1,274 matches
-
Greșelele unui om public se traduc în nenorociri asupra a milioane de oameni nevinovați; mai mult încă: d-sa trebuia să greșească și să greșească pururea. Neavând un cui în țara aceasta, nici cuiul lui Pepelea din poveste, neavând un petic pe toată fața pământului țării, străin prin origine, dar și mai străin prin apucături și prin idei, pentru d-sa politica este o pură afacere de invenție și de combinație, de negustorie de idei și de principii. Din citire de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vreo muiere, să-și vegheze bătrânii agonici ca să nu moară fără luminare, să privească spre cer după norii de ploaie, fără să bănuiască vreo clipă că, de fapt, nu-și ridicaseră casele, nu araseră și nu semănaseră decât pe un petic cenușiu din lobul parietal drept al unui strănepot, și că toată existența și strădania lor în lume era la fel de trecătoare și iluzorie ca și fragmentul de anatomie al minții care-i visa. Trecutul este totul, viitorul este nimic, nu există
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
schele circulare ce dădeau ocol țâțelor de aramă cu sfârcuri din care ieșeau țepușele negre ale paratrăznetelor. Era greu de spus de la început ce făceau. Clădirea abia fusese restaurată vara trecută. Ce putea fi substanța spumoasă, roză, cu care era, petic cu petic, acoperit pieptul abundent suspendat pe clădire? Muncitorii o desfășurau din niște baloturi pe care le cărau pe umeri până sus. Până la urmă totul s-a limpezit: îi puneau clădirii un sutien! în două ore, cupolele de cel puțin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce dădeau ocol țâțelor de aramă cu sfârcuri din care ieșeau țepușele negre ale paratrăznetelor. Era greu de spus de la început ce făceau. Clădirea abia fusese restaurată vara trecută. Ce putea fi substanța spumoasă, roză, cu care era, petic cu petic, acoperit pieptul abundent suspendat pe clădire? Muncitorii o desfășurau din niște baloturi pe care le cărau pe umeri până sus. Până la urmă totul s-a limpezit: îi puneau clădirii un sutien! în două ore, cupolele de cel puțin cinci metri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grămezi informe, zăceau coase, cozi de lopată, lanțuri și funii... Un ungurean cu străchini smălțuite ocupa vreo zece metri de-a lungul unei locante, iar dincolo de el niște babe vindeau linguri de lemn. Un țigan stătea-n fund pe-un petic de iarbă și făcea inele din bani de argint. Câțiva copii vagabonzi, puțind a hoit, stăteau roată-n jurul lui, privind cum țiganul suflă-n foc cu o țeava de aramă. Intrară-ntr-o cârciumă și se-nghesuiră pe o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tot mai tare a dude, a fructe fermentate-n butoaie uriașe, a garduri de tulpini îngălbenite de porumb, a țărână și balegi. Știam, fusesem pe-acolo, totul îmi era familiar: acea prelungire a lumii, "la Tîn-tava", cu totul diferită de peticul de oraș pe care-l numeam "acasă", era și o prelungire în timp, adânc în vremurile imposibile de dinaintea primelor mele amintiri, de dinainte de momentul venirii mele pe lume. Coborând în timp, era ca și când ai fi coborât spre marginea satului: el
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de patruzeci de pași pe care, cu ani în urmă, Badislavii îl descleștaseră din cleștarul gheții dunărene, hăcuindu-l și mîncîndu-i apoi carnea moale și dulce ca aluatul la lumina flăcărilor ce lingeau și lustruiau gheața. În întunericul sipetelor, fiecare petic de aripă, de pe-atuncea largi ca niște catrințe, crescuse mai mult, se rotunjise, își refăcuse forma și-și întregise desenele. Maria privea acum vrăjită sorbul modelelor, spirala liniilor, glisarea lentă a culorilor una-ntr-alta. Căci în aripile ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aștepta venirea zorilor, când mămica pleca în vecini sau făcea mâncare în cuptorul din curte, ca să se facă fluture și să zboare peste satul încă amorțit. În primăvară, pe vremea când se deschideau viorelele pe pământul negru, încă bălțat de petice de zăpadă umedă, ea coborî într-un crâng de sal-cîmi tineri de pe marginea gropii lui Ouatu, își lipi aripile una de cealaltă, arătîndu-și doar delicata căptușeală de pe fața ascunsă, și prinse să culeagă cupele străvezii, pline de boabe de rouă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să te-nalți, cristalin și-nghețat ca un țurțure, către cer! Inima-ncepu să-i bată foarte tare. Privea numai în sus, unde scripetele ardea-n soare ca o bucată de aur topit. Ar fi vrut să se facă una cu peticul acela adânc de cer. Vova coborâse în glorie, ajunsese până la cinci și era ca și învingător. "Cum a fost?", îl întrebară toți, de parcă ei nu se suiseră, și Vova începu să spună niște aiureli, în glumă, că fusese până-n rai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
confundaseră-ntr-o singură pată de carne palidă. Îi strigau ceva, dar vocile lor păreau un fel de clipoceli, cam așa cum auzeau, poate, peștii un ciocănit ușor în geamul acvariului. Sub el, țeava săpată-n carnea blocului se îngustase până când peticul de gang de dedesubt abia se mai vedea cât un preș de ușă. Mircea se ghemui în găleată, vru să strige să-l lase jos, dar nu mai putu. Nu-i mai jeșeau cuvintele din gură. Acum balansul era mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
carne dulce ca mierea, o așteptase mama Soilei, ghemuită lângă Herman în crăpătura plină de flori. Priveau acum amândoi, din cazematele lor de vegetație împletită, năpădiți de miriapozi și suiți de melcișori cu cochilia fragilă ca de hârtie, cum un petic de cer începe să se mâzgălească ușor, ca și când un deget ar fi trecut peste vopseaua lui proaspătă, cum culoarea acolo se-nvîrtejește, cum se naște cu-ncetul o structură străvezie, simetrică, o pură funcție matematică mai întîi, convertită grafic în linii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zile, mintea lui decupase unul, cel mai atroce cel care avea să-i modeleze întreaga viață, și vârâse poza aceea hidoasă undeva la fundul teancului prin care el își definea trecutul. Uitase instantaneu, înlocuise în pripă răritura aceea cu un petic din altă parte, din altă lume. Dar asta mai târziu, căci deocamdată simțea doar acea absență ca pe o chinuitoare strângere de inimă, ca pe o sfâșiere nelămurită. Când auzi bătând în geam primii stropi de ploaie, nu mai putu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
decenii întregi proprietarul. Mai rămăsese-n picioare un perete de var albastru, cu un mare ibric fumegând zugrăvit pe el. Acolo-și făceau copiii veacul, jucîndu-se printre bălării. Alte câteva case de mahala, improvizate, gata să se dărâme, acoperite cu petice de carton gudronat și mirosind a lături, și dai, în fine, în Silistra, stradă lungă, pietruită prost și neregulat, pe care nu trec decât, din când în când, căruțele cu sticle goale ale țiganilor, așa că printre pietre a crescut o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cele mai vechi forme de comunicare. Fără a i se spune niciodată în față, știa că obiceiul ăsta îi atrăsese disprețul întregii Curți. La un moment dat circulase și un banc care sugera într-un fel cam obscen că singurul petic de Imperiu pe care îl cunoaște cu adevărat suveranul era biblioteca. Dar asta fusese cândva. ― Ce-ați mai descoperit, Sire? întrebă Mas care își examina cu o curiozitate aproape morbidă cioturile degetelor. Kasser îi aruncă o privire pierdută, întrebîndu-se dacă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu înțelesese cum se poate așa ceva de vreme ce Abația era singurul loc din Univers în care religia mai juca încă un rol activ în conducerea colectivității. Căutase mai bine de două ore și citise apoi povestea celor O Mie de Voluntari. Peticul acela de hârtie îi atrăsese atenția încă de când deschisese cufărul, pentru că era închis ermetic între două folii de plastic translucid, pentru a nu se deteriora. Îl ignorase o vreme. Părea să fie o tăietură din ceea ce Kasser știa că se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mâna și mintea omului s-au întâlnit și au clădit raiul pe pământ. Dacă în altă lume va fi fiind acel rai de care se vorbește în cărțile sfinte, apoi gândesc că nu ar avea cum să fie decât acel petic de pământ care se numește Lombardia. Cum să mai fie de mirare că din această Italie au plecat acei care, în urmă cu două mii de ani, au cucerit toată lumea cunoscută atunci? Că din această țară s-au ridicat cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de frumos, cei care făceau parte din el nu au fost cazați prin case particulare, ci la un motel. Precauția luată nu a stricat. Fiindcă, în pofida bună voinței cu care au fost tratați, până la urmă tot și-au dat în petic și au furat vinul dăruit de localnici pentru noi toți. Cum au reușit să facă asta de la distanță, fără să deschidă ușa magaziei în care se afla vasul cu sângele Domnului, nu mi-am putut imagina. Mi-am imaginat însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
că nu se plac, ceea ce este destul de greu. Și cum răspunsul lor se oprea la cel de-al treilea lucru, începeam să discutăm printre picături ce nu le 58 convenea la primele două. Motivele erau parcă trase la indigo, aceleași petice. Când se rupe un sac și vrei să-l mai folosești, îl peticești, așa era și cu motivele, erau adevărate petice. Despre bărbat o să despic firul în patru la capitolul : Relații conjugale”, deoarece este un subiect vast. Acum voi vorbi
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
să discutăm printre picături ce nu le 58 convenea la primele două. Motivele erau parcă trase la indigo, aceleași petice. Când se rupe un sac și vrei să-l mai folosești, îl peticești, așa era și cu motivele, erau adevărate petice. Despre bărbat o să despic firul în patru la capitolul : Relații conjugale”, deoarece este un subiect vast. Acum voi vorbi despre slujbă. Motivul care are greutate și care poate face ca toate celelalte lucruri din viața unei femei să meargă bine
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Comedie, dragii mei... Parcă-l văd cum vine ice, Șede-n veci pe-același jeț Și la tine își îndreaptă Ochii negri și șireți. Și când credeți cumcă nime Dimprejur nu vă ia sama {EminescuOpVIII 343} Num-atunci vă dați în petic Și vă arătați arama. Eu vă văd de pe sub gene: Ochi în ochi priviți fierbinte Și, de dragi unul altui[a], Conversați fără cuvinte. Cine nu v-ar ști, copilă, Da, v-ar crede neam de sfinți. Și să stați numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de la terasă printre peluzele de iarbă și de-a lungul răzoarelor cu flori, și iar înapoi la umbrelele de soare, unde în ziua asta de vară timpurie se servea cafeaua în serviciul de porțelan al bunicilor mamei; „Strada grădinii“ era peticul de prezent, singurul care mai reprezenta originea ei, acea ambience imposibil de reînviat - și eu o vedeam transformată în umbra luminoasă a umbrelei de soare, cuprinsă de o exuberanță pe care nu i-o știam, cu mișcări atât de ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și noi împleteam. Ședeam în băncile școlare cu capacul pupitrului ridicat și aveam andrele în mâini; în timp ce profesorul explica regulile folosirii virgulei, ne străduiam să prindem pe andrea ochi după ochi ca să împletim pături de lână pentru unguri, de fapt, petice care urmau să fie cusute între ele. Așteptam ca americanii să facă în sfârșit ceea ce, după părerea unor „de-alde noi“, ar fi trebuit să facă de mult: să ne ocupe, să termine definitiv cu dictaturile, iar fratele meu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bobîrnac chiștocului său care încă mai fumegă, în doi timpi și trei mișcări cei care au fost pe fază și-au împărțit Casa Scînteii între ei, cît este ea de lungă și lată. — Și totuși au mai rămas încă destule petice ale cerului neexplorate, reia Tîrnăcop, știați că de fapt zodiile sînt treisprezece, adică număr cu ghinion? — Nu mai trage de timp, îl întrerupe Gulie, treci la subiect și spune-o pe-a lui Roja. E de bine sau e de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu degetul înspre harta lumii agățată pe perete, îți vine să crezi sau nu, trebuie să le facem jocul, cel puțin pînă la un punct, rînjește. — Voi, regizorii, face Comandantul pe gînditorul, rîzîndu-și în barbă, v-ați dat mereu în petic făcînd pe deștepții, pe rebelii fără cauză. — Arta e artă, spune Regizorașul, dacă nici prin artă nu ieși din tiparele strîmte ale societății, atunci cum altfel s-o faci? încerc să trăiesc fiecare secundă prin artă, spune. — Promite-mi că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ia la revedere Patru Ace pe un ton oficial. — Care? întreabă Roja. — Că de la noi încă nimeni n-a plecat în cîștig, spune. Uite că pînă la urmă tot am găsit ce căutam, izbucnește Delfina triumfătoare, dînd la iveală un petic de hîrtie mototolit din buzunarul unei perechi de pantaloni bărbătești puși la spălat, exact în clipa în care Roja dă să iasă pe ușă, s-o întindă înspre cuibușorul lui de nebunii. Ce-o mai fi și asta? face pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]