1,095 matches
-
Martorilor, dădură buzna în apartament din hol, unde stătuseră ascunși lângă lift tot timpul. - Se pare că a forțat fereastra din capătul holului. De lângă ieșirea de incendiu, spuse unul din ei. Bell îi aruncă o privire lui Weir și înțelese. - Pervazul de la Lanham? Ai sărit de acolo? Weir nu răspunse nimic, dar tăcerea lui era elocventă. Plasaseră o patrulă între Lanham Arms și clădirea în care locuia Grady și câte una pe ambele acoperișuri. Dar nimeni nu se așteptase să escaladeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu era deloc o problemă. Acum, la miezul nopții, în camera întunecată, Rhyme stătea întins în patul său Flexicair, privind pe fereastră. Afară se mișcase ceva subit, căci un vultur, una dintre cele mai fluide creaturi ale Domnului, aterizase pe pervaz. În funcție de lumină și de gradul tău de atenție, păsările par a se mări sau a se micșora. În seara aceasta păreau mai mari decât văzute la lumina zilei, iar formele lor erau magnifice. Dar și amenințătoare; nu erau mulțumite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
japonezi ședeau față-n față, cu puștile ridicate ca niște vîsle. Doi ofițeri de marină, În uniformă, stăteau la provă, iar unul ținea un megafon În mîna Înmănușată. Uimit de această vizită protocolară atît de matinală, Jim se urcă pe pervazul ferestrei și se lipi de geam. Două bărci de pază plecară de la Idzumo, fiecare purtînd cîte cincizeci de marinari. Cele trei vase se Întîlniră În mijlocul rîului și opriră moroarele. Se clătinau printre flori de hîrtie și lăzi vechi de Împachetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o descuie. Urmă o dicuție zgomotoasă Între Price și foștii prizonieri de la Lunghua, care arătau furioși spre Blocul E, pustiu acum, În afara băiatului de paisprezece ani care rîdea În sinea lui la fereastra ultimului etaj. Jim bătu cu pumnii În pervazul de ciment și le făcu semne cu mîna bărbaților și soțiilor lor chineze ursuze. După trei ani de Încercări de a părăsi lagărul, se Întorseseră acum la porțile lui, gata să-și reia locurile pentru al treilea război mondial. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
văzut explozia bombei atomice? Eu am văzut lumina de la Nagasaki de pe stadionul Nantao. — Zău, copile?... Basie se uită printre gene la Jim, uimit de vocea calmă a acestui băiat cu nasul Însîngerat. El luă o cîrpă de curățat pușca de pe pervazul geamului din spate și Îi șterse nasul lui Jim. — Ai văzut bomba atomică...? — Un minut Întreg, Basie. O lumină albă a acoperit Shanghai-ul, mai puternică decît soarele. Presupun că Dumnezeu a vrut să vadă totul. — Bănuiesc că a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ele ultimele raze ale soarelui, de parcă făceau reclamă căldurii și binelui pe care comunismul le-a adus acestei colecții de cocioabe. — Bine, Jim, fără vorbă multă. Tu mergi Înainte. Înainte ca Jim să poată pune revista Reader’s Digest pe pervazul ferestrei, căpitanul Soong deschisese larg portiera. Ofițerul cu pieptul gol Îl trase pe Jim afară din Buick. Manevrîndu-l pe băiatul cu nasul Însîngerat ca pe un paznic de vite sau ca pe un porc, Îl Împinse pe Jim pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aud cum coboară în bucătărie. Mă gândesc la trupul ei gol, abia luminat de beculețul de la frigider și mă întreb dacă mă mai iubește încă. Se întoarce cu o coca cola în mână. — Nu vrei o înghițitură? Se așază pe pervazul ferestrei și rămâne acolo să bea privind afară. Acum în fața frunzelor întunecate ale palmierului se află ea, cu spatele lipit de perete și picioarele ușor îndoite. Cu trupul gol pe fundalul nopții, pe fundalul fantasmelor mele. Se află mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmi spălase și îmi călcase cămașa, și acum tremura în timp ce o sărutam, în timp ce îi întorceam spatele. Iubirile noi sunt pline de spaime, Angela, nu au un loc în lume și nu au o destinație. Celularul vibrează. L-am așezat pe pervaz pentru că acolo prinde mai bine. Nu răspund imediat, deschid larg fereastra, apoi apăs butonul verde. Am nevoie de aer. Vocea mamei tale este incredibil de aproape, nu se aude nici un zgomot de aeroport în jurul ei, nici un anunț de avioane care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a unei școli dărăpănate din cartierul Katamon 2, printre băncile cu vopseaua scorojită și formulele matematice scrijelite cu creta pe tablă. El se va așeza, Îmbrăcat Într-o haină simplă, muncitorească, și niște pantaloni uzați, nu la catedră, ci pe pervazul ferestrei. Le va prezenta fără menajamente situația reală. Îi va șoca pe miniștrii săi, arătându-le catastrofa iminentă. Spre dimineață va obține adoptarea cu majoritate de voturi a deciziei de-a retrage toate trupele noastre din Fâșia Gaza, chiar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că chiuveta era plină de vase murdare, pe blatul de marmură zăcea o tigaie plină cu resturi de la prăjit, iar pe masă dulceața se uscase Într-un borcan care rămăsese fără capac. Un măr putrezit atrăgea roiuri de muște pe pervaz. Fima Îl prinse cu atenție Între degetul mare și arătător, de parcă ar fi fost contagios, și Îl aruncă În găleata de gunoi de sub chiuveta arhiplină. Numai că și găleata dădea deja pe dinafară. Mărul infectat se rostogoli și reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și văzu o singură lumină galbenă În spatele geamului Închis al ultimei ferestre de la etajul doi. Și-l imagină pe Itzhak Șamir plimbându-se Înainte și Înapoi, de la fereastră la ușă, cu mâinile la spate, Îngrijorat din cauza unei telegrame puse pe pervaz, la care nu știa ce să răspundă, probabil simțind În spate și În umeri durerile bătrâneții și ale iernii. La urma urmei nu mai era nici el tânăr. Trecuseră și peste el ani revoluționari de ilegalitate. Poate ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de ramuri de palmier rămase Încă de la sărbătorile de toamnă, găleți, vechituri de care nimeni nu mai avea nevoie, bidoane, tot ce se putea scoate afară din locuințele Înghesuite. Aproape fiecare fereastră era acoperită cu perdele În culori țipătoare. Pe pervazuri se vedeau borcane de sticlă În care erau puși la murat castraveți În sare, cu usturoi și frunze de mărar și pătrunjel. Fima avu deodată sentimentul că locurile acelea guturale, construite În jurul unor curți interioare cu puțuri străvechi de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dar solidă și rentabilă. Și al apartamentului În care se născuse și crescuse și În care muriseră ambii săi părinți la diferență de peste patruzeci de ani unul de celălalt. Era un apartament mare, cu cinci camere spațioase și geamuri cu pervazuri late, la etajul al doilea, Într-o zonă liniștită, foarte bine cotată, bogat mobilat, În stilul vechi, sobru și elegant al Europei Centrale. Mai primea tot felul de acțiuni, un teren de construcții În cartierul Talpiot, conturi declarate și secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se descoperi. Linia hotarului nu se vedea pe dealul neted de carne albă, ci doar o umbră slabă, mai mult bănuită, în unghiul șumuiogului de păr încurcat, cu fire crețe, cafenii, galbene și blonde. Proptită în coate, cu fruntea în pervaz, Albertina mi se înghesui, adâncindu-și astfel albia goală a șalelor, peste care căzui, mai apoi, amorțit, culcându-mi obrazul pe spatele ei, de unde îi puteam auzi puternica bătaie a inimii. „Am să sfârșesc la balamuc!” strigai apoi dezmeticit, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și mâneca bufantă de pe antebrațul drept au dungi ce sar atât de tare în ochi? Ce anume îl face să fie atât de sigur de sine? Și de ce vârsta lui - are abia douăzeci și șase de ani - e scrisă sub pervazul ferestrei pictate? Astăzi știu că un serviciu din Hamburg-Bahrenfeld pentru poze destinate cumpărătorilor de țigări livrase acele minunate reproduceri în schimbul unor bonuri valorice și, la comandă, albume pătrate. De când toate trei îmi stau din nou la dispoziție datorită galeristului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în urma lui, ascultător. Toate astea mă atrăgeau să ies din atmosfera stătută, mic-burgheză a constrângerilor familiale, departe de tata, de sporovăiala clienților în fața tejghelei prăvăliei, de strâmtoarea locuinței de două camere, în care îmi revenea doar nișa deloc adâncă de sub pervazul ferestrei din dreapta de la sufragerie, care trebuia să-mi ajungă. Pe etajerele ei se adunau în teancuri cărțile și albumele în care lipeam pozele din cutiile de țigări. Acolo își aveau locul bulgărele de plastilină pentru primele figurine, blocul de desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trusa de pictură cu douăsprezece culori, timbrele adunate mai degrabă la întâmplare, o grămadă de mărunțișuri de tot felul și caietele mele secrete. Sunt puține obiectele pe care, retroactiv, le văd atât de concret și de limpede precum nișa de sub pervazul ferestrei care, timp de ani buni, a trebuit să fie refugiul meu; surorii mele Waltraut, cu trei ani mai mică decât mine, îi revenea nișa din stânga. Căci atât mai pot să spun ca circumstanță atenuantă: nu am fost doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă simțeam ofilit. N-aveau Întotdeauna bilete. CÎnd trebuie să stai În gară zi și noapte nu poți fi decît palid sau obosit, cu perspectiva căzută pe dale. Printre stampe japoneze și bălți triste de urină mulți făceau pipi sub pervazul ghișeului. Eram hirsut, deoarece nu ne lăsau cu lame de ras În rezervă și nici pe peron. Nu știu de ce m-a Întrebat Ștefan ce cred despre statutul scriitorului dinainte de ’89, pe vremea aceea nu făceam altceva decît să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dacă va supraviețui pînă atunci și se sperie - simți o agitație În măruntaie, iar o venă de pe frunte Îi pulsă și-l făcu să transpire. Starea i se Înrăutăți. Îl cuprinseră fiori de spaimă. Meeks Își puse arsenalul pe un pervaz de fereastră și-și Înfundă buzunarele cu muniție: gloanțe pentru revolverul de 38, Încărcătoare de rezervă pentru automat. Își vîrÎ cuțitul la centură, acoperi fereastra din spate cu salteaua și Întredeschise fereastra din față, ca să mai intre aer. O adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe fereastră. Luă arma cea mai apropiată și trase cu foc automat: ținte luate ca din oală, bucăți de ipsos care explodau, lemnul uscat luînd foc. Peste cadavre, În cameră. Ușa din față stătea deschisă. Pistoalele lui erau tot pe pervaz. Se auzi o bubuitură neobișnuită. Meeks zări un tip care stătea culcat pe burtă, În spatele lăzii de la pat, și trăgea de acolo. Se aruncă la podea, lovi cu piciorul, rată. Individul trase un glonț... cît pe ce. Meeks scoase cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat, chiar și seara lumina becului era prea gălbuie și îndepărtată, iar ea nu avea în gură decât un gust de fiere, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aveam prea mult răgaz, dar se impuneau câteva observații rapide: faptul că perdelele cu care fusese deja dotat apartamentul și tablourile, cumpărate cu mulți ani în urmă, nu oglindeau deloc gustul meu actual; faptul că atât de multe suprafețe - masa, pervazurile ferestrelor, partea de sus a televizorului, policioara căminului - erau acoperite cu teancuri de hârtii, reviste și casete video, și nu cu ornamente alese cu grijă pentru a da camerei un stil și o personalitate anume; faptul că etajerele cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu ca individ. Regreți vreodată că m-ai ajutat atât de mult, întrebă Hilary, când constați ce fiară ai trimis în lume? — Tot ai fi ajuns aici, mai curând sau mai târziu. Hilary își luă cafeaua și se așeză pe pervazul ferestrei. Soarele ardea tare. — Nu cred că noul tău șef a fost prea încântat de acel articol, spuse ea. — Nu mi-a spus nimic. — Cum merg lucrurile de când a preluat postul? — Greu, ca să fiu sincer, spuse Alan. E chiar groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și spuse: Poftim, CV-ul tău; am notat și adresa celui mai apropiat birou al forțelor de muncă. Azi e deschis până la trei și jumătate, deci ai destul timp. Îi întinse hârtia, dar el n-o luă. O puse pe pervaz, zâmbetul ei se lărgi și clătină din cap. Barbarii nu mai sunt în fața porților, Alan. Din nefericire, ai lăsat poarta larg deschisă. Așa că am intrat pur și simplu și acum avem locurile cele mai bune și stăm cu tălpile ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lire pe lună. Îl iau de la Rumbelows. Am sorbit din ceai și am spus cu dispreț: — Eu îmi cheltuiam banii pe cărți când eram student. — Lasă vrăjelile astea! Graham arătă cu mâna spre șirurile de casete de pe comodă și de pe pervazul ferestrei. Astea sunt cărțile mele. Ăsta este mijlocul de comunicare al viitorului, în ce privește cinematografia. La colegiu, lucrăm acum aproape numai pe video. Ai trei ore de film pe o splendoare de-asta. Știi cât te-ar costa să facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]