2,096 matches
-
și mediul privilegiat al revelației" (Andrei Pleșu). Cel mai adesea sunt transformați în negativ, căci dintr-o formă lipsită de corporalitate, ce se refuză capacității perceptive umane, așa cum apar în viziunea angelologilor, îngerii apar ca niște ființe fragile, solitare, supuse pieirii sau, dimpotrivă, ca niște revoltați care propovăduiesc o dogmă a purificării prin păcat: "dar iată că un înger negru îmi taie calea/ vorbele lui cad/ în urechea mea/ ca picăturile de cucută// purificare/ prin rău/ mântuire/ prin păcat" (Despre vid
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
materială este aceeași degradare pe care o realizează stropii de ploaie din poezia Anei Blandiana. Alegoria mioritică moarte nuntă direcționează întreaga simbolistică a poeziei Ilenei Mălăncioiu către un tragism absolut, în care totul, până și binele și frumosul sunt supuse pieirii: Să bem vinul de nuntă, mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.// Taci, mireasă, nu mai plânge/ Că a venit mirele tău cel blând,/ Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fost salvat de acești indieni. Asociația pe care a creat-o apoi ("Asociația Tchendukua, Aici și Pretutindeni") a avut drept obiectiv să popularizeze soarta acestei populații și să strîngă fonduri europene pentru a cumpăra pămînturi și a-i salva de la pieire. Un film documentar, Drumul celor 9 lumi, a prezentat pe mai multe canale de televiziune aceasta experiență și demersurile făcute. În 1999 am avut șansa să-l însoțesc pe Eric Julien într-un sat arhuaco: trăind în aceeași Sierra, populația
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cum carnavalul desemnează o sărbătoare care nu se desfășoară sub auspiciile patetismului sau ale încrâncenării, ci cu voioșie, dar o voioșie conștientă și într-o anumită măsură asumată, deoarece nu conduce la schimbarea reală a ordinii existente, ci la acceptarea pieirii existenței, la fel s-a vorbit și despre textele postmoderne ale lui Baudrillard că transmit ideea unei deconstrucții a lumii moderne lipsite de patetism, și într-un anume sens contaminată de o "voioșie" nietzscheană, completată totuși de un sentiment acut
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de anticar, cum va fi reprezentată mai târziu. Acumularea (Sammlung) și dispersia (Zerstreuung) sunt forțele care guvernează lumea lucrurilor și pe cea a semnelor, forțe aflate în stăpânirea privirii alegorice. Prin ele, cum spuneam, alegoristul salvează lumea, dar nu de pieire, ci de fantasma propriei eternități. Odată ce limba urmează, după cum notează Benjamin, „mișcările creaturii“, ea ajunge să reflecte mișcarea dialectică a acumulării și a dispersiei, ca îmbinare de fragmente, („ausgebro chenen Redestücken“). Ea nu comunică, ci exprimă, prin scriitură, suprafața lumii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
natură se desfășoară un război continuu și necruțător, că amenințați sunt cu deosebire sămânța, oul, puietul, larva și ființele tinere? În mod firesc, întrebarea pe care și-a pus-o a fost ce anume decide, dincolo de întâmplare, asupra supraviețuirii sau pieirii anumitor indivizi. Tot ceea ce știm ne indică unul și același răspuns: exemplarele care posedă caracteristici adaptative mai pronunțate au o șansă mai mare să supraviețuiască, prin urmare să transmită aceste caracteristici urmașilor. Ideea selecției naturale i s-a impus lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lui Lamarck au fost anticipate de Erasmus Darwin.“ Cel mai bine reiese însă modul în care a perceput Darwin deosebirea dintre o abordare științifică și una speculativă a explicației marii diversități a speciilor de plante și animale, a apariției și pieirii lor în diferitele epoci ale istoriei Pământului, dacă considerăm geneza scrierii sale fundamentale și amendările succesive ale acesteia. Mărturiile din Introducerea la Originea speciilor și îndeosebi cele din Autobiografie oferă indicații semnificative în această privință. Darwin își amintea că atunci când
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
O asemenea explicație și-a propus să ofere Originea speciilor. Darwin a precizat, nu o dată, că pentru el argumentarea ideii că speciile nu au fost create în mod separat și indicarea principiului selecției naturale drept principalul factor al apariției și pieirii speciilor de-a lungul istoriei vieții au fost două obiective de nedespărțit. Aceasta în sensul că primul obiectiv nu va putea fi atins într-un mod credibil din punct de vedere științific decât dacă se va găsi o explicație satisfăcătoare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și umflați, pietrele și fierul să se roșească și să se topească, să aibe moștenire Lepra și Ștreangul lui Iuda, suspinând și tremurând ca câinii, urgia lui Dumnezeu peste capetele lor, munca și averile lor să fie în perzanie și pieire și Îngerul Dumnezeului să-i gonească. Blestemul lui Dumnezeu să fie în casele lor, iar anii lor puțini și ostenelele lor să le răpească străinii, Pământul să se deschidă și să-i înghită pe Ei, precum și blestemele celor purtători de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
evrei, din același teritoriu. Pentru toate acestea, regina Elena a României, ce era și principesă de Grecia și Danemarca, a primit înalta recunoștință a statului Israel prin acordarea celui mai prestigios titlu acordat ne evreilor care au salvat semiți de la pieire în timpul celui De-al Doilea Război Mondial: „Drepți între popoare”. Din păcate, acest lucru s-a întâmplat în 1993, la 11 ani de la moartea sa. Potrivit documentelor cercetate în arhivele vasluiene, articolul 5 din Convenția de Armistițiu, cea care „de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
transformare 49. Teoreticienii nihilismului rus s-au angajat într-o revoltă antiromantică și antimetafizică a "fiilor împotriva părinților", contestând autoritatea și ordinea existente și atacând mai ales valorile religiei, ale metafizicii și esteticii tradiționale, considerate ca "nimicuri", ca iluzii destinate pieirii. Mișcarea nihilistă rusă a fost adesea mai curând dogmatică și rebelă decât critică și sceptică, subjugată de imperativul negării cu orice preț, al acționării în orice condiții, nu contează dacă printre ruine și țăndări. Renega așadar trecutul, condamna prezentul, dar
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
munții și îi face să fumege (cf. Ps 103,32), și a dat umilința spiritului celor care înainte slujeau necurățiilor trupului. Murind pentru vicii și trăind pentru Dumnezeu, nu pentru ei înșiși, din moment ce partea cea mai rea a fost dată pieirii, din aceeași falcă (cf. Jud 15,19Vg) a ieșit apă din abundență ce întrema, spăla și îi nutrea pe cei care erau căzuți, murdari și însetați; acea apă care, trecând în viața veșnică, se poate cumpăra fără argint și fără
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
i se apropie: Fabius Maximus a murit pe când intenționa să ia apărarea lui Ovidiu în fața lui Augustus: după acest eveniment, poetul nu va mai îndrăzni să însărcineze pe nimeni cu un asemenea mandat de frică să nu-l ducă la pieire 37. După De Jonge, teza lui Némethy este contrazisă și de faptul că Marcia, soția lui Fabius Maximus, se acuza și ea de a fi cauzat moartea soțului. În 1932 C.W. Zimmermann 38 raportează din nou vina lui Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tot secretar la spătărie, mereu le amintea vorbele pe care, spunea italianul, le-ar fi rostit voievodul mazilit când pleca: „Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui, dar dacă sunt rodul răutății omenești pentru pieirea mea, Dumnezeu să-i ierte pe dușmanii mei, dar păzească-se de mâna nemiloasă și răzbunătoare a judecății Sale”. Când Ștefan Vodă este chemat la Înalta Poartă împreună cu doamna Păuna și coconii săi, el încearcă să se abată de la porunca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o viață. Sunt și oameni care se trezesc și povestesc cât de greu a fost să iasă pe ușa pe care au intrat din dorința de a evada din cotidian,o dorință prostească, ce unora nu le-a adus decât pieirea. Drogurile asta fac, te distrug, nu te ajută, nu te scapă de probleme,.de asta eu vreau să ajut oamenii să nu mai cadă în plasa lor, să se trezească, să simtă că trăiesc, chiar dacă au mai multe zile negre
Influenţa negativă a drogurilor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Stoica Cătălina, Lazăr Oana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2043]
-
unii prinși au lucrat crâncen paloșele răzășilor. Unii bei și feciori de bei au fost închinați lui Vodă. Măria sa a poruncit numărătoarea morților și a căruțelor. A pus să se facă slujbă lui Dumnezeu pe câmp, la Podul Înalt, față de pieirea care fumega încă în mlaștini, și a rânduit post întregii oștiri pe ziua de 11 ianuarie”. (Mihail Sadoveanu Viața lui Ștefan cel Mare) CURȚILE DOMNEȘTI DE LA VASLUI DIN VREMEA LUI ȘTEFAN CEL MARE Aureolat de stălucita victorie de la Podul Înalt
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Toți asediatorii se opriră din avântul lor, strigând de durere. cu mâinile la ochi, au fugit fără să știe unde. Erau orbi cu toții. -Plecați acum, tu și soția ta cu cele două fete. Ceilalți rămân. Cetățile sunt pedepsite și date pieirii. Mergeți unde veți vedea cu ochii, dar să nu vă uitați înapoi-îi avertiză îngerii. După ce merseră o bucată de drum, nevasta nepotului se uită în urmă. Se prefăcu imediat în stană de piatră. Bărbatul vrând s-o ajute afost oprit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
capcană, mai mult, o zădărnicie și o vanitate smintită. Vrei să-l prinzi pe Napoleon în cursă și să-l iei prizonier? Ce prostie! E rănit mortal, nu-ți ucide zadarnic oamenii încercînd să-l ataci, merge și singur spre pieire. E suficient să-l urmărești ca pe-o fiară pe care condiții mai rele decât atacul îl vor distruge: frigul, zăpada, drumul lung... "Adio, Andrei, zice prințesa Maria fratelui ei, care refuza să ierte răul care i se făcuse și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se datoreze unei emoții interioare. Răspunsul fu evaziv. \ NI S-A ORDONAT SĂ NU MERGEM ACOLO. DAR EU AM TRIMIS OAMENI. NU S-AU MAI ÎNTORS NICIODATĂ. MARIN OFTĂ. TENSIUNEA DIN EL CRESCU. ACEASTĂ CREATURĂ CIUDATĂ ÎȘI TRIMISESE OAMENII LA PIEIRE ÎN MOD DELIBERAT. \ Vreun indiciu asupra cauzei? OCHII STRĂLUCITORI ÎNCEPEAU SĂ DEA SEMNE DE NERĂBDARE, ÎNSĂ MARIN NU SE LĂSĂ GRĂBIT. CINE ȚI-A ORDONAT SĂ EVIȚI TERITORIUL RESPECTIV? ÎNTREBĂ EL, DAR NU PRIMI NICI UN RĂSPUNS. ERA MARELE JUDECĂTOR, NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
guri mai multe, greu chiar dușmanii să le asculte, Că nici părinții avea putere La fii s-aducă vreo mângâiere, Nici bun prieten, nici rudă bună Avea mijloace d-ajutor mână, Și-așa săraca de omenire Era ajunsă mai la pieire. Când deodată o dășteptare Văzum iuvită la mic și mare, Să năzuiască, Maică, la tine, Cum și urmarăm, căci lăsând morții, Drept la beserici mersem cu toții, Cu fierbinți lacrămi căzurăm, Maică, S-alergi îndată la bunul Taică Cu rugăciune, milă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
slavoslovii cu foc cîtarăm, Norod de obște lacrimi vărsară, Cu glas prea mare așa strigarăm: "O, Maică bună, mult îndurată, Din alte ceruri pre pământ cată Și vezi mânia ce pă dreptate Asupra noastră pentru păcate, Dar totodată vezi și pieirea Ce pătimește a lui zidirea. Mai vezi și lacrimi al-ei vărsate, Prunci morți pă brațe, țâțe uscate Și alte rane ale holerii De acel înger-n chip ca engherii. Iar tu, stăpână prealăudată, Mijlocind mila marelui Tată Porunci-ndată acelui
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
-n chip ca engherii. Iar tu, stăpână prealăudată, Mijlocind mila marelui Tată Porunci-ndată acelui înger Să-și schimbe fața în alb, din sânger. Și cu aceasta (o, ce minune, Care nici poate de a se spune!) Pierind holera-ncetă pieirea Și mai rămasem cu pomenirea, Ca să ne fie spre îndreptare Și dăspre rele mult depărtare". Deci ți să cade, o, Maică dulce Și de la mine, slav-a-ți aduce, C-aflarăm milă și mântuire, Și fie-ți, fie-ți spre
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
care mă amenința, o, putere, numai tu domnești peste lume! o, putere, și orașul se liniști treptat, ușa s-a deschis, am rămas singur, cu sufletul ars, amar, singur cu idolul, și i-am jurat atunci că voi scăpa de la pieire credința mea cea nouă, pe adevărații mei stăpâni, pe Dumnezeul meu cel neîndurat, că voi ști să trădez, oricât de scumpă va fi plata. Acum, căldura a început să mai scadă, pietrele nu mai vibrează, acum pot să ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Așa-i, chiar așa-i, făcu țăranul dând din cap, grav. Multă durere și multe necazuri sunt, așa-i!... Măcar de le-ar da Dumnezeu celor mari milă și înțelepciune să bage sabia în teacă și să ne scape de pieire! Că ei stau colo și dau porunci, iar oamenii suferă și se chinuiesc și mor... Fiindcă groparul nu se dădea dus, ba părea că de-abia a prins chef de taifas, Bologa se sculă și curmă vorba, poftindu-l să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe Marta și când a știut că va lua-o de nevastă. Acum nu era capabil să se gândească la nimic, căci dorea pe Ilona, cu toate simțirile și gândurile, neîncetat, parcă toată ființa lui ar fi fost amenințată de pieire dacă nu i-ar fi jertfit ei toate clipele. Teama că Ilona nu va veni îl ustura până în măduva oaselor. Cartea îi tremura în mâini și lumina lămpii începu să-l enerveze. Trânti volumul pe laviță și se plimbă de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]