1,679 matches
-
această constatare a apostolului Paul și nici nu trebuie să ne închipuim că este vorba doar de o încercare de a capta atenția atenienilor. Este un fapt știut că cei din vechime, în păgânismul lor, erau foarte pioși, atât de pioși încât nu voiau să ignore existența vreunei divinități necunoscute care ar fi putut să se întristeze fără ca ei să-și dea seama. Este vorba de un fapt care se mai întâmplă și-n zilele noastre, atunci când convertirea la credința creștină
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
devenit chiar mai buni. Ni se părea imposibil să trăim învârtindu-ne în jurul soarelui, asemenea atâtor planete, așa după cum, de asemenea, ni se părea nepotrivit să nu mai avem regi și regine investiți de cerul ce trebuia ascultat cu un pios respect. Ni se părea imposibil să putem fi liberi să vestim evanghelia fără a avea nevoie nu de una, ci de trei coroane pe cap, ce ne făceau să semănăm cu împărații și faraonii cărora li se făcea vânt cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mod constant acest dinamism al „ieșirii” pe care Dumnezeu vrea să-l suscite în cei care cred. Abraham a acceptat chemarea de a pleca spre o țară nouă (cf. Gen 12,1-3)» (EG 20). Nu este vorba de o exortație pioasă, ci de un apel la convertire: «să ieșim din propria comoditate și să avem curajul de a ajunge la toate locurile îndepărtate care au nevoie de lumina Evangheliei» (EG 20). Nu putem trece cu vederea, desigur, faptul că există numeroase
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
poate dovedi destul de comodă. Chiar și dacă ne-am confrunta cu lipsuri materiale, psihologice și spirituale, o atare situație nu ar fi decât rodul alegerii noastre libere. Domnul Isus a experimentat mai mult împărtășirea decât sărăcia. În ciuda câtorva păreri mai pioase, comunitatea primilor ucenici nu se sfia să aibă o «pungă» (In 13,29), fără a mai ține cont de femeile bogate care «îi slujeau cu ceea ce aveau» (Lc 8,3). Ceea ce contează este părtășia, în conformitate cu decizia noastră de a purta
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
va obține nimic”. Trăirea unei vieți consacrate fericite deschide inima și mintea spre tot ceea ce va fi dat „din abundență”. Iată de ce fiecare istorie umană este o istorie a fericirii, deoarece nu este rezultatul unei formule morale sau a exortațiilor pioase, ci mai degrabă o metodă de viață cu parametri de observare și de discernământ, dar mereu o metodă de viață trăită, întrucât fiecare poate să primească de la existență forța pentru a putea continua drumul către cel care-i cheamă pe
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
nu reușește să accepte și să vorbească despre problemele personale care îl macină în interior. Dacă însă se promovează o fericire a compartimentelor separate („sunt fericit când stau cu Dumnezeu, restul este o pierdere de timp” spunea un consacrat foarte pios în convingerile sale religioase, dar și foarte rigid în evaluarea conflictuală a persoanelor «diferite» din societate) va fi foarte dificil să se accepte diversitatea celorlalți ca fiind o bogăție și va fi aproape imposibil să se găsească o fericire care
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
oprea, prezenta separat și luxuriant viața Anei Pauker, intersectată de ani, acțiuni politice, perioade în care luase în greutate, abia apoi catadixind să treacă la personajul următor. - Ctitorii unei închisori - repetă Radu - sânt zugrăviți, cu cărbune, încă de la intrarea în piosul așezământ... Eventual cu familia... Mai ales cu acea parte a familiei de sex feminin... În conștiința acelorași meșteri anonimi. Acum amnistiați și expediați în concediu. Vezi masa din stânga... Și toți cei până la care se propagau cuvintele inexplicabilului Radu s-au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă, spuneți! Că acolo e mai rău. Voi ați auzit de Parchet? Hoții tăcură. Afară trecea un dric. Ascultară fanfara și bocetele rudelor. Comisarul se închină, scoțîndu-și chipiul. Își făcu și Gheorghe o cruce mare. - Dumnezeu să-l ierte! zise pios. Presarul își așeză iar șapca pe părul moale. Să fi fost patru după masă. Dricul trecuse. Se făcu liniște. În lumina stinsă dinăuntru 237 tremurau dungi de praf ca niște gratii albe. Afară foșneau salcâmii și frecau zidul cu crengile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
faza a 2-a, desfășurată la Geneva, timp de aproape 2 ani. Am ținut să mă ocup de problematica CSCE în scrierea prezentă pentru că atunci am "primit botezul" în activitatea diplomatică. Fac însă acest lucru mai ales ca un omagiu pios în memoria celor care s-au aflat în primele rânduri în pregătirea și începerea procesului CSCE, și care nu mai sunt printre noi: George Macovescu, Valentin Lipatti, Mircea Bălănescu, Romulus Neagu, Dimitrie Stănescu, Petre Mogoșeanu, Iuliu Irinca și, probabil, a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și kerygma Bisericii. Bolta Templuluitc "Bolta Templului" Evangheliile au fost scrise ca răspuns la întrebarea pusă de Iisus: „Voi cine ziceți că sunt Eu?”. Modul în care Evangheliile îl zugrăvesc pe Hristos n-ar putea fi reductibil la genul hagiografiilor pioase 1. Evangheliile sunt o subtilă și complexă operă hermeneutică redactată din perspectiva evenimentului central al economiei divine care este Învierea Domnului. Am putea spune că Învierea este singurul eveniment în urma căruia apostolii l-au recunoscut definitiv pe Învățătorul lor ca
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
paradoxul atâtor relatări privitoare la lucrarea lui Dumnezeu în creație, de la chemarea lui Avraam la Patima și Învierea lui Hristos. Biserica n-a redus, cum ar fi vrut Marcion, realitatea tragică a umanității la un set bine armonizat de istorii pioase. „«Întreruperea» istoriei de către Hristos și mireasa Sa, Biserica, este cel mai important dintre evenimente, interpretându-le pe toate celelalte”.3 Istoria nu este decât pretextul unei infinite hermeneutici teologice. Milbank introduce aici opera lui Augustin, unul dintre primii gânditori care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
autorii postbizantini (e.g. Filocalia), doctoranzii suspiciunii vor citi certe urme de „sadism” ori „masochism”2. Despărțită de orice asceză, spiritualitatea se transformă într-o psihologie a confortului lăuntric. Relaxarea dogmatică este urmată de sincretismul liturgic și etica indignării sindicaliste. Bogatul pios este contestat de săracul invidios. Solidaritatea și binele comun ies, neobservate, din orice discuție. Dialogul academic al teologiei cu alte discipline „hegemonice” precum filozofia continentală dă naștere acuzei de „elitism”. Articularea unei viziuni metafizice despre om sau univers - ancorată eventual
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
proces de reflecție și acomodare, noțiunea de „război drept” sau „legitim” a rezultat cu incontestabilă frecvență. Or, tocmai împotriva acestor „capete dogmatice” ale creștinismului tradițional se revoltă astăzi relativiștii, propunând lectura culturii occidentale din perspectiva celor „excluși” sau „persecutați”. Aparent pios, un asemenea proiect hermeneutic nu pare să angajeze mari riscuri. Vocea celor abandonați s-ar cuveni - nu-i așa? - întotdeauna ascultată. Rămâne totuși o întrebare: din ce perspectivă și cu ce costuri? Este oare legitimă instrumentalizarea statului, atât prin pârghiile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ordine retorică, discursul erotic se caracterizează printr-un mare devotament față de obiectul erotic. „Discursul Îndrăgostit - zice Barthes, - este În mod obișnuit o anvelopă linsă care se lipsește pe Imagine, o mănușă moale și tandră În jurul ființei iubite. Este un discurs pios, cucernic.” Un discurs, totuși, fragil, o devoțiune ce se destramă cînd Imaginea se alterează. Poetul român se refugiază, atunci, În morală și Într-o filozofie a resemnării. Se bocește, de regulă, dîndu-se de ceasul morții, cerînd milostivire... Pentru a exprima
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
crimă ai comis, fiule, îl întrebă îngrijorat de vii însoțit până acasă cu arma în spate? Vor să rămân aici și să bătătoresc doar pământul obârșiei mele; vor să nu mai am de-a face cu cărțile și să fiu pios și devotat ca o căpriță. Nimic altceva, nu-ți face griji, eu nu sunt în stare să fac rău nici măcar unei frunze de busuioc. S-au liniștit și Geronimo dădu să ia carafa cu vin să le ofere acelor tineri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Pe răposata! - Ce-mi pasă mie de lume? strigă Ioanide. Răposata nuînviază, ci intră în mormânt. Ioanide, știind că Butoiescu nu pricepea metafizica, se calmă, îl luă de braț, simulă cu el o plimbare prin fața monumentului, îi arătă că lumea pioasă avea să treacă între mausoleu și monument pe o cărare pavată ca un peron și cu acest prilej avea să vadă de o parte îngerul ținând de mână pe răposata (ca și în mitul Eurydikei), iar de cealaltă - porțile mausoleului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și-acum. Popatocmai l-a sfătuit să nu se ducă la seminar fără vocație, s-a oferit să-l întreție într-un liceu. Lui i s-a năzărit să urmeze seminarul. - Mi s-a spus că avea ideile cele mai pioase, cerea austeritate clerului și misionarism și că l-au dat afară pentru misticism. - Păi ce, domnule Ioanide, seminarul e instituție de tortură? Îi intrase în cap, cine știe de pe urma cărei lecturi, că preotul trebuie să fie ascet, să disprețuiască lumea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este, bre, cu Pomponescu? Am auzit că m-a atacatundeva. Aveți de gând să opriți lucrările? . - Fii serios, Ioanide! Te-a atacat, e adevărat, dar cine-l ia în serios? Invidie profesională. De altfel, spune prostii, bătând în struna babelor pioase. O să-ți facă figura tocmai ție? Toți sunt entuziasmați, nu ne lăsăm până nu terminăm. Sfidăm viitorul. Nici să nu te mai aud cu povestea asta, că mă superi! . Pomponescu râmase mortificat de ineficiența loviturii sale, așteptând un prilej de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
temă de compoziții Asasinarea prințului rumân Hangerliu, în care era vorba de prințul mâncător de semințe de floarea-soarelui. Prințul murise, după această versiune, ca un sfânt (o replică masculină a Jeannei d'Arc), privind mereu spre cer și proferând cuvinte pioase. "Nous allons faire dodo" era tradus: "Mă duc lângă falnicii mei strămoși". Se poate bănui că în mare parte istoria era fabricată de Smărăndache însuși.) - Nu-i așa, domnule Suflețel? cerea Smărăndache o confirmare. - Nu știu nimic, se scutura acesta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu se putea ajunge decât cu o metodă specială de scripeți. Planul casei noastre reale l-a gândit însă foarte serios. Orice detaliu îi aparține. A făcut proiectul și pentru scara interioară, asistîndu-l pe tâmplar îndeaproape. Tâmplarul trăiește și evocă pios aceste momente cu totul ieșite din comun pentru el. Bazinul este tot o creație a soțului meu. De jur împrejur erau jeturi de apă, ascunse prin tufele de trandafiri. Deasupra bazinului se întindea o creangă a dudului din curte. Pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a populațiilor. Punctul de vedere al exclușilor îi preocupă pe unii sociologi, care vor să-i alerteze pe responsabilii politici locali sau naționali. Practicile rămân prost repartizate, iar democratizarea culturală este redusă la a fi un proiect sau un legământ pios. Ce fac aleșii ca să reducă distanțele diferențiale dintre grupuri? Limitele democratizării culturale își găsesc sursele în cele ale democratizării sociale, pentru care sociologia educației a găsit, din 1964 (Bourdieu și Passeron, 1964) până astăzi, multiple confirmări statistice. Excluderea culturală merge
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cu putință; chiar și în România lui Ceaușescu. Ele descriau drumul către acest paradis ca pe un drum al eliberării și al libertății interioare. Lumea aceea de coșmar devenea dintr-o dată suportabilă; cu puțină greacă, cu puțină germană, cu lectura pioasă a cărților mari ale omenirii. Dar cultura nu era aici un simplu exercițiu de școală, nu viza faptul de "a deveni cult", ci reprezenta o formare și o transformare din adânc, era Bildung, paideia, naștere a eului, a individualității, a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sine. Este suprema reverență pe care ți-o poate face cineva: în locul salutului distant și grăbit, popasul prietenesc în ograda ta. De emoție, chipul lui Sorel a încremenit în inexpresiv, asemeni "albastrei sălbăticiuni" a lui Trakl. Plutim amândoi într-un pios étourdissement. "Vedeți, dragii mei, ne spune Noica la despărțire, pesemne că acum, în Franța, se cunoaște deja rezultatul alegerilor. Dar eu cred că adevărata istorie nu s-a petrecut acolo, ci mai degrabă în cămăruța noastră de mansardă, unde l-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
repudieri colective, pentru a împiedica ceea ce mai apoi s-a întîmplat. Apelul acela nu avea în el nimic sângeros; nu invita pe nimeni la răzbunare și linșaj. Tot ce își propunea era să provoace o presiune morală în vederea unei retrageri pioase. Tonul mâniei lipsea cu desăvârșire din el. Pe unii i-a contrariat mesajul lui: dacă veți avea o cădere pe gânduri și o decentă ieșire din scenă, vă vom iubi. Vă vom iubi?" Dar cum să iubești o lichea, fie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În avion..." ― "În avion... Paginile acestea în a-vi-on, Alteță?" ― "Ei da, în avion, pentru că am aflat în ultima clipă că trebuie să vorbesc și a trebuit să le scriu pe drum, în avion." Uimirea mea ia acum chipul unei tăceri pioase. Par că mai vreau să spun ceva, că mai vreau să cer o lămurire pentru a înțelege cât de cât miracolul, dar în ultima clipă mă răzgândesc ― cum se pot scrie niște pagini atât de elaborate și sensibile în avion
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]