1,180 matches
-
de pâine, și petice, și hârtiuțe, și dopuri de sticle, și scobitori... Ce nici nu ți-ar fi trecut pân cap, ea aduna și strângea într-o boccea, își făcuse, așa, o bocceluță și o pitea. Ea știa unde-o pitea, de nu o mai găsea ăilanți, să-i dea de urmă. Vezi că tot mai ținea ea minte ceva, dacă își mai aducea aminte de bocceluță. — Sunt necăjită cu Muti, mă tem că s-a sclerozat, se plângea amintita Ivona
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de necaz c-a ajuns la mâna lu gineri-su. C-altfel ce să fi fost în mintea ei, de aduna tot ce găsea pân casă : petice, scobitori, dopuri, oase de la mâncare ? Le strângea așa, făcea o boccea și-o pitea, să plece cu ea în lume... Oricât se ramolise, tot știa c-ajunsese la mâna lu gineri-su și știa că de la unu ca el n-ai la ce să te aștepți, decât numa la rele. E-he, îl mirosise
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
între palme, apoi, desfăcînd gura sacului și trăgînd ciucălăul ce servea de dop, a ridicat damigeana: Ia, că-i fi flămînd și obosit..." Și, uitînd cu toții de vaca ce trebuia mulsă, de porcii care au adormit flămînzi, ori de rațele pitite pe sub lemne, au golit o bună parte din damigeană, așezați în jurul mesei din fața bucătăriei de vară, pe care aburea o mămăligă mare, strălucea în faptul serii albul unei jumătăți de caș pe o strachină smălțuită și-n tigaia de pe foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
În transportul prafurilor albe. În folosul lui aveau să lucreze În State aproape zece chile de heroină de calitatea Întîi - asta dacă putea să aibă Încredere În băieții lui Doc, iar ei puteau să aibă Încredere În călăuze. Meeks Își piti mașina Într-un pîlc de pini, Își scoase valiza și cercetă decorul. Motelul era construit În formă de potcoavă și avea o duzină de camere. În spate erau poalele dealurilor, deci de-acolo nu se putea apropia nimeni. În curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
văzu doi bărbați albi - un grăsan și un slăbănog - intrînd În curte. Făcură semne prietenoase cu mîna, iar mexicanii le răspunseră la salut. Nu păreau a fi polițiști sau haidamaci de-ai lui Cohen. Meeks ieși din cameră, cu carabina pitită la spate. Cei doi tipi Îi făcură și lui cu mîna: zîmbete largi, nici o intenție necurată. Meeks controlă din priviri drumul - un sedan verde, parcat la răspîntie, acoperea ceva de culoare bleu, prea strălucitor ca să fie cerul Întrezărit printre brazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rupeau hălci din pereți. Unul dintre ele Îl nimeri pe Meeks În picior. Un altul Îi șterse spinarea. Se lungi la podea. Proiectilele continuau să vină, doborînd ușa, și el se pomeni exact În bătaia gloanțelor. Împușcăturile Încetară. Meeks Își piti pistoalele sub piept și se Întinse la podea, făcînd pe mortul. Clipele se scurgeau chinuitor de Încet. Intrară patru bărbați cu puștile În mînă. Șoapte. „E mort de-a binelea.“ „Să fim foaaaarte atenți.“ „Țărănoi nenorocit!“ O privire rapidă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de jurisdicție. Pe 31 dans cu Chick Nadel, un patron de bar care făcea afaceri cu electrocasnice furate, la Moonglow Lounge. Un raid ad hoc: Chick avea o stivă de radiouri manglite. Un pont despre tipii care prăduiseră camionul: se pitiseră În San Diego și n-avea cum să-i aducă În jurisdicția LAPD. În schimb, l-a săltat pe Chick: primirea cu bună știință a unor bunuri furate. Zece arestări pentru infracțiuni Într-o lună. Cel puțin făcuse un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
față și un ofițer care să depună mărturie, ar fi primit Medalia de Onoare a Congresului. Versiunea a doua: Ed Exley profită de șansa de a o lua la sănătoasa cînd un atac la baionetă al japonezilor devine iminent. Stă pitit pe undeva, apoi se Întoarce și Își găsește toți camarazii din pluton morți, iar o patrulă japoneză se apropie. Se ascunde sub sergentul Peters și fruntașul Wasnicki și simte cum cadavrele acestora se zgîlțîie sub rafalele japonezilor. Mușcă brațul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
urmări traseul pînă la un camping cu mese de picnic și gropi pentru grătar. Două mașini În spatele unui șir de pini. Bracken și Hinton cărau cutii. O canistră de benzină se bălăngănea, agățată de degetul mic al musculosului. Jack Își piti mașina și se ascunse după niște pini pitici. Bracken și Hinton Își aruncară povara de hîrtie Într-o groapă mare cu mangal. Se Întoarseră cu spatele. Jack o luă la goană Într-acolo, aplecat din mijloc. Cei doi reveniră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În echipă. Preferă să halească porcării gătite cu seu de la blestemăția aia de local al lui Kikey și să se bată pe burtă cu Dublu Perkins, despre care știu din surse sigure că-i place să se joace de-a pitește cîrnatul cu reprezentanți ai rasei canine. Și ziceai că te numești White? — Întocmai, domnule Cohen. — Wendell White? Bud White? — Eu sînt. — Puiule, de ce n-ai spus așa? Cohen junior Începu să facă pipi În foc. Bud spuse: — Nu știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zid dincolo de care nu voia să treacă. Zidul acesta nu este o limită de care se lovește, pentru că este un zid asumat. Este un zid care este. Dar dacă faci un zid pe care-l investești cu ființă și te pitești îndărătul lui, ajungi să nu fii. Rămâi în veșnicie acolo, dar nu ești. Poporul chinez a trăit eternitatea în forma ei proastă. Poporul lui Israel are un zid pe care nu-l voiește, fără însă ca să facă ceva pentru a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar urma să străpungi zidul închisorii. Deși nici eu, nici el (și nimeni vreodată) nu l-a străpuns (decît în direcția unei morți fără feed back), el se poartă ca și cum acest lucru ar fi posibil și ca și cum Cineva ar fi pitit în trusa condiției umane, înainte de a ne fi trimis în excursie pe pământ, și harta evadării noastre de aici. 13 februarie Andrei crede că poate rezolva prin deriziune, șarjă și apel la venerabilitatea problemei un impas care face parte din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dumnezeu știe de unde. Nu l-ați uitat pe Ferdâșcenko? întrebă acesta. — De unde ați apărut? strigă ușor prințul. — Se căiește! strigă Keller, apropiindu-se în fugă. S-a ascuns, n-a vrut să iasă în fața dumneavoastră, în colțul acela s-a pitit, se căiește, prințe, se simte vinovat. Păi ce vină are, mă rog? — Eu l-am întâlnit, prințe, mai înainte l-am întâlnit și l-am adus aici; e unul dintre prietenii mei, un prieten cum rar întâlnești; dar se căiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putred de felurite vicii! Am hotărât! Găsesc chiar acum portofelul, chiar acum, nu mâine; iată, îl scot în fața dumneavoastră; luați-l, nobile prinț, și păstrați-l până mâine. Mâine sau poimâine îl iau. Știți, prințe, se pare că a stat pitit sub o piatră din grădina mea în prima noapte după ce a dispărut. Ce ziceți de asta? — Vezi, să nu-i spui de-a dreptul că ai găsit portofelul. Fă în așa fel încât să vadă că nu mai ai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
află Întotdeauna lângă prietenii lui: Mircea, Lucian, Mitruț, În ultimă bancă din stânga, dintre cele patru șiruri, Înțelegându-se prin această În punctul cel mai Îndepărtat de catedră. Și aici Însă se simțea parcă neapărat de vreo privire iscoditoare și stătea pitit În spatele vreunei colege Într-un unghi Închis și protector. Ce făcea acolo, ce gândea, numai el și Dumnezeu știau. La ore nu participă decât dacă era solicitat. Apoi iar se retrăgea În tăcere”. (din ,,Călătorul profund” de Alexandru Malin Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se află Întotdeauna lângă prietenii lui: Mircea, Lucian, Mitruț, În ultimă bancă din stânga, dintre cele patru șiruri, Înțelegându-se prin această punctul cel mai Îndepărtat de catedră. Și aici Însă se simțea parcă neapărat de vreo privire iscoditoare și stătea pitit În spatele vreunei colege Într-un unghi Închis și protector. Ce făcea acolo, ce gândea, numai el și Dumnezeu știau. La ore nu participă decât dacă era solicitat. Apoi se retrăgea În tăcere”. Am citit și am văzut În localizarea și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a profesiei și a hainei care dădea autoritatea. Operațiunea VENUS a securității române a culminat, după cum se știe, cu uciderea fiului meu, Alexandru-Mălin, cu insuflarea și statornicirea unei psihoze, care Îmi amintește de torționarii de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, de fenomenul PITEȘTI, de zilele și nopțile Pușcăriei, care mi-au măcinat oasele și sufletul... Vă simțiți Încă persecutat? Indiscutabil! Dosarul meu, „Sandu”, n-are raport de Închidere. Cand regimul Împotriva căruia ai luptat, cu convingerea succesului, Îți oferă o locuință și locuri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
încolțește speranța ca măcar unul dintre ei să ajungă un nou Octavianus Augustus. Încruntat, îi ridică femeii încetișor - cu vârful degetului - o șuviță de pe frunte. Pare atât de fragilă și lipsită de apărare. În ce străfunduri ale sufletului s-a pitit făptura arogantă și autoritară din timpul zilei? Lumânarea de deasupra patului aruncă reflexe palide și multi co lore, ca într-un joc, inundând fața adormită cu un caleidoscop de lumini și umbre. Care o fi imaginea ta adevărată? murmură descurajat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o informație. Îmi imaginam că În celelalte săli ar fi fost greu să găsesc un loc unde să pot scăpa de controlul paznicilor (e meseria lor să facă ocolul sălilor În momentul Închiderii, atenți ca vreun hoț să nu se pitească pe undeva), dar aici, În naosul Înțesat, ce loc ar fi mai bun ca să te strecori ca pasager În vreunul din ele? Să te ascunzi, viu fiind, Într-un vehicul mort. Jocuri Încercaserăm noi chiar prea multe, ca să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spus, credeam că locul este aproape gol. De ce oare proprietarii nu vin să-l repare sau să-și ia lucrurile? — Cred că n-are rost, zise Julia, de vreme ce jumate din el e distrus. Probabil că femeia stă undeva la țară, pitită la rude. Poate că bărbatul ei luptă, poate că-i mort. — Dar toate lucrurile astea frumoase! zise Helen din nou. Se gîndi la bărbații și femeile care veneau În biroul ei. Ar putea locui altcineva aici, nu crezi? Eu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru prima oară pe ziua respectivă, Încep să rîd În hohote. Apoi, mă opresc brusc din rîs, pentru că nu numai că Lisa ne-a observat În mod clar, dar se și Îndreaptă spre noi. Nu mai avem unde să ne pitim. Salut, spune ea apropiindu-se și uitîndu-se la mine. — Salut, Lisa. Trish zîmbește vesel, străduindu-se să-și ia un ton cît mai normal. — Ce mai faci? — OK, răspunde ea ridicînd din umeri. Salut, Ellie. — Salut, Lisa, mormăi eu. Reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la un computer și verificîndu-și poșta electronică, dar, din fericire, aceasta era cu spatele la el. Michael era În picioare, uitîndu-se lung afară și se pare că s-a albit cînd l-a observat pe Jake, dar el a reușit să se pitească fără să fie zărit de Linda. — ‘Seara, doamnă Cooper, zice portarul. Distracție frumoasă. — Hei, drăcie, Îi șoptesc lui Dan. Cum de-și amintește numele meu? — De-asta sînt plătiți. Dar te cam dă pe spate oricum, nu? — Ai dreptate, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
brusc vorba, căci fâșia de lumină dispăru, lăsând întunericul mai negru. Răbufniturile de tunuri mai continuară un răstimp și apoi încetară pe rând... Cei doi ofițeri porniră prin bezna deasă, clăpăind cu cizmele în noroi... Satul dormea dus, cu casele pitite după garduri de spini... Într-un târziu, mergând mereu, Klapka zise în șoaptă: ― Ce efect ciudat a avut execuția de azi asupra domnilor! Și doar au fost aduși înadins ca să se întoarcă cu groaza în tranșee și să spună oamenilor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dulce... In locul ipocriziei trebuie să vie franchețea, chiar brutală! Numai ura va zdrobi minciuna care otrăvește lumea! Apostol Bologa, uluit, aproape spăimântat de înflăcărarea locotenentului, îngînă: ― Bine, Gross, credeam că ești socialist și că... ― Că sub eticheta mea se pitește tot un fel de fățărnicie? zise Gross, luîndu-i vorba din gură, cu vocea iar aspră și neplăcută. Dar meritul cel mare al socialismului în istoria omenirii este tocmai îndrăzneala de a propovădui pe față ura, de-a împărți pe oameni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pădure, simți într-adevăr o cărare umblată. Se opri, să se odihnească un minut și să-și mai șteargă nădușeala pe gât și pe față. Deodată își stăpâni respirația și ascultă. În spate, în poiană, auzi zgomot de pași. Se piti lângă un trunchi gros. I se păru că pașii se apropie și desluși un glas înăbușit rostind vorbe străine. Văzu două umbre mișcând la marginea pădurii... Se depărtau... Apostol mai așteptă un răstimp. Inima i se zbătea năprasnic. În creieri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]