1,059 matches
-
îndure prihana și josnicia unei nașteri umane; această mirare îi servește ca pretext lui Buddha pentru a explica în ce condiții și-a petrecut gestația. La porunca lui, Brahmă aduce din cerul zeilor Trăyastriṃśas un palat în miniatură, păstrat cu pietate, un receptacol prețios (ratnavyūha), care-i va servi lui Buddha de adăpost și de sălaș în chiar sânul Măyei. Coborât din locuința zeilor Tuśita, el rămâne așezat cu picioarele încrucișate în această raclă (kūțăgăra); căci corpul unui Buddha care intră
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pe mama mea; era mai mult o plimbare În trecut decât o vizită. Bătrânul Își pierduse vederea și venise Întovărășit și călăuzit de fiica sa. Am văzut intrând pe poartă pe bătrânul Oedip sprijinit, ocrotit de o Antigonă, cu o pietate filială nemărginită. Cum cred mai mult În semne decât În fapte, această erupere a mitului În viața de toate zilele m-a impresionat prin elocvența ei mută mărită prin faptul că nu o cunoscusem pe Lucreția Andriu nici o dată, nici măcar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe fluvii ce nu aveau păsare. Mărturisesc că am rămas mirat de perfecțiunea traducerii care Îmbina scrupulozitatea cu dreptul de readaptare, făcând din traducere o recreațiune. A tălmăci „les fleuves impassibles” prin „fluvii ce nu aveau păsare” era nu numai pietate pentru versul lui Rimbaud ci și o metamorfoză cu nimic inferioară obârșiei sale. Mai târziu, am rugat-o să-mi traducă un sonet, care și el, nu mi se părea posibil decât În limba lui originară. E una din cele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
elegii de la Duino În care fenomenul de frumusețe este condiționat, este identificat cu o sfâșiere cosmogonică; amândouă, dau cunoașterea prin transmutațiunea Cunoscătorului În Cunoscut. Voi reda textul german pentru ca acei care cunosc această limbă, să-și poată da seama de pietatea și de fidelitatea poetică și intelectuală a traducătoarei. Wer, wenn ich schrie, hörte mich denn aus der Engel Ordnungen? und gesetzt selbst, es nähme einer mich plötzlich aus Herz: ich verginge von seinem stärkeren Dasein. Denn das Schöne ist nichts
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
erau peisagii. Mi le dăduse pentruă tombolă, ca să adunăm bani să reparăm cât de cât liceul, care fusese transformat În Spital rusesc. E bine că D-na Stino nu e singură și e femeie de cultură, care va păstra cu pietate lucrările bietului Lică (Aurel George Stino, notă E.D.). Aș vrea să aflu - când ai mata răgaz - mai multe cu privire la 479 Înainte de anul 1970, am Încercat să colaborez cu Ticu Toporaș În cercetările asupra trecutului cultural fălticenean. Bătrânii târgului, inclusiv profesorul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la telefon i se spune că și securiștii români, la fel ca cei din Polonia, au la dispoziție lacuri de acumulare foarte adânci. De la Piața Romană, aproape de linia tramvaiului 26, prin Strada Povernei, se nimerește în str. General Coandă, fosta Pietății. Aici se află fortăreața cu porți înalte care adăpostește sediul filajului Securității, iar pe stradă staționează mai mereu tunuri cu apă menite să-i împrăștie pe bucureștenii care, eventual, s-ar aduna prea mulți la număr să-l huiduiască pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care acum a murit și care ar fi fost singurul în drept să mă oprească de la funcțiile mele sacerdotale, căci harul mi s-a dat în veci. Și știu că el nu ar fi făcut-o. Nu cer decât puțină pietate creștină de la arhiereii mei; o picătură de iubire christică. Nu le-a păsat de familia mea, în anul de șomaj, și în cei cinci ani și jumătate de detenție. Ba, dimpotrivă, le-a păsat, dar în rău. Le cer acum
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu sufletul meu. Tocmai prin aceasta, mai am ceva de spus timpului meu, mai ales acum când națiunea este în derivă și o dorință de a servi adevărul se dezlănțuie în mine. Să-mi fie îngăduit a mă atașa cu pietate acestui volum scris în memoria sa, căci și eu l am iubit pe Domnul Comandant Petrașcu și lam simțit și văzut călcând bărbătește la semnul Căpitanului și apoi al Comandantului Horia Sima. Și eu am fost întrebat în anchete despre
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de o pasiune refulată în sfială și în prematură resemnare. Oprirea la câteva figuri simbolice (Ofelia, Sulamita, Don Juan) nu aduce note inedite, în schimb evocarea Luizei de la Vallière și a Sfântului Francisc din Assisi dezvăluie un fior de autentică pietate. Poeziile de după 1923 dovedesc o mai sigură stăpânire a mijloacelor de expresie și un lirism în aceeași gamă, dar cu un plus de substanță. Lirice sunt și prozele scurte scrise de F. Când nu alunecă în alegorie factice, ele au
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
Dochia (1877), Ostenii noștri (1877) sau, în colaborare cu I.D. Malla, Hatmanul Dragan (1880), toate jucate de Teatrul Național, imprimă subiectelor istorice o falsitate stridenta, un aer de opereta agravat de stilul declamator, umflat. Eminescu vedea aici o lipsă de pietate față de „nenorocirile țării”, Caragiale îl suspectă de plagiat (Țară și Mihnea-Vodă, după Patrie de V. Sardou, comedia Gheșeftarii, 1876, după Mercadet de Balzac). Nuvelele Mixandra și Casa spânzuratului, românul Clucerul Mitică. Moravuri bucureștene, scrieri rămase în bună parte în pagini
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
Molière, Goldoni, Gogol sau, din dramaturgia noastră, de B. Delavrancea, Al. Davila, Camil Petrescu, Mihail Sebastian ș.a. Însă autorul preferat al lui A. a fost, de departe, Caragiale, ale cărui comedii le-a transpus scenic - în elaborări rămase clasice -, cu pietate și cu scrupulul nuanței infinitezimale. Împreună cu Victor Iliu, realizează, în 1953, o versiune cinematografică a piesei O scrisoare pierdută, cu o distribuție de calibru. Ca regizor, A. - care montează capodopera caragialiană și în Finlanda, Polonia, Belgia - s-a bucurat de
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
într-o proporție copleșitore, care impune norma. În rest, "arta pentru artă" este o blasfemie, un nonsens. Sau, aș adăuga, o prejudecată recentă. Odată cu barocul însă, se definitivează un proces care începe odată cu Renașterea, anume laicizarea literaturii. "Barocul introduce o pietate mai puțin exaltată, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată", mutând astfel accentul dinspre "literatura sacră" către cea "profană"4. Aceasta din urmă "constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea sa definitivă cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rutina și obscurantismul clasicismului medical, a construit Medicinii, piatră cu piatră, un palat grandios și splendid, în care se poate vedea limpede. Presupuneți, poate, că entuziasmul meu se explică prin faptul că am fost instruit la școala acestui Maestru. Dar pietatea elevului se găsește aici în fața datoriei profesorului, care trebuie să-și cântărească toate cuvintele pe care le pronunță și să probeze tot ceea ce el afirmă. Ei bine! spun cu voce tare: Umanitatea n-a avut niciodată un medic mai mare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
oaspeților la mânăstiri. Iată o prevedere înscrisă într-un astfel de regulament (ziarul „Opinia", 8 iunie 1907): „Mânăstirile fiind înființate de pioșii noștri strămoși, iar noi urmașii lor având datoria creștină de a le întreține ca pe niște monumente de pietate strămoșească, suntem datori cu toții să contribuim fiecare, după puterea sa, pentru menținerea lor în bună stare. De aceea superiorul sau superioara fiecărei mănăstiri va înființa un registru, în care fiecare vizitator să treacă cu mâna sa proprie suma ce va
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
greacă și romană, dar și în poveștile populare a numeroase popoare, teoxenia înseamnă "vizita unui zeu în casa muritorilor pentru a le pune la încercare ospitalitatea, adică de fapt, omenia, prin ceea ce ea are pozitiv, semn de virtute și de pietate, de respect și de bunăvoință". Morala clasică a poveștilor - cei răi sunt pedepsiți, cei buni sunt răsplătiți, se citește astfel în termeni de ospitalitate, cei primitori sunt răsplătiți, cei neprimitori sunt pedepsiți, cu observația că cei mai ospitalieri sunt cei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ospitalitate ar putea servi drept model de ospitalitate ideală prin contrast cu anarhia care domnește în Itaca și grosolănia pretendenților. În Pilos ca și în Sparta, Telemah este primit în sânul unei societăți bine organizate, stabilă, unde domnesc ordinea și pietatea și în care ritualurile sunt riguros respectate. Diferențe notabile disting totuși cele două scene: ospitalitatea lui Nestor se caracterizează prin simplitate, în timp ce fastul și bogăția lui Menelau îl copleșesc pe Telemah. Primirea lui Nestor se face mai întâi de toate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îi cedează cupa pentru a bea și propria haină pentru a se înveli noaptea. Își conduce apoi oaspetele și îi oferă un toiag, un modest cadou de ospitalitate, dar care respectă toate formele ritului. Această generozitate umilă se justifică prin pietatea, mila, dreptatea și omenia gazdei, care contrastează absolut cu purtarea crudă a pretendenților la palat: "chiar de sunt și mai nenorociți ca tine, eu tot îi primesc bine pe străini, că oaspeții și cerșetorii ni-i trimite Zeus, iar darul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pribegi orașele ca să cunoască dreptatea și ticăloșia lumii"147*. Teoxenia, adică vizita unui zeu în casa unor muritori pentru a le pune la încercare ospitalitatea, adică, de fapt, omenia lor prin ceea ce ea are pozitiv, semn de virtute și de pietate, de respect și de bunăvoință, este o temă universală pe care o întâlnim nu numai în mitologia greacă și romană, dar și în numeroase povești. Jakob Grimm, în prefața sa la Deutche Mythologie, consideră coborârea zeilor pe pământ, fie din
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
soția lui să rămână țintuită locului, iar a treia dorință va trebui folosită pentru a o elibera pe biata femeie. Grimm a menționat înrudirea acestei povești cu cea a lui Filemon, datorită ospitalității cuplului de bătrâni fără copii a căror pietate este exemplară și datorită câtorva detalii (casa lor nouă cu țiglă roșie seamănă cu descrierea templului eroilor lui Ovidiu). Exemple antice similare ar putea fi citate, precum cel al lui Leto, al lui Makelo și al fiicei sale Dexithea la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
literatură pentru a caracteriza doi soți bătrâni puțin favorizați de binefacerile soartei, dar fără ambiții și fără regrete și care au păstrat unul pentru celălalt cea mai tandră afecțiune. Când tema este parodiată sau prea uzată, ea devine imaginea unei pietăți foarte conservatoare, a imobilității și a refuzului de schimbare: în acest fel o evocă Goethe în al doilea Faust. Idila este limitată și se opune Drang-ului faustian care a făcut să se construiască diguri, să câștige teren față de mare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
imaginea unei fidelități care transcende timpul, Itaca este și locul în care se joacă misterul timpului. Dacă Itaca este o imagine, de mai multe ori evocată și convocată de către poeți și de către scriitori, cu o fervoare ardentă și o intimă pietate, ca orizont al unui adevăr al ființei, ca ceea ce leagă totodată originea și sfârșitul, Itaca este de asemenea o răscruce, o răscruce mortală pentru pretendenți, desigur, dar și pentru Ulise și pentru Penelopa. Itaca este totodată idila regăsită și reinventată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pare că nu mai sunt obstacole ostile, elemente neospitaliere în acest loc în care rândunelele își fac cuiburile în crăpăturile crenelurilor. În interior domnesc curățenia, protecția, căldura, abundența, bogăția, hrana, ordinea și regularitatea, sănătatea și pofta de mâncare, munca și pietatea. În odăi tapiseriile apărau de frig; scrinurile gemeau de rufărie, buțile cu vin se îngrămădeau în pivnițe, iar sipetele de stejar trosneau de greutatea sacilor cu arginți"378*. Nașterea lui Iulian prilejuiește o sărbătoare care ține trei zile și care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prea mult normele demnității și mândriei. Elemente magice preistorice, care rămân apanajul lui Hermes, coiful și încălțările înaripate, contribuie la considerarea lui ulterioară ca mare vrăjitor și patronul magiei. Monumentul său - o grămadă de pietre la marginea drumului, unde din pietate trecătorii aruncau la trecere câte o piatră; numele - "cel de pe grămada de pietre"; pe această grămadă de pietre se înălța o coloană, cu semnificație falică, legată de procreare, (după: Walter F. Otto, Zeii Greciei. Imaginea divinității în spiritualitatea greacă", București
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
puncte ale Dreptului la replică nu "corecta" nimic din simplul motiv că articolul incriminat nu infirma precizările ulterioare ale conducerii. Presiunea precedenței În Dilema Veche, nr. 31, Anca Oroveanu rezumă foarte bine impasul muzeografic din epoca post-Bernea: "A prezerva cu pietate concepția muzeistică a lui Horia Bernea risca să devină o ocupație de simplu paznic, dacă nu de cioclu; a o schimba echivala cu distrugerea uneia dintre cele mai interesante, incitante și cuceritoare instalații de muzeu, fără egal în muzeele din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
în locul lui Bernea, nu ai cum înțelege și accepta un asemenea discurs muzeal. Soluția: să schimbi totul conform unei concepții muzeografice "sănătoase", să teșești ceea ce are relief, să adumbrești ceea ce are lumină. ș"ț A modifica, cu fățarnică și "tridentină" pietate muzeografică, organismul muzeal creat de Horia Bernea nu este decât o scandaloasă și mizerabilă impietate." Ca autor moral al numirii lui Dinu Giurescu la conducerea MȚR în urmă cu câțiva ani, Andrei Pleșu găsește scurt (încă din nr. 31 al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]