136,450 matches
-
încuraja pretenția de întîietate sau centralitate, și prin urmare fără a crea sentimentul pierderii. Adevărata pierdere despre care e vorba în acest volum, și care constituie miza grea a cărții, este o pierdere acceptată și chiar voită, dar totodată o pierdere "jucată" cumva, regizată periodic ca un fel de exercițiu katharctic de uz personal. Eseul lui Andre Aciman, de departe cel mai impresionant și frumos ca realizare literară din întreg volumul, explică acest nou concept de "pierdere". Aciman e un proustian
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
voită, dar totodată o pierdere "jucată" cumva, regizată periodic ca un fel de exercițiu katharctic de uz personal. Eseul lui Andre Aciman, de departe cel mai impresionant și frumos ca realizare literară din întreg volumul, explică acest nou concept de "pierdere". Aciman e un proustian declarat, pentru care timpul rememorat substituie timpul trăit. El nu participă la prezent, ci-l arhivează pentru ca mai tîrziu să-l poată recupera nostalgic. Orașele prin care s-a perindat, Roma, Paris, Londra, Viena, New York coexistă
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
Orașele prin care s-a perindat, Roma, Paris, Londra, Viena, New York coexistă în acest timp al rememorării, el nu se concurează reciproc, căci dimensiunea spațială a experienței e irelevantă în cazul nostalgicului. Sau contează în măsura în care generează sistematic acest sentiment al pierderii și îndepărtării necesar pentru a declanșa regretul, amintirea, reveria. Fiecare peisaj contemplat devine un palimpsest, în el se suprapun și amestecă amintirile altor peisaje, asimilate toate într-o logică a comparației și contrastului. Geografia New York-ului este pentru Aciman, o
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
fără sfîrșit, ca în nuvelele lui Nabokov în care emigranți ruși trăiesc o viață întreagă la Paris, așteptînd să-și continue călătoria spre America, sau să se întoarcă în Rusia. Așteptarea, ca stare fecundă de reflecție și indeterminare, este corolarul pierderii, o pierdere care nu e irevocabilă, ci temporară. Însă în limitele acestei temporalități asumate sau reprimate se desfășoară o existență care nu seamănă deloc cu existența celor care nu au cunoscut dezrădăcinarea, într-o formă sau alta. Voi reveni cu
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
ca în nuvelele lui Nabokov în care emigranți ruși trăiesc o viață întreagă la Paris, așteptînd să-și continue călătoria spre America, sau să se întoarcă în Rusia. Așteptarea, ca stare fecundă de reflecție și indeterminare, este corolarul pierderii, o pierdere care nu e irevocabilă, ci temporară. Însă în limitele acestei temporalități asumate sau reprimate se desfășoară o existență care nu seamănă deloc cu existența celor care nu au cunoscut dezrădăcinarea, într-o formă sau alta. Voi reveni cu o cronică
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
care această măsură o va avea asupra valorii spațiilor comerciale ce urmează să fie licitate de către primărie (licitații deja anunțate de către noul primar), lucrurile încep să se lege. Concepțiile social-democrate ale D-lui primar nu au fost deranjate nici de pierderea unui număr însemnat de locuri de muncă și nici de influența nefastă pe care o va avea dispariția unei concurențe incomode asupra prețurilor în respectivele zone. Prevalîndu-se de incoerența și de haosul legislativ românesc, domnul Băsescu a luat măsuri abuzive
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
citită în cadrul programelor române de la BBC din Londra. Nu e de mirare că unii îl consideră pe Cugler un precursor al lui Ionescu, un alt scriitor de origine română." Și mai departe, după episodul din război și cel referitor la pierderea celor două degete: "Odată terminat marele război, el se încadrează în rîndurile literare ale dadaismului și suprarealismului. E curios că un alt scriitor de origine română, Tristan Tzara, a fost fondatorul mișcării Dada. Una dintre povestirile lui Cugler cele mai
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
și o invenție ageră, un om în sensul cel mai larg al cuvîntului, ele vor plînge mulți ani apoi, precum pentru Grigore Cugler, "Apunake", care, devenit o legendă în sine în patria sa de origine, România, este resimțit ca o pierdere ireparabilă..." În fine, în nr. 716 din 27 noiembrie 1982, Zenaida Mateos revine asupra figurii lui "Apunake", reluînd și amplificînd figura utilizată de Cesar Levano cu zece ani înainte, căci articolul său se intitulează acum "Apunake", el genio escondido, cu
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
soprană e alta. Nu e vorba de o diferență valorică, să fie limpede. Prietenii români Aveți prieteni între colegii din România? Cel mai bun prieten al meu era Marian Papahagi, o prietenie veche, de cînd a studiat el la Roma. Pierderea lui m-a lovit teribil și încă nu pot să o accept, cîteodată mă trezesc gîndindu-mă "asta trebuie să i-o spun lui Marian", și abia apoi îmi dau seama că nu mai am cui. E atît de dureros! În afară de
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
este un partid demolator. Demolator la propriu, în accepțiunea proletaro-șantierescă a termenului, adică desfăcător de forme articulate, de structuri gata constituite. Și el nu este doar un demolator oarecare, o simplă victimă a unui exces de temperament sau a vreunei pierderi de sine din pricina cine știe cărei defecțiuni hormonale, ci unul calculat, rece, meticulos și... programatic. Spus mai direct, PDSR este un demolator de statui, un distrugător de artă monumentală. Sub camuflajul sumar al restaurării, prin Ion Iliescu și prin Adrian Năstase el
Vocația demolării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16865_a_18190]
-
În nr. 4, printre aceștia - P.P. Negulescu. Redacția a ales chiar pentru copertă cîteva citate din Destinul omenirii: Se produc în adevăr, câteodată, în viața sufletească a omenirii, perioade critice, de îndoială chinuitoare și descurajare adâncă, ce pot duce, prin pierderea speranței în posibilitatea realizării binelui, la renunțări primejdioase din punctul de vedere al progresului, pe care îl pot împiedica sau cel puțin întârzia, atunci tocmai când e mai necesar și mai urgent. În pragul unei asemenea perioade ne găsim, poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
acționată de niște scripeți tăcuți. Cînd Belu Silber a dispărut în jos, spre sala cazanului, am fugit să-l mai văd o dată. Însă el și ajunsese la cuptorul încins, fiind vîrît repede înăuntru, ca și cum totul pînă atunci fusese doar "o pierdere de timp". Ne-o făcuse... Încremenisem înaintea cuptorului ce duduia primind dedesubt un jet puternic de păcură care ațîță vîlvătaia... În roman, săvîrșind sacrilegiul, am arătat ce văzusem cînd mecanicul șef, crezîndu-mă un neam de-al răposatului, mă invită să
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
ridicîndu-și la fileu o ditai mingea medicinală" (EZ 2331, 2000, 8); "lui Buffy i s-a luat un ditamai interviul" (Libertatea 2831, 1999, 14). E vorba fie de o sporire a expresivității prin anomalia gramaticală - fie, mai curînd, de o pierdere în contextul dat a valorilor specifice articolului hotărît. Oricum, înmulțirea exemplelor ar putea impune ca, în viitor, în descrierea gramaticală a adjectivului românesc să fie rezervat ceva mai mult spațiu unor asemenea construcții.
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
imagini "exotice" preiau întreaga tensiune a întîmplărilor narate și o camuflează într-o expresie poetică sau, mai bine zis, într-un poem narativizat. Din fragmentul citat reiese clar că plusul de poezie nu înseamnă nicidecum o ambiguizare a imaginii, o pierdere a clarității. Pentru Kikuji obiectul înseamnă o expresie perfectă a feminității lui Ota; pentru cititor (de orice naționalitate ar fi el) imaginea acestui obiect determină declanșarea unei lecturi și a unei înțelegeri de tip poetic (înțelegere paradoxală). îmbinarea perfectă între
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
de Ștefan Bănulescu: "Pentru un scriitor atît de avar cu scrisul lui, de-a lungul deceniilor, publicarea acestor inedite care mi-au fost dedicate cîndva poate părea un sacrilegiu din parte-mi; dar și uitarea lor într-un sertar, poate pierderea lor iremediabilă, după dispariția mea, iarăși ar fi de neiertat, Scrisorile luminînd o fire a firii lui Ștefan Bănulescu, și cunoscută, și necunoscută, întregind opera." Redactorul Florența Albu, conștientă de excepționala valoare literară a manuscriselor, a învins discreția ce o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
a-și vărsa bojocii, a se umfla în bojogi etc. Și bojoci e folosit astăzi în expresii care indică intensitatea, mai ales în complemente ale unor verbe ca a striga, a țipa. Și în acest caz apare contaminarea care atestă pierderea conștiinței etimologice; plămînii sînt tot doi, deci ar exclude determinantul toți; acesta e însă folosit, ca un banal mijloc de întărire, în construcția din toți bojocii. Am găsit de curînd chiar un context glumeț, metaforic, care atestă formula: "niște studenți
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
apoi, rezolvarea pensiei viagere care i se cuvenea. Eminescu îi scrie, încă imediat după decesul soțului ei, condolînd-o și rugînd-o "să-mi comunici toate neajunsurile pe care neapărat le vei fi avînd a le întîmpina în urma unei atît de dureroase pierderi". Ea îi scrie, cerîndu-i s-o ajute în prelungirea achitării lefii decedatului. Eminescu s-a interesat și îi comunică opinia că doleanța ei n-are șanse de împlinire. "Sfatul ce ți-l pot da e că acum liberalii avînd majoritatea
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
cere în proprietate jumătate din Deltă. Nefericit, trebuie să se mulțumească doar cu o treime. Salariat cu zece mii de dolari pe lună, un manager la o întreprindere care produce de o sută de ori mai mari pagube, și primește lovitura pierderii sporurilor. Oropsit de soartă, va apela la sindicate, unde va găsi înțelegere și combativitate. Nemulțumiți de a fi fost azvârliți în închisoare printre borfași de rând, dintre care nu puțini nici n-au alt domiciliu, iar cei mai numeroși afișează
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
fidea, marmeladă și preșuri? Cei de sute de miliarde cu siguranță, dar - din păcate - aceștia nu alcătuiesc încă o masă electorală. Nemulțumiți de hoții cei mari, hoții cei mici ar putea sabota, la rândul lor alegerile - și ar fi o pierdere. Nu numai pentru dl Iliescu... Nemulțumiți că nu li se înapoiază pădurile, țăranii le taie pe ale statului, nemulțumit că i se răpesc codrii, statul îi taie pe ai proprietarilor. Dezgolite, dealurile, colnicele, măgurile o iau, nemulțumite, la vale. Cei
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
este omniprezentă. O știm prea bine de la aventura lui Ulise la Calipso, care nu ar fi de altfel decît reluarea unei tradiții de povești foarte vechi. Înghițirea, îngurgitarea, devorarea sînt fantasme care reactivează o teamă originară în relație cu celălalt: pierderea identității, pierderea de sine și sfîșierea trupului. Astfel, spațiul refugiului este spațiul de regresiune, regresiune necesară permițînd înfruntarea dimensiunii de itinerariu a călătoriei. Nu voi intra în complexele variațiuni și rescrieri ale poveștilor. Evidentă este prezența temei și interpelarea pe
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
O știm prea bine de la aventura lui Ulise la Calipso, care nu ar fi de altfel decît reluarea unei tradiții de povești foarte vechi. Înghițirea, îngurgitarea, devorarea sînt fantasme care reactivează o teamă originară în relație cu celălalt: pierderea identității, pierderea de sine și sfîșierea trupului. Astfel, spațiul refugiului este spațiul de regresiune, regresiune necesară permițînd înfruntarea dimensiunii de itinerariu a călătoriei. Nu voi intra în complexele variațiuni și rescrieri ale poveștilor. Evidentă este prezența temei și interpelarea pe care amintirea
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
mult decît se aștepta, A.P.R. a ieșit pe un loc care îi dă speranțe mari pentru la toamnă, iar P.N.L. nu și-a frînt gîtul după ieșirea din Convenție. În toată această combinație a localelor C.D.R. a ieșit în pierdere, dar dacă privim rezultatele cu mai multă atenție, paguba de acum a Convenției nu e una aducătoare de faliment. Dar nici de posibilă revanșă la toamnă. Sloganul C.D.R., Numai împreună vom putea reuși, s-a transformat, în timpul guvernării, în ceva
Bilanțul perspectivelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16992_a_18317]
-
Alex. Ștefănescu Ce carte ar fi scris Eugen Negrici! Lucrarea O istorie a literaturii române a lui Ion Rotaru a ajuns la volumul 5, care nu este și ultimul. Autorul scrie zelos și nu se mai poate opri. Pierderea de sub control a dimensiunilor lucrării s-a produs odată cu abordarea perioadei postbelice. Motivul - explică Ion Rotaru într-o derutantă introducere - îl constituie cantitatea covârșitoare a cărților de literatură (poezie, mai ales poezie, proză, dramaturgie, memorialistică, eseistică sau/și critică) apărute
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
se întâlnește cu Cristian Tudor Popescu, cu diferențele de abordare și de limbaj știute. Emoționați probabil de alegerile locale, autorii subiectului de limba română pentru capacitate, au încurcat Vizită cu Dl Goe, ceea ce pentru un elev ar fi echivalat cu pierderea examenului. Pentru autorii acestei enormități, ea a fost taxată ca o simplă scăpare. Și asta s-a petrecut înaintea meciului care a pus pe jar toată țara, cel dintre România și Anglia. Atunci să zicem că ar mai fi fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
scurt. Corsi e ricorsi, nu? Istoricii analiști explică, fără să justifice, succesele temporare ale extremismelor totalitare prin conjuncția a trei cauze: 1. o situație de criză acută, generală, căreia trebuia să i se pună capăt oricum (în Germania din 1934: pierderea războiului, inflația, șomajul, umilința), 2. neputința regimului legal anterior (Republica liberală de la Weimar) de a da o soluție și 3. acceptarea de către democrațiile occidentale a expansionismului hitlerist în 1938 la München și, mai târziu, a celui stalinist în 1945 la
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]