal.
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
patronat spiritual inițiativa ieșeană, Patriarhia Română editează un dicționar consacrat muzicii de cult, în care un capitol va fi rezervat manuscriselor muzicale, dar acesta nu va putea cuprinde, din păcate, decât ceea ce se cunoaște până la această vreme, în urma unor inițiative personale și dimensiunile lucrării vor limita aceste prezentări la niște sinteze, fără a ajunge la prezentări analitice, utile cercetării și chiar vieții liturgice și creatoare și fără a se putea deschide spre fonduri inedite. Asemenea investigări au oferit mari surprize, cum
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]