3,087 matches
-
fete au fost ciufulite, dacă se legau de ea. Ana era discretă, nu spunea nimănui ce năzdrăvănii făcea sora ei prin pădure, că de, băieții din sat nu erau mai deosebiți decât alții, știau și ei să pupe și să pipăie o fată naivă cum era Eleonora. Poate că nu era chiar așa de naivă cum credea Ana despre ea, ci mai repede curioasă să descopere noi senzații pe care le poate simți o fătucă de paisprezece ani. Cu un an
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
condei educat, ne arată și altă fațetă a existenței noastre. Dacă la începutul expunerii mele arătam că gândul este ca o umbră ce ne însoțește, George Baciu ni-l prezintă "ca o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi" , și-l roagă să-l cheme "încet și tandru cu numele de alatăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământulzi neliniștit pe crucea de gând răstignit". Dragostea care-i dă fiori poetului se materializează într-o zeiță superbă pe care
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
și concentrice de fum albăstriu. o va pune pe aragaz, pe mașina de spălat, aia cu 6(șase) simțuri, poate că nu-i va simți toate năravurile; o va trânti în pat, ca pe o pradă de război, o va pipăi peste tot, în toate ascunzișurile văzute și nevăzute ale cărnii ei albe, cum făcea cu fetele de la târgul de sclave; o să-i devoreze buzele, strigând: om la apă! o să-i țină coapsele în palmele sale aspre de atâta lopătat pe
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
văzut roșu. Dâre de sânge se prelinseseră de pe etajera de porțelan peste chiuvetă. Părul mi se zbârlise pe șira spinării mai ales când am descoperit bucata de nas răsturnată lângă paharul cu perii de dinți. L-am luat, l-am pipăit. Era rece și vinețiu. L-am mirosit. Avea un iz de tutun prost. Cutremurat, l-am scăpat în chiuvetă. Mâinile-mi erau pline de sânge. Cu mișcări dezordonate, am reușit să deschid robinetul cu apă rece. Pe celălalt n-avea
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cizmărie, de dulgherie, apoi tablouri, flacoane vechi de cosmetice, vechi ustensile de cabinet dentar, proteze dentare, peruci, bigudiuri de tot felul, pe epoci, antichități, etc. Înaintaintând ca absent, împins în mod forțat, de lumea grăbită, flămândă, nerăbdătoare, să vadă, să pipăie și eventual să cumpere cât mai ieftin, Solomon zări undeva, pe dreapta, o tarabă plină cu teancuri de cărți, cu pendule vechi, cu sutiene din mătase agățate de lustre luxuriante, cu rochițe din lurexuri care de care mai strălucitoare și
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
nu mai erau aceleași pulovere, aceleași furouri, aceleași sutiene, aceleași desuuri, aceleași rochii sau aceleași fuste. Toate aceste articole, parcă într-o clipă, prindeau în mâna ei suflet, toate șușotind sau vorbind deja numai de prezența ei, a Sarei. După ce pipăia zeci de exemplare, alegea într-un final, una sau două piese. Spre exemplu, o fustă și o bluză. Le mula repede pe ea, răsfățându-se câteva momente cu ele lipite de piept și sprijinindu-le cu bărbia, apoi dispărea după
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
Dumnezeu m-ar putea lua drept consilier în această problemă”, scrie cu umor dl. Alex. Apropo, în „Școala de scriitori Kiseleff 10”, Marin Ioniță povestește despre o vizită culturală a unei poete la un Consiliu Județean. Pe sub masă, Președintele o pipăia pe poetă. -Să știți, d-le Președinte că și noi poetele avem p... la fel ca toate femeile! A scris o confesiune cu titlul: „CE ÎMI PLACE SĂ FAC CU O FEMEIE”. Iată: „1. Să o ridic în brațe. 2
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh. Și Iisus le-a zis: De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că duhul nu are carne și oase, precum Mă vedeți pe Mine că am. Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis
CUVÂNT DUHOVNICESC, FOLOSITOR, DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/362964_a_364293]
-
cronologic, Înălțarea Domnului la sfârșitul zilei Învierii, a primei zile a Paștilor. Sfântul Apostol și Evanghelist Luca spune că Domnul Iisus Înviat s-a arătat în mijlocul ucenicilor săi, i-a încredințat de Învierea sa, înlăturându-le orice urmă de îndoială: "Pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase, precum Mă vedeți pe Mine că am...". Apoi, Domnul i-a dus afară pe ucenici spre Betania și, "ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, S-a
CUVÂNT DUHOVNICESC, FOLOSITOR, DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/362964_a_364293]
-
după cum el însuși o spune, face „mărturie despre Cuvântul vieții”, pentru că este unul din cei aleși de Fiul lui Dumnezeu - Iisus Hristos, adică unul care poate mărturisi „ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții” (cap.1, 1). Pentru cine încă nu știe, amintesc aici că Apostolul Ioan era pescar, fiul lui Zevedei, din Betsaida Galileii. El a fost, mai întâi, ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și de la acesta învățase să creadă
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
de Horez.// De iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul/cu străluciri solare.// Când mănânc pâinea, urcă până la mine/Neamurile noastre toate,/seva înțelepciunii, adusă până la noi/de limba ce-o vorbesc.// Patria îmi este Limba
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
alintându-se: -Hââ ! Ce le-am făcut eu ? Gigi a luat-o în brațe,liniștind-o : -Gata,gata!A fost un coșmar.Dacă toată ziua te gândești la ei...Dă-i încolo! Hai să te iubesc! Și începu s-o pipăie.Silvica îi dădu mâna la o parte: -Acum,nu!Sunt moale...vreau să dorm...dar,ține-mă în brațe,să nu mai visez urât! Închise din nou ochii,adormind repede.Gigi manevra cu o mână telecomanda,iar cu cealaltă mângâia
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
amantă rămasă prin buzunare bărbatul intră cu aria prinsă de ultimul dumnezeu rămas disponibil este un ochi cu care s-a șters geamul de la o altă vedere este o arie cu care s-a desfundat țeava de la patefon șoptește regizorul pipăindu-și infanta de pe inventar tăiați tipă bărbatul holul dintre culorile acestei vedenii în două camere decomandate scena a treia pe un platou tocit de conținut se întâlnesc regizorul femeia și bărbatul paznicul cuvintelor să demonteze toamna copacii ciorile ploaia poeziile
TEATRU-N PIAŢĂ DE TREI de VASILE PIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361009_a_362338]
-
iubire cuvintele triste zac în neștire toate poemele s-au scris în zadar în vise mai vin din când în când cei dragi s-a închis curbă dintre real și mit copilul ce-am fost prin munți mai câtă fragi pipăi drumul dintre număr și cuvânt de-atâta noapte stau în mine uimit și aripi de înger cresc din pământ sfânt ULTIMUL DRUM n-am cules cuvinte pe-un câmp magnetic n-am fost prin lume nici mire nici profet prin
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
câte o câmpie sau o mare cei mai norocoși primesc câte un copac ori o iubire sau două bat un cui în ochi și le agață acolo ca un tablou de familie cu spinarea cât o bătaie de aripă le pipăie când le șterg de păianjeni până le țin de sete apoi oamenii văd cu vârful de cui până când marea se dezlipește din cauza câmpiei de valuri câmpia se dezlipește din cauza copacului de iarbă copacul se dezlipește din cauza iubirii de frunze ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
reflexivă, pătrunde în cele mai tainice locașuri ale sufletului receptorului:”Alerg desculță prin vise ... e un labirint al dorințelor nespuse, refulate. Speranțele îmi mângâie gleznele ca niște fire tinere de iarbă. Simt miros de viață, de flori de fericire. Îmi pipăi năzuințele și toate așteptările cu fantezia unui arhitect...” Scriptul poetic conturează dimensiunea abisală a ființei aflată în lungul proces al travaliului creativ: „azi am îmbrăcat aripile de ceară/ reîncarnată în Icar/ m-am aventurat în univers/ în zboruri ludice sfidând
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
în seamă. Era în vara anului 1974. Îl rog să-mi aducă o ladă cu sucuri și trei sifoane mari de doi litri. A pus lada goală în roabă, iar eu cele trei sifoane duble. Nu vedea bine și după ce pipăie sticla sifonului mă roagă să nu mă supăr, refuzând să ia în roabă sifoanele fără plasă, „poate să facă explozie, dom' Nelu, că nu au sită”. Așa era, l-am înțeles. Îmi aduce lada plină cu sucuri și îi dau
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
în seamă. Era în vara anului 1974. Îl rog să-mi aducă o ladă cu sucuri și trei sifoane mari de doi litri. A pus lada goală în roabă, iar eu cele trei sifoane duble. Nu vedea bine și după ce pipăie sticla sifonului mă roagă să nu mă supăr, refuzând să ia în roabă sifoanele fără plasă, „poate să facă explozie, dom' Nelu, că nu au sită”. Așa era, l-am înțeles. Îmi aduce lada plină cu sucuri și îi dau
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
am început-o dintr-un joc ... Și cum spusei, sufăr de-o boală, Precis să fiu, chiar la mijloc, Da' nu știu cum, c-avea o școală, M-a lecuit de ea pe loc; Păi ce vorbești, m-a luat frumos La pipăit, la frecționat, Puțin în sus, puțin în jos, Cu alifie, delicat, Și când s-a-ncins, m-a luat vârtos Că, nu vă mint, m-a-ncălicat Pe cât eram eu de bățos De scârțâia și bietul pat; Vreo două zile, parcă trei
SORA PRIETENULUI MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364212_a_365541]
-
am reconstruit viața nu de la zero ci de la minus 20; de la fundație și până la ultima bucată a hornului de pe casă, am luat în mână fiecare cărămidă cu dragoste, curaj, cu voință, am întors-o pe toate părțile, am analizat-o, pipăit-o, mirosit-o, curățat-o, i-am căutat un loc unde am încercat s-o stabilesc cu ciment - uneori s-a așezat bine, uneori a căzut, alteori a dispărut fără urmă, uneori i-am zâmbit, sau am udat-o cu
NOU ŞI UNIC ÎN FLANDRA – CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ. IOANA CHIRIŢĂ DUCE ROMÂNISMUL ÎN BELGIA de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363065_a_364394]
-
1868 și 1870 în care se arată că.. arta dramatică nu puțin contribuie la dezvoltarea facultăților intelectuale și chiar a moralității publice ... și că teatrul propriu zis ( luat în sensul de local de data aceasta n.n ) este singura dovadă pipăită de moralitate și civilizațiune încât este o școală mare pentru toate vârstele și toate sexele, având de exemplu numai avantaje ce el a dat României ci mai cu seamă statelor civilizate din Ioropa și America 27. Iată, deci, o concepție
MITE MĂNEANU, VIAŢA CULTURALĂ A MEHEDINŢIULUI ÎN SECOLELE XIX-XX de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363110_a_364439]
-
omul. Către Cer se închină, implorând iertare pentru câte a greșit. Își umple zdravăn plămânii cu aer și, fără nici o temere de moarte, se-aruncă în apă. Unduind se-afundă grabnic, uimit cât spor găsește-n sine. La epavă ajuns, pipăind formele se ridică pe copastia plecată ușor pe-o rână. Ceasul ăsta prielnic i se pare o minune: prin perdeaua apei îndeamnă spre el un crăpcean cu chip de om, cu solzii din monezi. Arătarea aurie intră de voie în
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
con queste putane” și apoi să le lase acolo pe bancă, neștiind unde să le ducă. Acel șobolan laș și beat care o târa pe ea, a așezat-o pe următoarea bancă și și-a întins labele scârboase să o pipăie, însă nu a avut timp deloc să-și facă meandrele. Ea fiind perfect trează și-a adunat forțele și i-a ars în plin o lovitură într-un punct foarte vulnerabil pentru el și în același timp un pumn în
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
maiestuos la porți și lumea se trezește din nopțile serbări din visuri par ca morții ieșind din catacombe pe morțile lor înseși ei nechezând călări [18] Și se deschide poarta cea Mare a Cetății și toți minunea Lumii s-o pipăie ar vrea și-ncearcă în Cetate ca hoții s-o momească și pe scările-ntinse se cațără pe ea [19] Și li se-arată lumea de pe coamele albe ale straniei schele care nechează-n soare și-n loc să-nchidă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
albe ziduri și din adâncuri iată un nechezat că vine și Calul iar se vede mai stins și fantomatic înșeuat cum trece pe-a lumilor coline [54] Mulțimile popoară aleargă mut pe dealuri și iată să-l atingă să-l pipăie ar vrea însă el aer este o lumină stinsă proiecție în spații a unei stinse stea [55] Și în genunchi pe dealuri în strania lumină cum se zăresc popoare proiectate pe cer și toți așteaptă-n sine ca umbra de
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]