986 matches
-
conversației și a sistemelor de schimb în general (dezbatere, convorbire, ceremonie, ritual etc.). Angajarea unei conversații postulează partajarea unui anumit număr de elemente precum codul, interesul sau plăcerea interlocutorului, respectarea unui minimum de reguli de comunicare referitoare la cantitate, calitate, pertinența informației și a modalităților sale de expresie. Aceste reguli privesc și derularea interacțiunii ca alternanță în turnura cuvîntului și atenția acordată cuvintelor interlocutorului. Într-o mare măsură, activitatea politică se sprijină pe utilizarea limbajului. Voind să convingă sau să persuadeze
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
că școala poate bulversa certitudinea copilăriei dobândită în "socializarea primară" și poate arăta copilului, tânărului că lumea pe care a interiorizat-o este una din cele posibile și că el poate reconstrui identitatea socială plecând și de la alte "sisteme de pertinență." Dar după cum știm, ordinea socială nu se bazează numai pe consensul asupra valorilor de la baza ei, ci pe puterea de control a grupurilor dominante, care folosesc școala pentru a le reproduce poziția. Din această perspectivă, școala este "aparatul ideologic de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
absolut noi În domeniul atât de vast și de interesant al semio-pragmaticii și de a introduce concepte și principii noi. Doresc doar să demonstrez, prin analiza concretă a unor fapte reale de comunicare, că, cel puțin În acest moment, teoria pertinenței, care se dorește a fi axul de referință al cercetării mele, se dovedește a fi unul dintre cele mai potrivite instrumente pentru descrierea și explicarea comunicării, În general, a procesului de interpretare, În special. Îmi propun ca această apreciere să
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a asigura succesul comunicării. În cazul, de exemplu, al teoriei conversației propusă de Grice, fără cunoașterea de către interlocutori a maximelor conversaționale aceștia nu ar putea efectua demersul inferențial necesar recuperării a ceea ce autorul numește vouloir dire / speaker’s meaning. Teoria pertinenței operează cu un principiu fundamental al acțiunii umane, cel al randamentului, exprimat printr-un raport dinamic Între costurile și beneficiile fiecărei acțiuni În cazul comunicării, așa cum vom vedea, Între efortul de prelucrare și beneficiile/efectele cognitive ale unui enunț; este
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
care trebuie săși utilizeze din plin și pe parcursul Întregului proces de comunicare capacitățile perceptive, mnemonice și raționale pentru a reconstrui, din informația fragmentată și, cel mai adesea, incompletă, oferită de locutor, prin enunțul său, Întregul gând al acestuia. Chiar dacă teoria pertinenței are un caracter unitar și acoperă atât comunicarea orală cât și pe cea scrisă, ea Își dovedește adevărata forță explicativă În cazul comunicării orale, În special În conversația directă, față-În-față. Aici se evidențiază cel mai bine rolul crucial pe care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de delimitare conceptuală datorită utilizării sale frecvente În vorbirea de zi cu zi cu sensuri diferite de cel tehnic care ne interesează În prezenta lucrare. Ca o consecință logică a ideilor mai sus menționate, În special a faptului că teoria pertinenței poate descrie / explica orice tip de comunicare, corpusul pe care voi Încerca să demonstrez ceea ce mi-am propus este variat și conține Înregistrări directe ale unor fragmente reale de conversație, Înregistrări radio din domeniul aviației, fragmente din texte scrise precum și
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
se probează contribuția diferitelor optici asupra conceptului de context În comunicarea reală. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că toate abordările vor avea ca reper, mai mult sau mai puțin explicit, conceptul de context așa cum este el definit În teoria pertinenței. Fiecare teorie analizată se va regăsi În interpretarea unui enunț / text. Detalierea modului concret În care contextul participă la recuperarea semnificației enunțului va face obiectul subcapitolului alocat teoriei pertinenței. Cercetarea tuturor teoriilor care au acordat o importanță, mai mare sau
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
puțin explicit, conceptul de context așa cum este el definit În teoria pertinenței. Fiecare teorie analizată se va regăsi În interpretarea unui enunț / text. Detalierea modului concret În care contextul participă la recuperarea semnificației enunțului va face obiectul subcapitolului alocat teoriei pertinenței. Cercetarea tuturor teoriilor care au acordat o importanță, mai mare sau mai mică, rolului contextului În comunicare fiind practic imposibilă, s-a impus o selecție, iar criteriul de alegere a unora dintre ele a fost acela al importanței pe care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Gradientul ne arată variația unei mărimi 1.3.2. Contextul din perspectiva interpretului Așa cum apare el din perspectiva interpretului, contextul este de maximă importanță pentru că interpretarea are un rol vital În reușita unui act de comunicare. Cel puțin În teoria pertinenței, el ocupă primul plan (trebuie să precizez faptul că În această teorie nu se face o distincție explicită Între contextul În care se produce enunțul și cel În care acesta se interpretează; cercetarea face referire doar la contextul În care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
deplin justificare utilizarea conceptului de context: tot ceea ce există pe lângă text și este relevant În raport cu acesta. Agentul uman aflat În poziția de interpret al unui enunț percepe două entități distincte: un stimul puternic (care va fi numit ostensiv - În teoria pertinenței), adică enunțul, și un fundal, o Țesătură semiotică de alți stimuli / alte semne, mai mult sau mai puțin relevanți / relevante În raport cu textul la momentul receptării acestuia. Acest fundal formează contextul la nivelul interpretului. Este lesne de observat faptul că ceea ce
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
enunțul trimite); pentru a dezambiguiza semnificația frazei rostite; pentru a Încerca să găsească, dincolo de semnificația frazei, intenția pe care a avut-o locutorul atunci când a produs-o; În structura contextului interpretului ar putea fi incluse următoarele componente principale ( În teoria pertinenței, ele sunt de fapt sursele din care interpretul Își va extrage premisele necesare prelucrării semnificației frazei): secvențele lingvistice anterioare enunțului supus interpretării mediul fizic În care se desfășoară actul de comunicare acele obiecte și stări de lucruri aflate, direct sau
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
această cercetare. Răspunsul este afirmativ. Diferența de semnificație dintre Cre’ cî-i sonor și Îi sonor ne ajută să apreciem, cu mai multă acuratețe, așa cum vom vedea în subcap. 4.3., forța ipotezelor pe care le construiește/accesează interpretul, a căror pertinență este, aparent, comparabilă. Dacă ne-ar interesa doar contribuția contextului lingvistic la semnificația literală a celor două enunțuri, am putea spune că, În ultimul caz (Îi sonor), ipoteza că un anumit element al unui aparat (prezent În mediul Înconjurător imediat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
asta, Victore? Întrucât nu găsește nici o conexiune clară cu un element lingvistic anterior, Victor Îi cere lui Moromete să furnizeze informații lingvistice suplimentare pentru identificarea referentului la care asta trimite Ce anume, nea Ilie? Vom vedea, În subcapitolul dedicat teoriei pertinenței, că absența informației lingvistice suficiente necesare dezambiguizării unor cuvinte sau expresii poate fi compensată, parțial, printrun efort sporit al interpretului, care va fi obligat să parcurgă un proces inferențial complex, fiind nevoit să caute conexiuni pertinente În contextul extern și
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Presupoziția, prin caracterul ei insidios, modifică, deseori, raporturile dintre vechi și nou, dintre asertat și presupus. Ceea ce În mod normal constituie context, poate deveni element de prim plan. Aceasta depinde, așa cum vom vedea În subcap. 4.3., de raporturile de pertinență dintre fiecare interpret și aserțiune, respectiv, presupoziție. Cu siguranță, ministrul de finanțe, producătorul enunțului de mai sus, a intenționat ca aserțiunea enunțului său să fie suficient de relevantă pentru toți receptorii/interpreții; mai relevantă decât presupoziția. El a dorit ca
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
un mod decisiv, interpretarea enunțului. Cele două situații de comunicare analizate, din acest punct de vedere, au scos În evidență faptul că, tipul acesta de semnificație, ce poate ocupa o poziție de fundal sau de prim plan, În funcție de nivelul de pertinență cu care este Învestită de către locutor, devine un instrument foarte util În dialogul public, formă de comunicare În care adresantul/receptorul vizat nu este cel nemijlocit, interlocutorul real, ci spectatorii/auditoriul. Acest lucru se Întâmplă pentru că un act de comunicare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
din viața sa reală. Beneficia de o capacitate extraordinară de a „citi” interpretul (direct și indirect), ceea ce-i conferea un avantaj major În adaptarea enunțului la așteptările acestuia, În manevrarea raporturilor dintre aserțiune, presupoziție și implicație În funcție de nivelul lor de pertinență pentru interpret. 2.2. Co(n)textul semiotic Dacă noțiunea de text are mai multe sensuri, atunci același lucru ar trebui să fie valabil și pentru cea de co-text. Textul, privit ca entitate pur lingvistică, atrage după sine natura eminamente
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
În zona Bicaz pentru a intermedia o legătura radio. La nivel implicit, ambele propoziții ale enunțului transmiteau un mesaj referitor la o situație de zbor specială (fără a intra În detaliile raționamentului, care fac obiectul analizei textului din perspectiva teoriei pertinenței, putem spune că cele două situații interzicerea decolării și intermedierea unei legături radio În aer - nu fac parte din paradigma situațiilor obișnuite pe parcursul unui zbor de instrucție). Situațiile speciale (termenul utilizat În limbajul tehnic al aviației este cel de cazuri
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
jocul, cu alte cuvinte ei trebuie să fi avut experiențe În realități similare care să le fi determinat formarea anumitor atitudini și reacții față de acestea: „Fără a avea aceleași atitudini față de lumea din jurul nostru, fără a avea același simț al pertinenței și fără a reacționa În moduri similare, comunicarea ar fi imposibilă” <ref id=”52”> Apud, Richter 2004 referință </ref>. Vom Întâlni această idee În teoriile ulterioare sub diferite denumiri: cunoștințe comune/Împărtășite, mediu cognitiv Împărtășit etc. Nu trebuie trecut cu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
În moduri similare, comunicarea ar fi imposibilă” <ref id=”52”> Apud, Richter 2004 referință </ref>. Vom Întâlni această idee În teoriile ulterioare sub diferite denumiri: cunoștințe comune/Împărtășite, mediu cognitiv Împărtășit etc. Nu trebuie trecut cu vederea nici conceptul de pertinență (relevance) pe care Îl regăsim mai târziu ca maximă la Grice și, Într-un sens mult mai tehnic și cu o greutate mult mai mare, la Sperber și Wilson, În teoria pertinenței. Așadar, instrumentul explicativ pe care ni-l oferă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Nu trebuie trecut cu vederea nici conceptul de pertinență (relevance) pe care Îl regăsim mai târziu ca maximă la Grice și, Într-un sens mult mai tehnic și cu o greutate mult mai mare, la Sperber și Wilson, În teoria pertinenței. Așadar, instrumentul explicativ pe care ni-l oferă Wittgenstein, jocul de limbaj, nu este văzut ca un context imprezibil În care se desfășoară comunicarea, ca un context generat de actanți simultan cu derularea actului de comunicare, ci, dimpotrivă, ca un
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
o anumită uniformitate” <ref id=”55”> Ibid., p. 57 referință </ref>; un rol important al contextului psihologic este acela de a face legătura Între contexte externe diverse. În legătură cu aceste raporturi, conexiuni, Ogden și Richards Încearcă să definească un concept de pertinență/relevanță (relevance) care „este de maximă importanță În teoria semnificației” și care poate fi considerat o sursă de inspirație pentru autorii teoriei pertinenței: „O considerație (noțiune, idee) sau o experiență, ..., este pertinentă/relevantă pentru o interpretare atunci când ea este parte
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Între contexte externe diverse. În legătură cu aceste raporturi, conexiuni, Ogden și Richards Încearcă să definească un concept de pertinență/relevanță (relevance) care „este de maximă importanță În teoria semnificației” și care poate fi considerat o sursă de inspirație pentru autorii teoriei pertinenței: „O considerație (noțiune, idee) sau o experiență, ..., este pertinentă/relevantă pentru o interpretare atunci când ea este parte a contextului psihologic care leagă Împreună alte contexte...”<ref id=”56”> Ibid., p. 70 referință </ref> (traducerea mea). Două sunt caracteristile esențiale ale
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
propriu-zisă, circumscrisă textului, ci doar la „acea parte de realitate care este filtrată prin interesul interactantului manifestat față de un anumit aspect al circumstanțelor textului” . Un singur element al contextului situației are relevanță (În capitolul următor Îl vom numi, mai tehnic, pertinență) maximă pentru interpretarea enunțului: oaia pe care trebuie să o prindă Niculae, nu este o oaie oarecare, ci Bisisica; toate celelalte trec Într-un plan secund. Numai cine cunoaște relația istorică a lui Niculae cu Bisisica poate Înțelege ce sentimente
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
șosea, autoturism, șofer, autostopist etc.), iar relațiile dintre obiecte sunt „normale” (autostopistul se află pe partea dreaptă, nu pe cea stângă, a șoferului; poziția lui În raport cu solul este corectă - este verticală și nu orizontală ș.a.). 4.2. Contextul În teoria pertinenței 4.2.1.Introducere Unul dintre elementele care individualizează teoria pertinenței În contextul celorlalte teorii și studii este tocmai viziunea asupra contextului. În viziunea lui Sperber și Wilson, autorii teoriei, contextul devine parte integrantă, activă, necesară a procesului de comunicare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
autostopistul se află pe partea dreaptă, nu pe cea stângă, a șoferului; poziția lui În raport cu solul este corectă - este verticală și nu orizontală ș.a.). 4.2. Contextul În teoria pertinenței 4.2.1.Introducere Unul dintre elementele care individualizează teoria pertinenței În contextul celorlalte teorii și studii este tocmai viziunea asupra contextului. În viziunea lui Sperber și Wilson, autorii teoriei, contextul devine parte integrantă, activă, necesară a procesului de comunicare; el joacă un rol la fel de important ca și enunțul În procesul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]