14,398 matches
-
decît acele "fromme Kinder" (copile evlavioase) care își așteaptă logodnicii marinari. Printre ele, în contrast marcat, se mișcă un personaj mut (grațioasă, Teodora Jani) fetița în alb. Sufletul curat al Sentei? Un alter ego pur? Să fie Senta o femeie pierdută purificată de elanul ei sublim? Poate fi și asta o interpretare, dar mutarea unilaterală de accent dezechilibrează raportul dintre cei doi eroi: un sumbru erou romantic cu pelerină neagră și o femeie de film neorealist? O altă neconcordanță - marele duet
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
cu o muzicalitate firească. Corectă, Adriana Alexandru. După cum spuneam la început, "Olandezul zburător" este o experiență ce se nuanțează divers, cu plusuri și minusuri; cel mai important plus este că ea poate servi ca bază pentru apropierea unui teritoriu stilistic pierdut, (căci pe vremuri capodoperele wagneriene făceau parte, bine și mult cîntate, din viața noastră muzicală).
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
a povestirii, este dublată de o alta, pe care am putea-o numi terapeutică. Este vorba, în fond, de încercarea obstinată a scriitorului de a se împotrivi uitării de sine și pulverizării eu-lui, tocmai prin resuscitarea unui șir de identități pierdute, regăsite, pentru o clipă, în spațiul nespațial, misterios și securizant al amintirii. Nu trebuie, totuși să deducem de aici că Valea Issei ar fi o scriere idilică, agrementată cu ingrediente elegiac-paseiste, și nimic mai mult decît atît; desigur, atmosfera este
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
ori impregnată de idilism, iar curgerea meandrată a narațiunii se mulează perfect fluxului capricios al memoriei (de altfel aluzia din titlu este cît se poate de transparentă în acest sens). Dar, în același timp, dincolo de această evocare calmă a paradisului pierdut al copilăriei, putem detecta mărcile distinctive ale unui discurs legitimator, în spatele căruia persistă obsesia descendenței. Din acest punct de vedere, propunînd imaginea unei unități regăsite a spiritului est-european, în contrast cu schizoidia logocrațiilor populare, Valea Issei își dezvăluie proiectul îndeajuns de evident
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
ceasornicele-n pragul clipăi/ Cînd bate ceasul. Văd, aud și pipăi:// Cu toții, pîn' la capăt, au să-și poarte/ Ologul în dureri, pre cel pe moarte;// Și fata fluturîndu-și părul, ca să/ Adauge: // Pe toate v-aș striga pe nume, dar/ Pierdute-s listele și e-n zadar...// Țes pentru toți un giulgiu necuprins/ Din vorbe mici, pe care i-am surprins//Șoptindu-și-le ... îi evoc în treacăt,/ Fie și dacă pune-mi-s-ar lacăt// Pe gura cea prin care o mulțime/ Se
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
și iluzoriu a eseului este explicată prin raportarea eseistului la un deja-format, odată-existent și prin mecanismele gîndirii presistematice, din care se salvează evoluînd în atmosfera ideii. Adorno o explică prin încercarea refacerii legăturii dintre natură și cultură, recuperarea conținutului metafizic pierdut, prin cuprinderea mediatului în imediatul său și postularea imediatului ca mediat: "legat de ceea ce este deja fixat și, în mod declarat, dedus, legat de artefact, eseul prețuiește natura, confirmînd că ea, pentru ființa umană, nu mai există". Müller-Funk raportează eseul
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
până când, ce, cum, încotro, criticul agață tot felul de probleme de istorie modernă și de ideologie liberală. În plus exegeza romanului, gen prin origine și prin definiție burghez, activează o funcție inerțială a culturii, de a reproduce simbolic o realitate pierdută, lucru pe care, de altfel, autorul îl și declară, pentru cine știe să citească, în eseul introductiv. Corinticul? Corinticul are etiologia și rostul lui, care s-ar cuveni explicate cândva mai pe larg. Pe lângă faptul că este un principiu de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
și de ceea ce devine caduc în istorie datorită întîrzierilor, ne-științei, ne-cunoașterii, de ce nu ne-am întoarce la perioada noastră modernă? La războiul american de secesiune? Cînd armatele Sudului sclavagist, retardatar, avuseseră, după cum scrie Faulkner în Absalom, Absalom!: "...bătălii pierdute nu numai din cauza inferiorității numerice și a lipsei de muniții și de provizii, ci și din cauza generalilor care n-ar fi trebuit să fie generali, care ajunseseră generali nu prin învățarea metodelor contemporane de luptă sau prin aptitudini deosebite de
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
evadat din subterană și au depășit urletul. Trecerea de la urlet - via tăcere - la glasul regăsit este mai dificilă decât trecerea de la glas normal la urlet. În acest sens, apatia și ataraxia fostelor victime trebuie înțeleasă în consonanță cu glasul lor pierdut. Uneori, victima știe că trebuie să tacă, deși îi vine să urle de durere: sonoritatea sa îndurerată ar stimula cruzimea supliciatorului, de aceea își mușcă buzele și limba, dar nu scoate o vorbă. Cu gura rănită (dinții smulși), supliciatul nu
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
a rostit nimic, mi-a făcut semn scurt, cu capul, să-l urmez, înțelegînd că nu vreau să văd totul, ci doar ceva anume. Am intrat. Catedrala goală. Pașii noștrii se auzeau ciudat, singuri, cu ecouri tulburătoare. Ai mei, bezmetici, pierduți, împiedicați, ai lui, fermi, știutori. O călăuză spre un vis. Am mers undeva în dreapta, a tras, deloc teatral, o cortină cred vișinie, s-a asigurat că-l urmez și am mai auzit doar atît: "Tuta la Pietŕ per lei!". A
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
cu before and after. Un șir de consolări nereușite, o "terapie" prin amintiri depănate în șoaptă. Despre soarta mobilelor din casele de altădată, despre pianele Bösendorfer sau Blüthner, ai căror pasionați cunoscători nu mai sînt. Și, mai ales, despre "tipicul" pierdut al scrisului. E, Steaua fiecăruia, căutarea neliniștită a locului bun. Obiectele păstrate dintr-o viață rostuită îngînă, încă, "muzica" lor, bruiată din ce în ce de cadențele "lumii noi", ca Simfonia destinului "ieșind" dintr-un gang de cartier. Întreruptă de
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
imagini clasice pentru a descrie ascensiunea dorinței. La început, e vorba de o deșteptare a dorinței, care corespunde primelor etape ale ascensiunii. Apoi sufletul se transformă în porumbel, el pătrunde în eterul luminos, circulă în înălțimi (μετεωροπορεῖ), își regăsește aripile pierdute. Toate aceste imagini descriu participarea la viața divină, prin harul Duhului Sfânt. Sufletul ar putea crede că e la capătul urcușului său. Dar iată că Cuvântul îl atrage din nou, îi revelează noi splendori, la capătul cărora ceea ce cunoscuse până
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
chezaro-crăiesc. Chiar și în versurile sale de tinerețe, privirea este îndreptată cu preponderență spre trecut. Obiectele vechi poartă în ele sufletul celui care le-a folosit și evocarea lor îi prilejuiește poetului întîlnirea cu lumina palidă a unui paradis definitiv pierdut: cel al speranțelor și miracolelor din copilărie: "aici e coasa și grebla, sunt toate uneltele/ pentru răstignitul porcilor, iarna,/ într-un colț picotește roata de tors a bunicii - / este o lume care moare într-un anotimp/ și reînvie în alt
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
al unui spațiu cu o puternică amprentă temporală. Este un nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zădărnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea dă întregului un aer meditativ și melancolic.Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
pe cineva cu ei. Cîteva nopți mai tîrziu aveam să mă duc și să stau în locul unde cred că a stat el. De partea cealaltă a șanțului, acum prefăcut într-un rîu de zăpadă topită, cimitirul sclipește ca o metropolă pierdută. E lună plină. O să zăbovesc pe acolo, așa cum, probabil, a zăbovit Carlton, hipnotizat de lucirea agintie a pietrelor de mormînt, de îngerul alb care-și înalță brațele deasupra rîului din șanț. Potrivit spuselor părinților noștri, misterul constă în cauza care
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
sînt mărturisirile indirecte, "desenate" prin însemnări de lectură, din cea de-a doua carte, Explorări în comunismul românesc, de fapt primul volum al unei cercetări în trei părți. Formal, cel puțin, continuă mai curînd "proiectul" din 2000, În căutarea comunismului pierdut, o "culegere" de analize despre literatura perioadei, cu pete de culoare biografice. A face, aici, "arheologia" relațiilor dintre literatură și viața zilnică ar trăda oarece prețiozitate, mai ales că firele sînt, de obicei, destul de la vedere. Literatura, confiscată de regim
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
unui ilustru client (ce se vrea a fi urmașul geniului -artist, "posedat de viziunile esențelor lumii", și pentru care; "dragostea paternă copleșea vina viciului, veștejind-o" ), dar rămâne un stigmatizat în încercarea sa de a căuta dragostea sau țărmul părintesc pierdut. Doar numele-i sfânt nu-l poate ajuta pe Ierusalim să șteargă oroarea tabloului uman al impudorii. Într-unul dintre proorocii, profeții sau autointitulații salvatori ai copilăriei pure, îl descoperi cu ușurință pe pedofilul travestit în mecena, aflat sub acoperirea
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
priori din discuție, dar parcă nici unul nu este atît de tare încît să presupună o crimă. Să nu uităm că ne aflăm la mijlocul anului 1991. Este greu de crezut că autoritățile de la București, aflate în goană disperată după recuperarea onorabilității pierdute ca urmare a acțiunilor minerești din centrul capitalei, și-ar fi putut permite riscul asasinării unei somități a vieții științifice internaționale ca urmare a publicării unui interviu (e drept, incendiar), acordat revistei "22" (în momentul asasinatului, Culianu renunțase de cîteva
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
M-am bătut, m-am războit, eram tânără și îndrăgostită. Tinerețea și dragostea te fac războinic. Se sapă tranșee, măcelul pornește de acolo. Pierderi de ambele părți. Cu atât mai bine. Mai bine de ambele decât de una singură. Bătălii pierdute sau câștigate, războiul care se împotmolește. Verdun-ul iubirii. Botezată, botezată, a răspuns el, ce era nou nu era botezul, ci căsătoria noastră, nu? Și căsătoria noastră făcuse din mine nevastă-mea. La fel cum el devenise bărbatul meu. Normal, nu
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
a renunțat însă la cultivarea pe mai departe a propriei identități artistice, dar și a mitului lor comun, foarte apropiat, în pofida contextului și a ingredientelor epocii, de accepțiunile pe care Platon le dădea erosului în al său Symposion: căutarea jumătății pierdute, aspirînd spre bine și frumos. Aceasta este una din concluziile și în același timp din premisele fundamentale ale cărții reputatei eseiste și publiciste americane Francine Prose, care se oprește asupra vieții muzelor. În galeria inventariată de autoare în volumul publicat
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
destul de "tari", prezența atât de puternică a morții în contextul refacerii ei sau, invers, a coincidenței perioadei post-terapetice cu mutarea osemintelor surorii, pentru a cărei moarte prematură se simte vinovată, ei bine, acest "experiment" o ajută să-și redescopere senzorialitatea pierdută, să-și înțeleagă sexualitatea și, implicit, să-și reafirme feminitatea. Erosul de după thanatos. Căci moartea e corporalizată, eroticul psihanalitic, senzorialul obsesiv: "Ne sărutam. Îmi place sărutul, îmi place să mă joc în sărut, să rup ritmul, să imprim ritmul opririlor
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
sau mai puțin al frumuseții exterioare? Posibil, că orice femeie are un anumit spin (acumulat în timp) în suflet din cauza căruia încearcă cu tot dinadinsul să-l uite printr-o anumită frenezie, printr-o anumită căutare a purității și frumuseții pierdute, încercând de a se face din ce în ce mai frumoasă și din ce în ce mai tânără în ciuda simțirii ce-i urmează acestui gând...? Să fim serioase (fiind una dintre ele :) ), nimic nu se pierde, totul se câștigă, pentru că totul depinde de mental, de modul cum ne
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
punem preț - cu specificația că, nimic nu se pierde, ci totul se transformă! Tinerețea nu se mai poate 'recupera' însă, decât acceptând firescul vieții ce face acceptarea facilă continua ca pesimismul astfel să nu marcheze și să întipărească o tinerețe pierdută, care de altfel la sigur poate fi a fiecărei vârste în parte! Dacă tu, ca o frumoasă ce ești, pui preț numai pe machiaje și alte 'ustensile' ale frumuseții, uitând de frumusețea interioară pe care trebuie să ți-o îmbogățești
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
te culci, ai pe cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur, plămădită din miresme, de un mare meșter faur, în vârtejuri diafane doar privirea în nocturn te-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn, treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși, îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși te vezi tânără, regină, cum erai odinioară și visezi idila-ți dragă, cum a fost întâia oară, cum cupole de amiază se lăsau în dulci sonate
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
asigurându-i credibilitate, construind o punte peste timp între două tărâmuri... „... Poate visez, dar... crede-mă!”. Astfel, în cele două catrene de început, poetul întărește eul liric prin manifestarea unei dorințe nemărginite de reconstituire a unor secvențe aparținând unui timp pierdut, a acelei iubiri sacre, ca o parabolă despre trăirea eternității sub semnul vieții... “De-aș ști că-n viața mea revii/ Să retrăim iubirea noastră sfântă, / De-aș ști că poți din nou să fii / Pădurea mea și marea mea
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]