2,526 matches
-
aventuraseră cu pași nesiguri în peisajul dezolant lăsat în urmă de barbari, constataseră că o bună parte din pars dominica a edificiului fusese distrusă, laolaltă cu localurile destinate servitorilor și construcțiile agricole, între care fânăria și grajdurile. Grânarul fusese golit, pivnițele prădate. Plecând de acolo, barbarii eliberaseră mulți prizonieri, însă în perimetrul villa-ei găsiră mai târziu alte trupuri - liberți și sclavi uciși în timpul incursiunii. Câțiva servitori nu mai erau de găsit: fugiseră, poate, ori fuseseră capturați și duși de acolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu zece ani... mai aproape de personajele sale. în orice caz, textul nu are nici un rid; ca simbolică a timpului netimp și a eului ca sumă de milenii, "cutia cu bătrâni" ne cheamă din cufărul infinit, ascuns, cum spunea Jung, în pivnița ființei noastre. Căci omul cu etaje știe foarte bine că, fără subterane, acoperișul n-ar fi cu putință. P.S. Septembrie 2005. Uite că au trecut alți zece ani de la rândurile de mai sus și nu știu cum se face dar amândoi împricinații
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nostru subteran fabricăm vinul alb, oferind populației afectarea pe termen lung a anumitor organe, Înbolnăvindu-le!!” „Ce vreți să spuneți...?” oftă Gică Popescu care era mare amator de vinuri. „Oricum, dacă mai aveți puțin timp va rog să mă acompaniați În pivniță... Doresc să mai contractăm unele mici reparații. Un perete datorită igrasiei a aruncat jos placajul de faianță.” „În mod sigur, chiar de mâine putem Începe”se precipită Gică Popescu care de fapt nu avea un singur lucrător În subordinea sa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ridice marfă, șoferi ce ajutau la descărcatul butoaielor din autocamioane și te miri cine. Directoarea mai zăbovi o vreme printre lucrători apoi Îi conduse În subteran să le arate reparația propusă. Tony Pavone fu surprins. Se aștepta să afle o pivniță oarecare cu câteva butoaie pline cu vin Însă rămase ca la dentist. Presupusa pivniță era de fapt o gigantică construcție subterană În care butoaiele ședeau aliniate parcă pentru paradă. „Toate’s pline...?” - se minună Tony Pavone Încercând să le numere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Directoarea mai zăbovi o vreme printre lucrători apoi Îi conduse În subteran să le arate reparația propusă. Tony Pavone fu surprins. Se aștepta să afle o pivniță oarecare cu câteva butoaie pline cu vin Însă rămase ca la dentist. Presupusa pivniță era de fapt o gigantică construcție subterană În care butoaiele ședeau aliniate parcă pentru paradă. „Toate’s pline...?” - se minună Tony Pavone Încercând să le numere. „Nu chiar toate, zâmbi Directoarea Tatiana. Însfârșit, mai puteți Întârzia puțin...?” „Desigur...” „În cazul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fapta săvârșită, luând hotărârea să o mai rărească cu băutura și prietenii profitori. Cât privește Directoarea și depozitul ei de vinuri relația o socoti Încheiată, ducând tratative cu un alt coleg de muncă să-i paseze lui reparațiile promise la pivnița de vinuri. Aproape uitase incindentul prin care trecuse când Șeful Șantierului veșnic În căutare de produse naturale, de bună calitate,Îl chemă la el În birou iscodindu-l. „Contabilul Șef, Gică Popescu a mărturisit și tu nu poți să mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine cu fratele său Dictatorul, Încât parcă era pregătit pentru un spectacol de varietăți și, Îi zise. „Tovarășe inginer, fata mea Claudia este foarte mulțumită de calitatea lucrului executat, dar ar mai avea unele mărunte amenajări ce necesită mare urgență. Pivnița care la ora actuală e nefolisită, să fie reparată, treptele de coborâre să fie din marmoră albă de calitate iar Întreaga suprafață să fie amenajată cu tot ce-i necesar, pentru a rivaliza cu un modern cazino...” „Tot pe gratis
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de sete. Pe fereastră hoțul lui nu apăru. Deja cea mai mare nevoie a lui Sammler era acum să ajungă În patul său. Dar știa ceva despre cum să te dai la fund. Învățase În Polonia, În război, În păduri, pivnițe, ganguri, cimitire. Lucruri prin care trecuse o dată, care aboliseră o anumită marjă sau limită luată de obicei de bună. Luând de bun că nu o să fii Împușcat ieșind În stradă sau ucis cu o bâtă când te apleci să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o lasă să intre ca pe un membru al familiei. Chiar este un membru al familiei. Rodriguez avea un inel uriaș plin de chei, practic un cerc. Îl lua la nevoie dintr-un cui bătut În peretele de cărămidă al pivniței. Serios acum, Shula e prea proastă. M-am săturat. Am fost prea indulgent cu ea. Mă simt Îngrozitor de prost. Să fiu tatăl unei femei nebune care Încolțește un nefericit de indian. Ai vorbit cu Rodriguez? — Shula a fost. — A. — Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Arkin. Pietrișul de pe alee era proaspăt. Imediat ce se sfârșea iarna, Gruner dădea comandă să fie schimbat. Luna clătea perdelele și se Întindea spumoasă ca apa oxigenată pe creștetul covoarelor albe, grele. — Wallace? Sammler avu impresia că-l aude jos În pivniță. Dacă nu aprindea luminile, era pentru că nu voia ca Sammler să-i cunoască mișcările. Sărmanul tânăr era dement. Domnul Sammler, forțat de viață, de soartă, de ce vreți, să fie dezinteresat, să gândească pe cât putea de bine În linii generale, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cunoașteți sistemul de apă de aici? — Cum adică dacă Îl cunosc? — Adică, vine de la oraș sau aveți o sursă personală? Dacă e apa orașului, vor trebui chemate autoritățile. Dar dacă este un puț săpat, soluția s-ar putea afla În pivniță. Dacă există un puț, există și o pompă. — Ciudat că n-am știut niciodată. — Dar canalizarea, e municipală? — M-ați prins și la asta. Dacă există un puț și există o pompă, există și un Întrerupător. Voi merge jos. Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să stea așa bălțile toată noaptea. — N-am nici cea mai vagă idee despre spălatul pe jos. Nici nu cred că am ținut vreodată În mână o cârpă. Dar aș putea să pun ziare pe jos. Reviste Time vechi din pivniță. Însă mai voiam un lucru, unchiule. Ce lucru? — Să nu mă displaci pentru asta. Nu te displac. — Ei, nu mă privi Într-o lumină proastă - nu mă disprețui. — Păi, Wallace... — Știu că așa trebuie să fie. Ei bine, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cumpărături nu ne lăsau. Face o figură lividă. Am rămas între patru pereți. Atât. Jowida spune mai multe. - Am făcut parte dintr-o rețea care dădea lecții private pe ascuns, la mine acasă sau la vecini, de cele mai multe ori în pivnițe. Am avut în timp cam 300 de eleve. Veneau pe rând, câte zece, cam câte o oră fiecare grupă. Am zis că este un cerc de țesut covoare, că le învăț să țeasă. Vecinii mințeau cot la cot cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe care-l străbătuse, îl reînvia, cu luciditate și har - daruri ale naturii ce dovedeau o inteligență nehârjâită de timp, căreia, dimpotrivă, trecerea anilor părea să-i fi adăugat valori înnobilatoare, destul de ciudat, asemeni vinurilor păstrate zeci de ani în pivnițe afunde, mândrie a vechilor viticultori. Soția, cu nouă ani mai mică decât el, era la fel de vioaie, vorbea mult, aproape interminabil, nu avea nimic contrafăcut. Purta un respect deosebit soțului pentru funcția ce o deținuse, se mira chiar, cum a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Apoi, nene Gogule, putea Rița să-mi spuie ori să nu-mi spuie, că eu de mult te cântăresc și te-am prețuit. Ajunge-mi nasu tău cât securea taichii, și nu-mi mai trebuiesc urechile tale cât lacatele de la pivnițele împărătești. În gura dumnitale ar intra barca lui uncheșu Mitrea, dar nu poate de dinți găunoși. Să dea Dumnezeu și Maica Domnului să ți se usuce buzele cum se usucă nomolul; să nu mai ai parte să fumezi tutun din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cam mult timp cu Racey O’Grady. Îmi era greu să mă concentrez pentru că, peste umăr, auzeam cum se agită personalul barului. ...un Parishopper... ce naiba mai e și asta?...poate e una din berile alea noi... uită-te tu în pivniță, Jason, vrei?... Eu (strig): Uite, e în regulă, aduceți-mi o cola dietetică. Eu (întorcându-mă spre Mr Big): Scuze, ce spuneați? Speedy McGreevy. El (încruntat): Speedy McGreevy? Speedy McGreevy n-are nimic de-a face cu asta. Sau are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
repeți acest lucru: nu toți sclavii erau tratați astfel, nici la noi, nici în Castilia. Majoritatea lor își petreceau timpul cărând apă sau confecționând sandale, iar noaptea erau ținuți ca animalele, cu lanțuri la picioare sau la gât, în niște pivnițe dezgustătoare. Mii de frați ai noștri au încă soarta asta și nimeni nu-și mai bate capul să-i scoată din robie. Gândește-te la ei, fiule, și ajută-mă să mai răscumpăr vreo câțiva, mai degrabă decât să umbli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gladiatori și să-i cumpere. Am pus să se scoată fântânile și plantele din grădină și am făcut arena asta. Restul vilei l-am transformat în locuințe pentru doctores, infirmerie, săli de arme... Doar băile și bucătăriile au rămas neschimbate. Pivnițele au devenit celule pentru gladiatori. — Ai dreptate că vremurile se schimbă, bătrâne. Proculus se îndepărtă de balustradă și îi oferi brațul lui Manteus, care era mai înalt cu un cap decât el. — Hai, sprijină-te de mine. Văd că guta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu a fost niciodată prezentată, decât la tribunal. Publicitatea și forța inerentă din spatele ei ne-a îmbărbătat să ne facem loc, să ne croim drum fără să mai privim o dată în urmă. Nigel Trotts, omul nostru de bani, aflat în pivnița clădirii împreună cu o tipă, un xerox și o stacană de ness, e singurul care face o normă întreagă. Și Nigel e omul de bani care o face din pasiune. — Nigel a țepuit o firmă care făcea transporturi aeriene pentru Antilele Olandeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să delireze Amanți cu suflet ruinat. ... Și delirând, când corul curge Se face gândul mai amar- Ei vor o noapte de orgie Pe canapeaua din altar... * Poemă finală Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeni Ascuns în pivnița adâncă fără a spune un cuvânt Singur să fumez acolo neștiut de nimeni Altfel, e greu pe pământ... Pe stradă urle viața, și moartea Și plângă poeții poema lor vană... Știu... Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
un veac. Printre multele ei calități, Elfrida este o femeie prudentă, spuse Gribb. Când ne-am hotărât să pornim în călătorie spre insula Calf, ea a insistat să luăm cu noi toate bunurile necesare unei gospodării civilizate. Așa că avem o pivniță mică, înțelegi, cât s-o folosim la ocazii rare, ca aceasta. De obicei bem vinul locului. Probabil că-i un pic cam prea slab, dar mai bine așa decât obez. Vultur-în-Zbor își stăpâni râsul. Domnul Gribb părea încântat de propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
erau masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
manifeste când a fost chestia cu ziua regelui în Piața Palatului? Da’ știi cine-a tras? Dacă-ți spun, îți dai demisia... Cât timp Bumbu era coborât iarăși la toaletă, o boxă la capătul unei scărițe metalice, în spirală, spre pivniță, îți rupeai gâtul coborând chiar treaz fiind, dar în condițiile noastre, o batjocură, ospătarul a venit nervos la mine: — Dom’ inginer, mergeți, bre, cu el la cabină. Vreți să moară pe drum? L-ați văzut cum coboară? Zici că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
teamă de concluziile spre care mă îndreptam atunci, în anii ’70, când gândeam să o scriu. Socialismul, în forma în care îl trăiam și „se construia“, era el însuși o formă odioasă a foamei, a luptei flămânzilor pentru supremație, pentru pivnițe și cămări, pentru toate celelalte. Mi se păreau dușmănoase astfel de gânduri, împotriva Lumii în care trăiam, contrare ideologiei dialectice în care fusesem educat, nocivă mai ales progresului și demoralizantă pentru lupta noastră cu capitalismul al cărui sfârșit iminent era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de fermier prosper ieșit cu văcuța în oraș. La cafele și-a descărcat sufletul. Până atunci conversaserăm așa, să nu ni se aplece mâncarea și să meargă bateriile. Era la modă atunci un vin galben, uleios, amărui, scos din nu știu ce pivnițe de la Însurăței, păstrat odinioară, se zicea, special pentru protocolul de la curtea lui Ceaușescu. Îi spunea „Cabinet“, dar între degustători circula sub „Lacrima împușcatului“. Nu aceasta însă îl făcuse celebru și căutat între cunoscători. Se întâmplase că tot cam pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]