4,022 matches
-
scrierile picarescului, dar superficialului Mircea Damian, fără a uita importanța documentară a consemnărilor lui Slavici sau cele două romane „parodice” (ratate, dar simptomatice) despre detenția legionară ale lui Dragoș Protopopescu (Fortul 13, Tigrii). Printre exemplele minore adiacente apar și „curiozități” pitorești, cum ar fi interlopul constănțean Paul Cialîc, care și-a descoperit fiorul poetic în închisoare și ale cărui versuri despre Aiud, deloc rele (reproduse în revista „Șantier”, în 1935) par a fi scrise de Radu Gyr în anii ’50. Autorul
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
-te practic și din punct de vedere al unei cuviințe sociale fără care nu se poate trăi în viață și despre care tu, fată trăită izolat și boem, nu ai încă o idee precisă. Pe tine te-a încântat nota pitorească: la țară, în munți, între huțani, o vară întreagă... Tu ești romanțioasă și lirică uneori. La drept vorbind, și mie mi-ar plăcea. Ar fi poate odihnitor și recreativ pentru niște suflete frământate și turtite necontenit de pereții necazurilor. Alt
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
Cristian Vasile, dar și din cântece de dragoste cu marea artistă Maria Tănase. Acestea alternează cu melodii de dans de salon într-o frumoasă simbioză, ceea ce îi oferă coregrafului posibilitatea de a-și scrie o partitură foarte originală, plină de pitoresc local, care folosește cu o mare inteligență creatoare toate procedeele comicului de situație: qui-pro-quo, travesti, imbroglio etc. Baletul are stare, atmosferă, culoare locală, pitoresc. Plastica mișcării balerinilor ne-a încântat, întrucât ei trăiesc dimensiunea dansului concomitent cu cea a interpretării
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
simbioză, ceea ce îi oferă coregrafului posibilitatea de a-și scrie o partitură foarte originală, plină de pitoresc local, care folosește cu o mare inteligență creatoare toate procedeele comicului de situație: qui-pro-quo, travesti, imbroglio etc. Baletul are stare, atmosferă, culoare locală, pitoresc. Plastica mișcării balerinilor ne-a încântat, întrucât ei trăiesc dimensiunea dansului concomitent cu cea a interpretării actoricești a textului lui Caragiale. Relev talentul lor de a spune textul, ceea ce devine o performanță într-un cadru coregrafic ce presupune păstrarea unei
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
și temperamentul posesiv, chiar agresiv al personajului, iar Monica Ailiesei, o Didină feminină, o cochetă de mahala pregătită, parcă, să-și înșele consortul. Scenele de la bal sunt realizate coregrafic într-o diversitate de situații, urmărindu-se cu mare talent poezia pitorescă a balurilor de mahala, a întâlnirilor amoroase, uneori de scandal, a petrecerilor zgomotoase, suculente prin ineditul lor. În acest sens, coregraful se dovedește a fi dublat de un talentat regizor care a transpus cu rafinament spiritul românesc, local al acestei
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
să o vadă fericită. Celălalt Gâță se căsătorise cu o domnișoară Prodan. Familia Gâță era o familie bună din Panciu, dar n-a ajuns la notorietate decât în persoana doamnei Apostoleanu și a fraților ei"4. Deși aceste notații sunt pitorești și exacte, se poate constata tendința de a diminua familia Gâță5, fapt frecvent la Constantin Argetoianu care își reglează adesea conturile în memoriile sale. George Demetrescu Mirea avea să fie oarecum legat de orașul Focșani prin soția sa, Maria născută
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
restaurată și să aibă instalată pe fațadă o placă comemorând pe iluștrii săi locatari. Amintirea pictorului George Demetrescu Mirea se păstrează totuși în apropiere, prin numele unei străzi - perpendiculară pe Șoseaua Kiseleff - cu vile somptuoase, dintre care unele, cu un pitoresc geamlâc, au fost proiectate de către arhitecta Henriette Delavrancea Gibory. 1 Mihai Sorin Rădulescu, Din corespondența lui Ion Mincu, în "Arhitectura", nr.5-6, 1991, pp.106-111. 2 Idem, Memorie și strămoși, București, Editura Albatros, 2002, pp.207-212. Idem, Contribuții la genealogia
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
4 ani a fost sfâșiat de câini". Această tragedie s-a întâmplat într-un parc din sectorul 2, parcul Tei. Acum câțiva ani, primarul Onțanu a reamenajat acest parc, dedicând chiar o alee și un monument, unui, să îi zicem «pitoresc» dictator asiatic", continuă deputatul FC, într-un comunicat de presă intitulat "Neculai Onțanu, o demisie de onoare ce se lasă așteptată". Dan-Cristian Popescu spune că în urmă cu nici patru luni, Neculai Onțanu se lăuda în revista primăriei că se
Un deputat FC solicită demisia de onoare a lui Neculai Onțanu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/35399_a_36724]
-
va face epocă în manuale - „genialul povestitor”. În schimb, GRIG. I. ALEXANDRESCU, prietenul și primul biograf, în aceeași ediție a Scrierilor, îi conturează profilul, mai întâi de diacon, apoi de învățător și de scriitor, nu fără unele picanterii și elemente pitorești. Remarcă la el o voluptate a sărăciei, făcându-se că-l citează dintr-o „însemnare” rămasă apocrifă: „Patru ani la biserica Patruzeci de Sfinți, trăind într-o casă în care mă răzbea ploaia și mă orbea fumul și femeia! De
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
dezgustătoare trufașului judecător, tatăl ei, dacă ar fi știut-o. Odalie era frumoasă. Dar mai era și mândră, și mai era și grațioasă pentru cei care apreciau imaginea ei delicată. În vechea casă franțuzească de pe Strada Regală, cu ferestrele ei pitorești și cu acea curte interioară spaniolă, verde și răcoroasă, plină de zgomotul fântânii și de trilul păsărilor închise în colivii, locuia Odalie într-o izolare, ca de mănăstire. Monsieur le Juge3 este hotărât să nu lase niciun vultur să spargă
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
se îndreptau spre casă, nemascați, gata de ultima poznă a acelei nopți. Acolo jos, pe Toulouse Street, era cea mai cu chef mulțime dintre toate. Tineri și tinere în costume frumoase, ca din poveștile cu zâne, dansatori, și costume ale pitorescului Imperiu, un future sau doi, și o doamnă ici și colo cu părul pudrat și grații de odinioară. Cântau fără măști, înaintau dansând spre tanti Louise și Odalie. Ochii Odaliei luceau, grei de lacrimi, căci acolo, în fața ei, era Pierre
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
urmări pînă la moarte - și mai tîrziu - pe cea care debutase exploziv, în anul 1937, cu excepționalul volum de versuri Țară fetelor. Zeci, sute de personalități ale vieții literare, culturale și politice ale ultimelor decenii, alături de familie și o galerie pitoreasca de oameni obișnuiți, devin personaje în mult visatul și niciodată terminatul jurnal-roman memorialistic Însemnările mele de Maria Banus. Maria Banus (10 aprilie 1914-14 iulie 1999) rămîne, în pofida etichetelor aplicate de către o istorie literară vindicativa, o mare poeta a secolului XX
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
aritmetic bate imaginația de ordin anticipator. Oricum, intuiția lui Pitagora rămîne în picioare: armonia cere numere frumoase. Erudită și trădînd un spirit de aplicație cum astăzi rareori mai afli, tomul lui Chaignet dă cititorului ceea ce el caută: informație minuțioasă, episoade pitorești sau lămuriri exegetice.
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
încă în România zilelor noastre - fie și doar exclusiv în mediile eminamente intelectuale - faptul se datorează indubitabil lui I.L. Caragiale, cel care l-a nemurit în volumul capodoperă Momente. Dar figurația sa pe scena publică nu se reduce la episodul pitoresc cunoscut nouă din schița Boris Sarafoff!... Biografia personajului real I.Th. Florescu este complexă, bogată în evenimente, interesantă până la senzațional, uneori, iar sfârșitul său tragic îl așează printre victimele represiunii comuniste din anii ’50. Născut la Râmnicu Vâlcea pe 2 decembrie
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
intelectuală isteric-intolerantă, ei ar fi speriat pînă și pe cei mai sinceri simpatizanți socialiști. Categoric, în disputa cu Maiorescu, evocarea numelor lui Bielinski sau Cernîșevski era cu totul nerecomandabilă. Dacă ar trebui totuși să alegem, din nesfîrșitele liste variate și pitorești ale lui Gherea, pe criticii care realmente l-au influențat, ne-am opri la cîțiva mai degrabă mediocri, precum Guyau ori Hennequin, adepții explicației sociologice a literaturii; alte nume care apar cu oarecare frecvență, precum cele ale lui Taine ori
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
spre poeticile occidentale, spre Europa care nu era a noastră și spre care trebuia să ne întindem, scăpând de moștenirea comunistă, Ilea venea cu o lume țărănească, cu un limbaj autentic în sensul propriu al termenului, cu personaje- țărani, cu pitoresc și culoare locală. Au urmat după 2000 mai multe cărți, majoritatea publicate la Dacia, unde apare un alt spațiu-matrice, Medio Monte, orașul de provincie, un oraș transilvan aparținând fostului imperiu, eteroclit etnic, o lume care trăiește undeva, la limita istoriei
„La noi în Desiștea…“ by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3632_a_4957]
-
să-și vorbească limba, să-și asculte personajele cu înțelegere și cu o tandră ironie, să (re)creeze atmosfera dulce-amăruie a târgului de provincie de odinioară. Cred că în literatura noastră el a știut să găsească acel spațiu specific, acel pitoresc uman, social și lingvistic care ne pot propulsa în literatura europeană fără să ne pierdem identitatea. El și-a formulat un model propriu și absolut contrariant pentru anii ’90, optând pentru o autenticitate deloc intelectuală, pentru un limbaj țărănesc și
„La noi în Desiștea…“ by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3632_a_4957]
-
dinspre viața cetății, mondenitate și fast, spre amă- nuntul biografic, dinspre documentaristica sentimentală spre ficțiunea propriuzisă. Între războaie, Gheorghe Crutzescu, în Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi (Socec, 1931), ilustrează prima direcție, în care mica istorie se amestecă lejer cu detaliile pitorești, ferindu-se, însă - ne-o spune prefața - de romanțiozitate și de invenție. Povestea străzii mari, aceea ce străbate oricare așezare și pe care se perindă mărimile urbei, dar și poporul, unde au loc evenimente de stat și fapte comune, îi
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
așa, e că multe din „obiectivele” (sic!) pe care le înșiră Crutzescu - Capșa, Stavropoleos, Casa de Depuneri, Sfântul Dumitru, Telefoanele sunt încă pe loc, însă Calea Victoriei, mutată într-o altă convenț ie, e cu totul alta. Alte cârciumioare, care înlocuiesc pitoreștile La ochiul lui Dumnezeu, din casa Musu, sau gelateria (sic!) La Giovanni, își fac loc pe bucata dintre Regală (Câmpineanu) și Franklin. Și bătrâna stradă mare trebuie, din nou, să împace contrastele. Pe măsură ce, urcând spre Piața Victoriei de azi, podul
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
resursele poeziei ritualice, așa cum se întâmplă în Șoapte și strigăte, Balada unui meșter zidar și a muierii lui mult smerite, rescriere, într-o cheie personală, a legendei despre Meșterul Manole, cu excese baroce materie prețioasă, cu discrete anacronisme pline de pitoresc, cu accente de parodie benignă, ce-i conferă poemului ceva din aerul naiv al unei icoane pe sticlă. Dar Mioara Cremene nu are doar nostalgia trecutului, o are de asemenea pe aceea a literaturii române, astfel încât volumul cuprinde și interesante
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
creditori ai tuturor regilor creștini, ai împăraților Maximilian I și Carol Quintul, Augsburgul e o creație a lor, mai mult decât este Florența operă medicee. Ca să dovedească vitalitatea rasei n-a rămas însă un muzeu de frumuseți moarte : în jurul nucleului pitoresc și străvechi, zeci de coșuri de fabrici trădează metalurgia grea, celelalte uzine de motoare de la Augsburg, izvorul care a inundat cu motoare Diesel tot globul. Cetatea lui Dürer, cetatea stadioanelor Nürenbergul e plictisitor. De când opera lui Wagner și binecunoscutele păpuși
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
straturile sociale, mulți soldați tineri ; toți alăturea, în genunchi cântând răspunsurile liturgice. Atingem aici un punct vital, unul din izvoarele de energie ale Europei luptând pentru a rămâne ea însăși: continuitatea spirituală. La câteva sute de metri, într-un colț pitoresc de uliți strâmte, universitatea zidită în 1523, minusculă : ferestruici înguste cu gratii de plumb, ziduri groase, bolți ogivale, bănci zgâriate și înnegrite de vreme. Hamlet ar fi putut spune tot așa de bine: „Horatio, ce vânt te-aduce de la Erfurt
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
Preston Brooks. Boemul Pete - care doarme îmbrăcat, manâncă același lucru zi de zi și-și folosește blugii pe post de șervet la masă - își dorește faima și bogăția tuturor acestor autori („casă superbă lângă ocean sau pe malul unui lac pitoresc”) și e dispus, pentru toate astea, să scrie o carte proastă, cu toate ingredientele succesului pe care le poate el distinge. Regulile pe care și concepe sunt de-a dreptul hilare; „Evocă o tristețe confuză la sfârșit”; „Romanele trebuie să
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
până la capăt. Romanul nu pune concluziile. Concluziile omoară arta. Romanul este doar un martor, o mărturisire. Sentința o dă cititorul, el este judecătorul. De aceea, chiar și aceeași carte e de fiecare dată altfel, după cum diferiți sunt, între ei, cititorii”. Pitorescul documentar cu care debutează romanul (evocarea străzii armenești din Focșani, descrierea cămării bunicii Armenuhi, a cărților și pozelor bunicului Garabet) se întretaie cu amprenta evocatoare, pseudomemorialistică a rostirii epice prin care „bătrânii armeni ai copilăriei” retrăiesc scene, întâmplări, gesturi exemplare
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
literaturii noastre. Decis să contrazică poezia la modă în timpul său, hotărît să compună o poezie abstractă, atemporală, Philippide s-a îndreptat spre mari construcții cu semnificație filozofică și morală. Într-o perioadă a destăinuirilor lirice, a confesiunilor impudice și a pitorescului, el și-a făcut din recursul la epic și la temele înrudite maniera proprie de a atinge esența ultimă a literaturii. Dimensiunile poemelor sale au sporit astfel constant, ajungînd la un număr de versuri neobișnuit pentru mijlocul secolului XX (în
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]