819 matches
-
lui Baal. Alături de aceste figuri proeminente se regăsesc În miturile de la Ugarit și alte personaje divine. Cei doi mari dușmani ai lui Baalxe "Baal" sunt Yamxe "Yam" („Mare”), pretendent (Învins) la regalitate, entitate haotică ce trebuie supusă, și Motxe "Mot", personificare a Morții, care nu se bucură de un cult efectiv și care va fi redimensionată, dar nu distrusă, din confruntarea cu divinitatea supremă. Mot trăiește În lumea de „dincolo”, concepută ca interiorul plin de praf al unui mormânt, și este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Anat" (În forma atteh) și trebuie să fi fost pusă În legătură cu Astarte și Anat la Ugarit și cu Astarte și Tanitxe "Tanit" În lumea feniciano-punică. Între zeițele de origine mesopotamiană se află și Hertaxe "Herta" și Nanaixe "Nanai". Prima este personificarea unui epitet al lui Ishtarxe "Ishtar" („soție”); În epoca târzie, Nanai ajunge să fie identificată cu Tashmetuxe "Tashmetu", soția lui Nebo. Despre cultul de la Palmira, În privința căruia dau mărturie multe documente, scrise sau nu, se cunosc puține detalii. Iese În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antic sunt, pe lângă Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", Mithraxe "Mithra" și An³hit³xe "Ana>hita>": acestea sunt prezente În mod semnificativ, alături de zeul suprem În inscripțiile regale ale ahemenizilor. Identitatea lui Mithraxe "Mithra" ca zeu al „contractului” și al „pactului” (mithra), personificare a puterii care Îi este inerentă, a fost bine reconstituită, pornind de la o sugestie Înțeleaptă a lui A. Meillet (1907). Studiile care au urmat i-au confirmat concluziile, deși cu unele sensibile divergențe de opinii (Gershevitch, 1959 și 1975; Thieme
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor de a da viață unor creații pur materiale. Astfel, Gândului Bun Îi va corespunde contrariul său, Gândul Răuxe "Gândul Rău" (Aka Manahxe "Aka Manah"; În pahlavi Ak½manxe "Ako>man"); Adevărului Îi va corespunde arhidemonul Indraxe "Indra", un fel de personificare a lui Drujxe "Druj"; Puterii arhidemonul Saurvaxe "Saurva"; Devoțiunii arhidemonul N³nhaitya etc. (Gray, 1929, p. 175); În timp ce, odată cu integrarea primului membru al heptadei, Spiritului Bun i se va opune Spiritul Rău, care se va opune direct chiar Domnului Înțelept, În urma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Spentaxe "Ameșa Spenta" Așaxe "Așa", Khșatra, respectiv Ârmaiti; parțial, sunt exact contrariul unor Ameșa Spenta, ca Aka Manahxe "Aka Manah", „gândul rău” (În limba pahlavi, Ak½manxe "Ako>man"), sau Vohu Manah; parțial, chiar și aceștia par a fi mai degrabă personificări ale forțelor malefice, care influențează negativ ordinea cosmică, conduita morală, practica liturgică și prescripțiile impuse de legea purității omului și a elementelor naturale. Între acestea din urmă, entitățile care urmează sunt caracterizate În mod special de o tipologie foarte variată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Varuñaxe "Varun{a" și Mithraxe "Mithra". Primul, după cum am văzut deja, are un aspect magic, misterios, obscur: este zeul care stăpânește prin vrăjile sale și care deține astfel legături cu moartea: corespondentul său german este Odin. Mithraxe "Mithra", dimpotrivă, este personificarea legământului, Înțeles desigur nu În sens notarial, ci ca pe respectul religios și conformarea fiecăruia la rolul avut În viață; astfel ordinea cosmică este salvată (vedică, •ta-, avestică, aș³-). Acest al doilea zeu al primei funcții este reprezentat În lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
veche. Zeița Hludanaxe "Hludana" este venerată În cinci inscripții latine; numele său, conform opiniei lui Polomé (1988) poate fi Înțeles ca un derivat de la germanicul *hlud½, „renume, faimă”, cu sufixul -no-, despre care am mai vorbit În legătură cu Odin; este deci personificarea sau reprezentanta gloriei. Dar Meid (1957) preferă să o vadă ca pe o divinitate infernală, legându-i numele de termenul holda „daemonum turba”, din germana nordică veche. Tacitus (Germania, XLIII) amintește doi zei pe nume Alci: „La naharvali există o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să cuprindă elemente puține, dar semnificative, și să nu presupună mai multe soluții. Polisemantismul cuvintelor folosite duce la asociații și disociații complexe, iar utilizarea imaginilor metaforice subliniază valoarea cognitivă a expresiei. Întrebuințarea unor tropi și figuri de stil (metonimia, sinecdoca, personificarea ș.a.) favorizează o formulare poetică cifrată. Forța de invenție se bizuie nu numai pe folosirea posibilităților existente în limba vorbită, ci și pe crearea unor cuvinte noi. Câteodată, obiectele și fenomenele propuse spre a fi ghicite sunt indicate prin întruchipări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
face parte din vocabularul zeilor. În primul caz, Zeus vorbește cu Hera: „... chiar de te-ai duce până la hotarele ultime ale pământului și mării (peirata gaies kai pontoio), unde sunt țintuiți pe veci Iapet și Cronos...“ Iapet și Cronos reprezintă personificarea unor borne care marchează limita ultimă a teritoriului oikoumene-i, iar după opinia cosmologului homerizant Crates din Pergamon, cei doi poli ai pământului<ref id=”2”> Vezi H. J. Mette, Sphairopoiia. Untersuchungen zur Kosmologie des Krates von Pergamon, München, 1936, pp.
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a cunoștințelor privind originea și evoluția sa biologică. - În momentul apariției sale, la sfârșitul secolului XVI, „iconologia“ nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o „enciclopedie-etalon a personificărilor“. Dar în afara interesului pentru „imagine“ (la care trimite etimonul eikon), ce mai are ea comun cu iconologia din secolul nostru, căreia Panofsky îi fixează ca sarcină căutarea „semnificației ultime a fenomenului artistic“ (situată dincolo de intenția artistului) și stabilirea relației ei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
menit să Întărească „forțele pieței”, Însă forța ei simbolică era imensă. János Kádár conducea Ungaria de la revoluția din 1956, la Înăbușirea căreia jucase un rol major. În ciuda imaginii destul de favorabile pe care o avea peste hotare, pentru maghiari el era personificarea minciunii oficiale pe care se baza „comunismul de gulaș”, și anume aceea că mișcarea de reformă maghiară nu fusese nimic altceva decât o „contrarevoluție”. Kádár era exponentul viu al conspirației tăcerii care Îl Înconjurase pe Imre Nagy după răpire, procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după cum spune Evanghelia după Matei (20:1) este "asemenea viței de vie". La începuturile erei creștine, speranța mesianică a iudaismului este exprimată prin comparația cu o podgorie mitică. Simbol 7 al Împărăției lui Dumnezeu, vița de vie este de asemenea personificarea lui Mesia: "Eu, va spune Iisus Hristos sub pana Sf. Ev. Ioan (15:1), Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul." Temă recurentă a profeției biblice 8, vinul este mai ales izvorul civilizației Israelului. III. Civilizația vinului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
o stranie ședere în India, Dionisos a introdus în toate țările scăldate de apele Mediteranei cultura viței de vie, precum și cultul și civilizația sa. După multe peregrinări, zeul vinului a ajuns pe pământul grecesc. Dionisos a fost înțeles acolo ca personificare a vegetației de-a lungul anotimpurilor, simbolizată mai ales de tirs, un fel de toiag împodobit cu conuri de brad și cu frunze de viță de vie sau de iederă, plantă ce rămâne verde chiar și atunci când toată natura pare
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mai spun? (Ion Creangă) „Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere...” (M. Eminescu) „De leneș ce era, nici Îmbucătura din gură nu și-o mesteca...” (Ion Creangă) 3. Figurile ambiguității: - alegorie: Înșiruire de comparații, metafore, personificări. „Să le spui curat / Că m-am Însurat / C-o mândră crăiasă / A lumii mireasă...” - antiteza: prezintă idei, imagini sau noțiuni contrare, menite să se lumineze reciproc. Căci voi murind În sânge, ei pot să fie mari.” „Ei tot și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
paradoxexpresie exprimând aparent o idee contrară: „În fiecare sunet tăcerea ta se-aude.” (T. Arghezi) „La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă... Când nu s-ascundea nimic, deși tot era ascuns...” (M. Eminescu) „Eminescu n-a existat... (M. Sorescu) - personificare - atribuirea unor obiecte neînsuflețite Însușiri ale făpturilor vii, calități omenești oricărui obiect Însuflețit, ori nu (similitudinea) „Un vânt răzleț Își șterge lacrimile reci pe geamuri.” (L. Blaga) „Un bou ca toți boii, puțin la simțire...” (Gr. Alexandrescu) - sinecdotă - numește Întregul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
noastră, Uniunea Sovietică, pentru învățătorul oamenilor muncii din întreaga lume, genialul corifeu al științei și culturii, Tovarășul Stalin" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Oameni devotați patriei, dar iubitori nețărmuriți ai Patriei Sovietice, și mai ales a personificării umane a acesteia, Generalissimul Stalin. Se configurează, astfel, sub auspiciile unui cult externalizat al personalității lui Stalin, o a patra formă, paradoxală, de patriotism sovietic personal, ce poate primi numele de "patriotism stalinist". Superioritatea patriotismului sovietic este statuată ferm într-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
secundare; ordinea logică și text literar sau nonliterar, pornind cronologică a ideilor/a întâmplărilor dintr-un text; de la cerințe date - moduri de expunere (narațiune, descriere, dialog, monolog); - subiectul operei literare; - procedee de expresivitate artistică în textele studiate (figuri de stil: personificarea, epitetul, comparația, repetiția, enumerația, antiteză, ingambament, metafora, aliterația); - sensul propriu și sensul figurat al unor cuvinte într-un context dat; - trăsăturile specifice genului epic și liric, în opere literare studiate sau în texte la prima vedere; - texte literare (aparținând diverselor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
a unor informații receptate prin lectură; - cartea - obiect cultural: teoria literară, destinatarul mesajului, structura textului narativ; - descrierea obiectivă și subiectivă, dialogul, personajul (caracterizarea sumară - portret fizic și portret moral); - structura prozodică (rimă, ritm, vers, strofă, vers liber); - figurile de stil: personificarea, comparația, enumerarea, repetiția, epitetul, antiteza, metafora; - sensul de bază, sensul auxiliar; sensul figurat; - genuri și specii (genurile epic, liric și dramatic); - textul: texte literare aparținând diverselor genuri și specii și textul nonliterar; - redactare de mesaje; - completare de texte lacunare; - redactare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
spațiu, modalități de caracterizare a personajelor, relațiile dintre personaje, naratorul) și lirice (concordanța dintre forma grafică a poeziei și ideea transmisă de aceasta, eul liric); - subiectul operei literare, momentele subiectului; - procedee de expresivitate artistică în textele studiate (figuri de stil: personificarea, alegoria, repetiția fonetică/aliterația, metafora, hiperbola, epitetul, comparația, repetiția, enumerația, antiteză); - sensul propriu și sensul figurat al unor cuvinte într-un context dat; - elemente de versificație (măsura, rima, piciorul metric, ritmul, versul, strofa); - trăsăturile specifice genului epic, liric și dramatic
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266206_a_267535]