82,518 matches
-
ca din alt timp, că Saddam a fost prins. Mă blochez. Uitasem complet de existența lui, așa cum uit chiar și de a mea, luată pe sus de turbioanele fiecărei zile. Mi-am repetat în barbă vestea... Deodată, Luca sare în picioare, foarte solemn, și-mi spune să-l sunăm repede pe Bush și să-l anunțăm că a fost găsit Saddam “ Bussein”. Un prieten bun a telefonat des, ca să tot comentăm, pe vremea intervenției din Irak, iar fiul meu, într-o
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
voiam să vă spun? Da, e vorba de Țuțik. Mi-am zis în sinea mea: „Ce să facă el aici atât de devreme? Vine numai împreună cu Sam Dreiman și niciodată în cursul dimineții”. Eram gata să-mi continuu drumul, dar picioarele m-au adus aici pentru că așa au vrut ele. Țuțik, ar trebui să-ți fie rușine. De ce te ții departe de prietenii tăi? Te-am căutat peste tot - Haiml, Celia și eu. Cred că te-am sunat de vreo douăzeci
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
rămâi un băiețel toată viața. Uită-te la tine, zise Feitelzohn. - Cum de-ai trecut dintr-o dată la baston? am întrebat eu pentru a schimba subiectul. - L-am furat. Mi l-a lăsat unul dintre americanii mei. De la o vreme, picioarele îmi dau de furcă. Merg pe un drum drept și, brusc, încep să alerge, ca și cum aș patina pe gheață sau aș coborî un deal. Ce soi de boală o fi asta? Va trebui să-l întreb pe doctorul Lipkin, medicul
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
am căutat baza eticii, dar mi-am pierdut speranța de a o găsi. Deodată, a devenit clar pentru mine că baza eticii constă în dreptul omului de a practica jocurile pe care și le-a ales. Eu nu voi călca în picioare jucăriile tale, tu nu le vei călca în picioare pe ale mele. Eu n-am să scuip asupra idolului tău, tu nu vei scuipa asupra idolului meu. Nu există nici un temei pentru ca hedonismul, Cabala, poligamia, ascetismul, chiar și amestecul de
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
de a o găsi. Deodată, a devenit clar pentru mine că baza eticii constă în dreptul omului de a practica jocurile pe care și le-a ales. Eu nu voi călca în picioare jucăriile tale, tu nu le vei călca în picioare pe ale mele. Eu n-am să scuip asupra idolului tău, tu nu vei scuipa asupra idolului meu. Nu există nici un temei pentru ca hedonismul, Cabala, poligamia, ascetismul, chiar și amestecul de erotism și hasidism adoptat de prietenul nostru Haiml să
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
pot recruta, după plac, schingiuitori, bătăuși sadici ori asasini cu sânge rece. Recentul caz Ino Ardelean conține toate elementele unei clasice reglări de conturi: un ziarist incomod, cunoscut pentru perseverența aducerii la lumină a unor afaceri necurate, este călcat în picioare de-o echipă a morții, despre care se presupune c-a fost tocmită de indivizi cu conexiuni nu doar economic-mafiotice, dar și mafiotic-politice. Evenimentul se întâmplă într-o Timișoară în care misterul morții altui jurnalist ce acordase prea multă atenție
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
ei - un pisoi orb și/ negru și nu știe decît/ să miaune mic și neajutorat/ devorat într-o noapte de maică-sa/ moartă și ea apoi într-un pod/ un ghemotoc pufos însuflețit/ ce toarce si se arcuiește/ frecîndu-ți-se de picioare/ și totuși ceva scapă/ miaună paginile cărții în noapte/ și ți se zbîrlește părul“. Interogația, deja veche, asupra crizei constitutive a poeziei capătă aici o formulă demitizată. Și chiar profanatoare. Cărticica se încheie cu epitaf pentru pisică. Multiubitul animal de
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
unui cerc de bolovani și fierbea la el alune americane, într-un ceaun de fier. Ședea toată ziua pe un scăunaș, sprijinindu-și spinarea de zidul de cărămidă, și vindea alune pacienților din spital în stare să se țină pe picioare. Cînd nu avea vreun mușteriu, stătea încremenit de parc-ar fi fost împăiat, cu mîinile împreunate în poală. [...] Orbul era voinic, lat în umeri și în șolduri, iar pantalonii îi erau închingați în talie cu un brîu de piele, lat
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
un zid de piatră, și un drum înfundat, din spatele zidului. Regimentul lui Inman a fost trimis să se alăture oamenilor aflați deja de-a lungul vastei reședințe albe de pe creasta Maryes Heights. Generalii Lee, Longstreet și împăunatul Stuart stăteau în picioare pe pajiștea din fața portalului, scrutînd pe rînd, prin binoclu, malul de dincolo al rîului și discutînd între ei. Longstreet își înfășurase în jurul umerilor un șal de lînă cenușie. În comparație cu ceilalți doi, arăta ca un negustor de porci. Totuși, din cît
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
casă, de culoarea spălăcită a vopselelor extrase din plante. Unioniștii se înșirau pe frontul din fața lor, în echipament nou-nouț. Uniforme strălucitoare, comandate la fabrică, cizme noi. Cînd trăgeau Unioniștii, oamenii de dincolo de zid le parau focul și-i luau peste picior. Unul le-a strigat: - Veniți mai aproape, rîvnesc la cizmele voastre. Și-i lăsau pe Unioniști să se apropie pînă la douăzeci de pași, înainte de a deschide focul asupra lor și a-i secera. Unioniștii continuau să se apropie, depășind
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
care-l articula mintea lui Inman cînd se uita la inamicii morți era „Pleacă acasă!” A văzut pe unul din oamenii lui căznindu-se să smulgă cizmele unui cadavru care zăcea lat, pe spate, dar cînd i-a ridicat un picior și a început să tragă, mortul s-a ridicat în fund și a înjurat cu un accent irlandez atît de năclăit, că singurul cuvînt care s-a putut înțelege a fost „căcat”. Orbul i-a ascultat povestea fără să rostească
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
străduit, imaginea frontului din acea noapte nu-l părăsea, ba, dimpotrivă, i se instalase într-un vis recurent, care-l vizitase mereu în timpul zilelor petrecute în spital. În vis, aurora scînteia și peste tot zăceau risipite ciozvîrte însîngerate - brațe, capete, picioare, trunchiuri - care se împreunau și se reînchegau în cele mai monstruoase trupuri, alcătuite din părți desperecheate. Șchiopătau, se rostogoleau, se tîrau pe picioarele lor șubrede, pe cîmpul întunecat, ca niște orbi beți. De fiecare dată după acest vis, Inman se
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
zilelor petrecute în spital. În vis, aurora scînteia și peste tot zăceau risipite ciozvîrte însîngerate - brațe, capete, picioare, trunchiuri - care se împreunau și se reînchegau în cele mai monstruoase trupuri, alcătuite din părți desperecheate. Șchiopătau, se rostogoleau, se tîrau pe picioarele lor șubrede, pe cîmpul întunecat, ca niște orbi beți. De fiecare dată după acest vis, Inman se deștepta cu o stare de spirit mai întunecată decît cea mai neagră cioară care a zburat vreodată. Inman s-a întors în salonul
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
tîrziu, Inman a plecat din spital și s-a dus în oraș. Îl durea rana de la gît de parcă i-ar fi fost legată o sîrmă înroșită în foc de la beregată și pînă la testicule, vibrînd puternic la fiecare pas. Dar picioarele îi erau zdravene, lucru care îl îngrijora. De îndată ce ar fi fost considerat apt de luptă, ar fi fost expediat îndărăt în Virginia. Cu toate acestea, se bucura că se simte bine, atîta timp cît era atent să nu apară prea
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
speteaza scaunului. A pornit să compună o scrisoare. Era o scrisoare lungă și, pe măsură ce după-amiaza se scurgea, și-a comandat mai multe cafele și a înnegrit cu cerneală cîteva file, pe o parte și pe cealaltă. S-a ridicat în picioare, a împăturit scrisoarea, apoi și-a pipăit tăietura adîncă de la gît, care prinsese crustă. Doctorii afirmau că se vindeca rapid, dar el simțea că ar putea să vîre un bețișor în rană și să-l scoată pe partea cealaltă, fără
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
în rană și să-l scoată pe partea cealaltă, fără să întîmpine mai multă rezistență decît la un dovleac fleșcăit. Dar pe stradă, cînd s-a dus să pună scrisoarea la cutie, și apoi pe drumul de întoarcere la spital, picioarele lui s-au dovedit surprinzător de robuste și de docile. După masa de seară, Inman și-a verificat pachetele pe care le ținea sub pat. Avea în rucsac o pătură și o bucată de pînză cerată pentru așternut pe jos
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
făcută sul; apoi și-a îndesat pachetele, s-a dus la fereastra înaltă, deschisă, și s-a uitat în noapte. Domnea întunericul lunii noi. Panglici de ceață se prelingeau pe jos, cu toate că, deasupra, cerul era limpede. Și-a proptit un picior pe pervaz, a încălecat fereastra, și dus a fost.
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
mai mulți) instruiți într-o tabără secretă, împrejmuită cu zid din șisturi bituminos-geologice cărate cu spatele de însuși Emil Constantinescu. Păcat că după alegeri, un pedeserist răuvoitor a deschis poarta rezervației în cauză, iar specialiștii au evadat călcându-se pe picioare. Împânzind țara și dispărând prin orașe, sate și cătune, prin munți, văi și câmpii, pentru găsirea lor s-a apelat la Mafalda, însă aceasta devenise amanta călugărului Vasile și se ocupau împreună de agricultură cultivând canabisul. Astfel stând lucrurile, Domnul
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
centrul orașului, în plină zi, în luna septembrie. Poliția n-a dat nici pînă azi de urma bătăușilor. Aceștia au atacat-o fără să-i spună nimic, pur și simplu au doborât-o la pămînt și au lovit-o cu picioarele în cap, mai ales în cap. N-au jefuit-o, iar după ce și-au terminat treaba au plecat la pas. Spre deosebire de bătăușii ordinari care nu știu cum să fugă mai repede, ca să nu li se dea de urmă. Ceea ce mi se pare
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13314_a_14639]
-
mai ales, de un principiu legal: mult mai strînsă este legătura ei cu stările de fapt din România, unde legea se aplică adesea ad libitum (nu i-am auzit de atîtea ori pe guvernanți ori chiar pe Președinte luînd peste picior solicitarea de a respecta o lege sau alta?) și unde modalitățile de grevare a libertății presei sînt încă numeroase și eficiente. Există și o inerție a mentalității presei însăși, nu definitiv stăpînă pe sine și ușor de intimidat. Libertatea de după
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
o vehemență eminesciană împotriva „răilor” și „famenilor” zilelor noastre care n-au șovăit a infesta un răstimp ce părea rezervat purificării. Iluziei spulberate îi răspunde deziluzia incandescentă: „Poeme pentru femeile cu pubisul năpîrlit/ fericite însă că pot să-și apese piciorul gros/ pe tîmpla celui gata să-și dea suflarea?/ poeme pentru preotul care scheaună/ lîngă biserica dărîmată de el însuși/ sau poeme dedicate canibalului păros/ care-și clatină bărbăția pe cărțile Universității? Lirism pentru cine? pentru borfașul/ transformat în filosof
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
de ani, au fost smulși din pasivitatea senilă a pensiei ca să repare spițele și obezile diligențelor și să supravegheze înlocuirea arcurilor care ieșiseră prin piele. Armurierii au reînvățat cum se realizează șlefuirea și ungerea mănușilor din armură, a platoșelor pentru picioare, a vizierelor și a coifurilor de oțel, căci numeroși pairi tineri au insistat să asiste la încoronare în ținuta completă de luptă, indiferent cît de caldă ar fi fost vremea. Cei din industria textilă au instituit un schimb suplimentar în
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
zic nimic. Alături însă, la câțiva pași, în dreapta cum stai și privești piața, în biserica pomenită, trebuie să vă spun că zac rămășițele lui DESCARTES, cu statuia lui renascentistă culcată deasupra pietrei tombale - filozoful, alene lungit, ținându-și spada între picioare, pe când citește atent o cărțulie întinsă la o oarecare distanță, în mâna stângă, semn că nu vedea bine. Primăriile, peste tot în lume, nu numai la noi, au preferințele lor cetățenești ciudate... mai mult generali, politicieni... când e să dea
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
cu sigla SIE, foarte prezentă în textele românești din ultima vreme!), observăm că sieși e în avantaj clar. Sie este extrem de rar și - în puținele cazuri în care e folosit - este însoțit de adjectivul de întărire însuși: “Stau pe două picioare? își șoptea întrebătoare sie însăși. Atunci cum se face că nu cad?” (lumeapiticilor.ro); “Eminem ăla de sub fereastra ta (...) își răcnește sie însuși ce își răcnește” (poezie.ro). Citatele par să sugereze că în prezent sie ar fi resimțit ca
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
facem mai bine de-o oră jumate, în vagon ar fi cald, dar ușile nu se-nchid bine și-i curent. Ajungem la fix la Sighișoara, dar la acceleratul de București nu mai sînt locuri. N-am mai mers în picioare de cînd eram în anul I (dacă stau să mă gîndesc, nu-i așa mult timp de atunci!). Mizerie cruntă pe culoar, controloarea se ceartă urît c-un individ fără bilet; sînt locuri în compartiment, dar nu te-ar lăsa
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]