1,115 matches
-
răcoarea se succed în cicluri mai rapide. Când nu cojește peretele și nu discută cu vizitatorii săi, zace cu ochii în gol și mai ia câte o înghițitură din sticla cu apă pe care Balraj i-o așază zilnic pe pervaz. Sticla este mică și cu toate că Pran are grijă să-i ajungă, seara e întotdeauna goală. Noaptea își simte gâtul uscat și efectul izbitor al lassi-ului dispare. Curând, lumea exterioară se întunecă treptat, încât zgomotul străzii, care invadează de obicei încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu vulturii călători. Nu i-ar fi păsat dacă s-ar fi mutat pe altă clădire, dar l-ar fi devastat vestea că au fost cumva răniți sau uciși. - Thom a spus că sunt bine. S-au mutat pe celălalt pervaz. Au mai stat o clipă îmbrățișați, apoi a intrat Thom. - Trebuie să îți schimb poziția. Sachs îl mai trase încă o dată spre ea și apoi făcu loc pentru ca asistentul să se apropie. - Du-te și investighează locul, îi spuse Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
urmei, oamenii au tendința de a se sinucide la tot pasul, nu-i așa? reflectă elă și îl deschise cu totul. Puse șperaclul la loc în teacă și îl strecură într-unul din buzunare. În câteva clipe, se ridică pe pervaz doar prin forța mâinilor. Păși pe marginea din afară a ferestrei, la 100 de metri deasupra solului. Marginea avea 50 de centimetri în lățime - o măsurase el însuși când închiriase cu doar câteva zile în urmă o cameră în hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
două clădiri, aterizând cu ușurință lângă ieșirea de incendiu și săltându-se peste balustrada protectoare. Urcă apoi cu repeziciune două scări și se opri la etajul 17. Privi înăuntru. Nu era nimeni pe hol. Puse arma și teaca șperaclului pe pervazul ferestrei, își dezbrăcă printr-o singură mișcare uniforma de hamal, scoțând la iveală un costum gri simplu, cămașă albă și cravată. Își puse arma la brâu și folosi din nou șperaclul pentru a deschide fereastră și a pătrunde în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Martorilor, dădură buzna în apartament din hol, unde stătuseră ascunși lângă lift tot timpul. - Se pare că a forțat fereastra din capătul holului. De lângă ieșirea de incendiu, spuse unul din ei. Bell îi aruncă o privire lui Weir și înțelese. - Pervazul de la Lanham? Ai sărit de acolo? Weir nu răspunse nimic, dar tăcerea lui era elocventă. Plasaseră o patrulă între Lanham Arms și clădirea în care locuia Grady și câte una pe ambele acoperișuri. Dar nimeni nu se așteptase să escaladeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu era deloc o problemă. Acum, la miezul nopții, în camera întunecată, Rhyme stătea întins în patul său Flexicair, privind pe fereastră. Afară se mișcase ceva subit, căci un vultur, una dintre cele mai fluide creaturi ale Domnului, aterizase pe pervaz. În funcție de lumină și de gradul tău de atenție, păsările par a se mări sau a se micșora. În seara aceasta păreau mai mari decât văzute la lumina zilei, iar formele lor erau magnifice. Dar și amenințătoare; nu erau mulțumite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dragă prietenă a copiilor! Iată prima zăpadă! Încă de ieri seara a început să ningă cu fulgi mari și pufoși. O adevărată plăcere azi-dimineață la școală să vezi ninsoarea bătând în geamurile noastre mari și așezându-se apoi grămadă peste pervazurile ferestrelor; chiar și profesorii priveau cu plăcere, frecându-și mâinile și toți erau fericiți, gândindu-se la bulgării de zăpadă și la focul care pâlpâie în sobă. Ce frumusețe, ce bucurie a fost la ieșire! Toți zburdau pe stradă cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
șuietul acestora îmbinat într-o atmosferă de nori zgomotoși ce-și varsă lacrimile pentru măgurile umbrite de brazi peste câmpiile întinse, peste dealurile cu livezi înmiresmate, ocupând întreaga regiune a Moldovei. Licăriri gingașe ca lumina unei stele polare coboară pe pervazul ferestrei. Privirile sale, ca din imense turnuri de catedrală, îmi închid jaluzelele ochilor somnoroși, iar apoi mi-i deschid larg; însă, nu eram în camera mea micuță și fantastică, ci pluteam lent pe undele vântului suav și, deodată, cerul își
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Mâna ei ardea, iar în ochi îi licărea o întrebare. Pe urmă se urcă în vagon și se uită pe fereastră până ce porni trenul. Groparul se întoarse îndată spre ieșire, Ilona însă rămase pe peron, nemișcată, cu privirea lipită pe pervazul ferestrei în care Apostol zâmbea uitat... Pe urmă o coroană înmugurită a unui cireș bătrân acoperi și fereastra și vagonul și trenul... 7 Aleea de fagi din Parva, dreaptă și îngrijită, de la gară până-n mijlocul orășelului, părea noaptea un tunel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în mirosul de tămâie, uitând îndată cuvintele, ca și cum mintea lui n-ar mai fi fost în stare să păstreze nici un înțeles... Într-un târziu ușa se deschise singură, se învîrti molcom în țâțâni și se propti de perete. În bezna pervazului stătea preotul, ca o chemare mută. Popa Constantin se aplecă peste capul lui Apostol, blând ca un părinte care deșteaptă din somn un copilaș iubit: ― Scoală, fiule, și fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
stavrid. La fiecare fluierat, din cadrul ferestrei țâșnea câte-un câine, arcuindu-se superb în văzduh. Călugării numărară șapte. Pe al optulea, un pui de lup de vreo trei săptămâni, probabil pentru că nu avea încă destulă forță să se cațere pe pervazul ferestrei, îl aruncă însuși doctorul. Episodul 151 O SENZAȚIE FIREASCĂ Suntem pe cale să pătrundem, de nu îți fi uitat, alături de bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț, în stabilimentul signorei Maxima. Mâna povestitorului prin care se mișcă gâlgâind domol sângele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
caute. Metodiu se uită după perdele, după dulap, Iovănuț se aplecă sub patul mare, opulent, se uită în carafa: tot nimic. — Deschide fereastra! - porunci preacuviosul Metodiu. încet, adunându-se prin colțuri, din perne, de după oglinda ovală, - mirosul se aburcă pe pervazul geamului și-și dădu drumul în gol. Călugării răsuflară ușurați și se apucară să-și desfacă bocceluțele. Deodată, se auzi o bătaie scurtă în ușă. Cine e? - întrebă Metodiu. — Eu, Laura - răspunse o voce de femeie. Sunt vecina de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un mare pișicher. — Ia Încă două sute de yeni. În total, o mie de yeni, o sumă frumușică, sper. Și hai să ne Încheiem conversația! I-am urmărit privirea speriată ce o evita pe a mea. Mi-am pus cotul pe pervaz și i-am mai aruncat În poală Încă două sute de yeni. — Să știi că nu spun nimănui cum ai cîștigat o mie de yeni. Numai noi doi știm. Hai! Zi repede! — Ce!? Cine ia o mie de yeni dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mea, unde dormeam și-mi petreceam viața solitară, mai puțin obișnuită, seara se lăsa la fel de greu precum venea și dimineața. Am potrivit limbile ceasului deșteptător cu puțin Înainte de ora 5, l-am Întors și l-am pus mai departe, pe pervaz, ca să nu ajung prea ușor la el și să fiu tentat să-l opresc. Am deschis radioul ca să Înăbuș gălăgia ce venea de la jucătorii de la etaj și m-am strecurat În așternutul răcoros care, din cauza whiskyului pe care Îl vărsasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ea și se ridică din pat cu gesturi molatice. Deschise fereastra să simtă aer proaspăt, dar afară era ger. Privi firavul strat de zăpadă căzut cu o zi înainte pe străzile Bucureștilor și își înfipse degetele în puțina zăpadă de pe pervaz. Era înghețată. Se retrase, închise fereastra și se aruncă pe pat. Se mai înviorase puțin și se părea că acea nelămurită durere dădea semne că se va sfârși încet. Se întinse pe patul cald, își adună genunchii la gură și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
familia de acum ani de zile. De când viața era mai puțin complicată. Și ceva mai distractivă. Un televizor/DVD cu ecran mare domină colțul îndepărtat și sute de CD-uri sunt aranjate ordonat într-un șir. E o plantă pe pervaz, dar arată de parcă zilele i-ar fi numărate. Probabil a fost un cadou de la mama sa. Pare foarte bizar totul. Simt că o să mă trezesc într-un minut și o să-mi dau seama că totul a fost un vis. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nimeni nu se obosea să-i dea vreo lămurire, să-i dezlege șarada. Toate gândurile ținute acolo, sub cupola luminoasă îl oboseau pe Marcu. Încercă să le stingă, să uite. Își aminti că în timpul nopții căzuse sticla de șampon de pe pervazul ferestrei din baie fără ca cineva s-o fi mișcat din loc. Să fi fost cutremur? El auzise zgomot în baie, era noapte și cum știa că toți ai casei sunt în pat, a crezut că zgomotul venea de la vecini. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uscățivă. Purta în mână o poșetă minusculă, demodată. E o tipă dată naibii dar ce-i al ei este al ei, știe muzică și o s-o țină ca meditatoare cu toată scumpetea ei. Bună dimineața, domnișoară, salută Angelescu aplecat peste pervaz. Tocmai aeriseau biroul. El se gătise de plecare pe teren, ce strică o vorbă bună, acolo, femeii, își zise. Avea Angelescu pleoapele umflate de guturai și astăzi mai mult ca oricând îi înjura în gând pe ceilalți ocupanți ai biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că zăcea pe jos noian de frunze, duse de vânt din loc în loc, îngrămădite într-un colț sau fixate pe plasa de sârmă a unui gard, frunze pe capota unei mașini al cărei proprietar e bolnav, frunze pe stradă, pe pervazuri, prin canale, sub bănci, în stația de taxi, peste tot frunze, frunze întregi sau terciuite, frunze, frunze. A plecat de la Alexe la fel cum sosise, cu aceeași nemulțumire mocnită. Venise la ei așa cum te duci la bâlci, la papagalul verzui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
libere, pur și simplu plesnea de plictiseală, nu avea plăcerea lecturii, el nu punea mâna pe o carte decât dacă îi deservea unui scop strict, apropiat. Se plimba ca un turbat prin camere, trântea ușile, se proptea cu mâinile de pervazul ferestrei, pe urmă se hotăra brusc, își încălța pantofii, își lua trenciul, cobora scările în goană sărind treptele din două în două. Trei minute mai târziu, strict după ceas, auzeam portiera trântită și zgomotul motorului pus în funcțiune. Pleca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcută acum de bună voie, din obișnuința de a lua seama la toate câte se petrec în jur. Repeta ca pe o lecție ce va trebui cândva reprodusă. M-am trezit la ora șapte, am așezat pătura și cearceaful pe pervazul ferestrei, la aerisit, părea a fi o zi caldă, am îmbrăcat rochia albă din in și am coborât la masă. Se servea ceai, unt, gem de caise. Mireasma ceaiului rusesc plutea în toată sala de mese, se auzeau zgomote domoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
primăvara: o ceață ușoară plutea în aer, cireșii erau înfloriți, studenții din anul I (ușor reperabili) aveau brațele pline de cărți noi. M-au furat gândurile și am realizat că Naoko nu poate urma cursurile facultății nici anul acesta. Pe pervazul ferestrei era o vază mică cu anemone. După ce fetele s-au întors la masa lor, eu și Midori am ieșit și ne-am plimbat puțin. Am trecut pe la anticariate, am cumpărat câteva cărți, am intrat într-o cofetărie și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să mă închid în casă câteva zile. Gândurile mele stăruiau asupra moartei mai degrabă decât asupra celei care era în viață. Încăperile sufletului meu, pe care i le dedicasem lui Naoko, au rămas zăvorâte, mobilele acoperite cu pânze albe și pervazurile prăfuite. Îmi petreceam cea mai mare parte a zilelor în acele încăperi. Apoi m-am gândit la Kizuki și mi-am dat seama ce idei stranii puseseră stăpânire pe mine. „Deci ai pus, până la urmă, mâna pe Naoko“, ziceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
țigările din haina sfâșiată, am constatat că Îmi rămăseseră doar trei și m-am târât Înapoi În Încăperea care servea În același timp pentru dormit, lucrat și unde Îmi rezolvam treburile de orice fel. Am pus pachetul de țigări pe pervaz și am privit pe geam. Anton avea dreptate: Într-o parte locuiau morții, În cealaltă, vii. Șchiopătând spre masa de scris ca să-mi torn niște șnaps În cafea, mi-a trecut prin cap că astăzi, mai mult decât oricând, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că nu! E totul acolo. Luând o dușcă sau două, Își uscă buzele, apoi privi În jur. Ah, doamna Pandora. Se duse la bibliotecă. Mi-ar prinde bine un fum. Îmi pare rău, e Încuiată, i-am explicat, șchiopătând până la pervaz. Corpul mă durea la fel, de parcă ar fi fost fabricat din membre asamblate la nimereală. Am aruncat pachetul de Moslem pe masă. — Chibritul e dincolo. Am arătat cu degetul, târându-mă Înapoi. După ce Își aprinse țigara, Anton Îmi povesti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]