1,038 matches
-
forma de interacțiune colectivă. Cooperația, scrie unul dintre cei mai autorizați economiști români interbelici, Ștefan M. Zeletin, „este prunc al capitalismului”. Ea s-a născut ca efect al „pustiirilor capitalismului” și ca „mijloc de luptă împotriva acestor neajunsuri”, s-a plămădit din elemente „atât economice, cât și sufletești” create de capitalism și deci nu se va putea înfiripa decât atunci când capitalismul va ajunge la maturitate, adică „va izbuti să dea societății un caracter industrial” (Zeletin, 1925, p. 4). Cooperația ar fi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
din neputința de a ucide sau de a mă ucide. Această neputință, această lașitate, doar ea a făcut din mine un scrib” (I, 10). Este momentul în care, disperat, Cioran exclamă: „Dintr-un scuipat al diavolului, iată din ce sunt plămădit” (I, 11). Consacrat literelor, el țese mreaja care-l desparte de lume și în care, captiv, sinele își construiește sentimentul unei libertăți explozive. Conștient, însă, că totul e consecința unei mistificări, Cioran nu-și poate învinge nici nostalgia paradisului, nici
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cuiva, Dumnezeu îmi pare de neconceput, dar în anumite momente pot concepe să mă adresez Lui, fără să cred cu adevărat în el” (III, 72). Se crede un scuipat al diavolului („Dintr-un scuipat al diavolului; iată din ce sunt plămădit” Ă I, 11), dar ezită între „rugă și blasfemie” (I, 9), între „extaz și rânjet” (I, 295), pentru a mărturisi paradoxul că nu poate trăi „nici cu Dumnezeu, nici fără Dumnezeu” (I, 157). Într-un moment de orgoliu superb, afirmă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ghemul vieții". II.3.1. COSMOSUL ANTROPOMORF Supus cunoașterii, omul tradițional "a îmblânzit" universul, făcându-l părtaș la propriul destin. "Suflarea de viață", din care a prins chip lutul primordial, a fost transpusă, ritualic, în trupul materiei din care era plămădit traiul de zi cu zi și care s-a lăsat transfigurat de pecetea umanului. Soarta unui om, îngăduită de istoria universului, fie că este vorba de naștere, de nuntă sau de înmormântare, s-a clădit pe temelia unui cosmos care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung."204; "Pământ negru mă hrănește, / Urâtul mă-mbătrânește; / Pământ negru m-a hrănit, / Urâtul m-a-mbătrânit, / Că urâtul n-are leac / Decât pânză și toiag."205 Pentru omul tradițional, soarta se plămădește în taina creației, "cântul" devenind dalta cu care se șlefuiește destinul uman: "Eu nu cânt că știu cânta, / Da mă doare inima. / Eu nu cânt de bucurie, / Cânt a jale și-a pustie. Eu nu cânt că știu să cânt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
har: "Și bolta uriașă a acestui falnic crin/ Pe crucea gurii mele să fie răstignită/ În graiul meu să fie picurat/ Cutremurul și frica fericită./ Între puhoaiele acestui necuprins/ Ce se rostesc departe în tăcere/ sa fiu cu fulgeru-nflorit/ Ce plămădește în deșert putere. Prea bucuros fiind, poetul dărui/ Valul de aur ce-i bătea în vine/ Întâiul nivel de jertfe deveni/ Crucificându-se pe sine". Creația este sacră, poetul oficiază ca un mare Preot: graiul "e timpul în care ni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
interpretat-o ca pe un vis al unei nopți de vară într-un Chișinău, rupt de Țară. La Alexa Visarion era de asemenea o atmosferă de visare, dar și de luciditate o amprentă camilpetresciană asupra unui text arhicunoscut. Așa se plămădește o cultură din aceste influențe, suprapuneri, din aceste reînnoiri ale teatrului, care vibrează și consonează cu ziua de azi fără ambalaj și publicitate, doar esență. Sunt convins că Mihail Sebastian ar fi aplaudat spectacolele noastre. La urma urmei, toate căutările
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
hilară, tragică și violentă, ridicolă si disperată... oglindă a zile. Cel de al treilea palier le este rezervat celor trei personaje principale. Trăiesc aici și acum, sfârtecați de realitatea unor vremuri noi, pentru care nu sunt pregătiți... ei vin din plămăda mitului. Al arhetipului. Alexa Visarion are darul de a lega în simbol și cele mai cumplite întâmplări ale realității imediate. Biserica În mijlocul apei, ancorat, un vas obosit, vechi, ruginit, cu scheletul înălțat spre cer ... prefigurând o turlă. Triunghiul, cu triunghiuri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
permite să învețe, de la poezie, modernitatea eternă din artă, prin care ne reamintim de noi înșine, de adevărata lume și izvodirea tainelor, de vizibilitatea idealului și, în același timp, de condiția lui invizibilă, de curajul și frica din care se plămădește cel mai bine un rol, un spectacol, o viață de om. El știe că cine are acces la poezie are puterea Sfinxului și oracolului de a ne pune pe gânduri, de a ne înfricoșa și vindeca. Doina URICARIU INTERVIURI 1973
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
numai trei ani, apoi să i se dea drumul, că ci, ținîndu-l mai mult, se face un păcat care nu va fi iertat de Dumnezeu. Pițigoi Cînd pițigoiul cîntă pe lîngă casă, face a frig. Pîine Se crede că pînea plămădită de o femeie de un naturel iute dospește foarte bine; de o femeie flegmatică însă, nu așa de bine. Se crede că dacă intră cineva în casă pe cînd se dă pînea în cuptor, și pînă la acel moment s
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
melancolică, care, fără nici o rezonanță acum către înconjur, se putea mai lesne dizolva în izolare? Moartea fiind operație repugnantă, era salutar gestul lor de a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit." Din aceeași materie (egoismul rareori "inconștient") este plămădit doctorul Walter, pe care autoarea îl însoțește mai constant pe calea definirii de sine: "Puțina lui sensibilitate fusese rezervată locurilor și lucrurilor, nu oamenilor." Atașamentul față de obiecte se deghizează, obișnuit, în plăcere estetică, dar frecvent se exprimă ca sinecdocă, implicînd
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lirica de dragoste, lirica socială, poezia filosofico-religioasă, poezia universului miniatural (poezia lucrurilor mărunte). Mai complexă și mai exactă pare a fi următoarea compartimentare: I Poezia filosofică 1. Poezia autodefinirii omenirea este dominată de manifestări contradictorii (Rugă de vecernie), omul este plămădit din materie și spirit (Portret, Nehotărâre, Binecuvântare), omul este o fire angelică, pură, o creație divină (Denie cu clopote); 2. Arta poetică cuvântul este omnipotent, atotputernic, esența universului, crezul său cel mai încărcat de forță creatoare (Rugă de seară), omagiul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cerute de timp. A crezut chiar că în zăpăceala adusă de "vidul puterii" ea va recâștiga lesne pozițiile compromise. O strategie a recuperării s-a putut identifica destul de repede în mai multe domenii. Strategii "restaurației" uitau însă că între timp, plămădită cu destule jertfe, se născuse o societate civilă care nu mai era dispusă a se mulțumi cu măsuri cosmetice. Radicalizarea ei, clar exprimată în Proclamația de la Timișoara și în adeziunile produse de aceasta pretutindeni, e un fapt pe care oficialitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dacă îl observăm, ne dăm seama că are și el o formă de frumusețe, căci frumusețea unei ființe constă în a fi, pe cât se poate, așa cum a fost făcută să fie, în a-și atinge scopurile pentru care a fost plămădită. Până la urmă, avem multe de învățat, la închisoare. Iar această educație a privirii le este, în mod clar, benefică unor creaturi cărora nu le-am fi acordat niciun pic de atenție în viața de-afară, în special celor care zboară
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ca simț al limbii, fiindcă scrie țărănește, într-o "limbă specială, nervoasă, sacă"); sau pentru a-l proiecta în orizontul povestitorilor de tip folcloric, al "culegătorilor" autentici, cu mențiunea că el rămâne "un iute la limbă și slobod la gură", "plămădind frazele, cercând efecte de sonoritate" într-o specie literară care merită reevaluată, adusă în sfera de atenție a cercetării. Neîndoielnic, Iorga a contribuit decisiv, încă în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, la mutația produsă în receptarea operei lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
legimitate a aspirațiilor noastre de independență și de suveranitate națională. Mihail Kogălniceanu a fost una din acele personalități ale istoriei pe care poporul român le-a scos la lumină într-o epocă eroică din frământata sa existență, când s-a plămădit națiunea română, când s-au așezat temeliile statului național și s-au fixat datele fundamentate ale culturii noastre originale. A fost una din acele naturi alese, spunea cu adevăr A.D.Xenopol “ ce cu greu încap câte două alăturea în un
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Mihail Kogălniceanu ctitor al României moderne, consideră că marele patriot a fost una din acele personalități ale istoriei noastre moderne, pe care poporul român le-a scos la lumină, într-o epocă eroică din frământata sa existență când, s-a plămădit națiunea română, când s-au așezat temeliile statului național și sau fixat datele fundamentale ale culturii noastre originale. În fruntea evenimentelor se află Mihail Kogălniceanu. Minstrul de externe fiind el, proclamă în fața adunării independența Românei dobândită prin jertfe de sânge
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
care nu cooperează corespunzător. De exemplu, în psihanaliză. "Medierea operațiilor psihice nu poate fi înțeleasă decât prin și cu ajutorul limbajului. Limbjul, în tehnica psihanalitică, este în același timp vehiculul relației și materia asupra căreia se operează transformările, lutul care se plămădește și care va fi mulajul viitor al persoanei. (...) Această trăsătură marcantă a psihanalizei a fost oarecum invadată de buruienișul reificărilor de tot felul. Lacan a degajat însemnătatea înțelegerii lingvistice a psihanalizei, care apare, prin aceasta, ca o teorie și practică
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Lasne, Callot, Poilly. Spre deosebire de pictorul Claude Lorrain, cu care se împrietenise la Roma, Meaume evită academismul culorii, refugiindu-se în crepusculul intens al viziunii. Imaginile se smulgeau din tenebra zbuciumului launtric, din tumultul său sufletesc, sub al căror dicteu își plămădise crezul artistic și legenda. Secvențe de adevăr despre viață, opiniile și opera lui Meaume ne sunt oferite de feluriți referenți, artiști în epocă sau cronicari ulteriori, cărora li se adaugă naratorul-monograf, subtil critic de artă și lector de enigme și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
legimitate a aspirațiilor noastre de independență și de suveranitate națională. Mihail Kogălniceanu a fost una din acele personalități ale istoriei pe care poporul român le-a scos la lumină într-o epocă eroică din frământata sa existență, când s-a plămădit națiunea română, când s-au așezat temeliile statului național și s-au fixat datele fundamentate ale culturii noastre originale. A fost una din acele naturi alese, spunea cu adevăr A.D.Xenopol “ ce cu greu încap câte două alăturea în un
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Mihail Kogălniceanu ctitor al României moderne, consideră că marele patriot a fost una din acele personalități ale istoriei noastre moderne, pe care poporul român le-a scos la lumină, într-o epocă eroică din frământata sa existență când, s-a plămădit națiunea română, când s-au așezat temeliile statului național și sau fixat datele fundamentale ale culturii noastre originale. În fruntea evenimentelor se află Mihail Kogălniceanu. Minstrul de externe fiind el, proclamă în fața adunării independența Românei dobândită prin jertfe de sânge
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
toate aceste personaje o "egalează", așa zicînd, pe palierul "proiectului social" singurul care, ultimativ, contează. Lessing a reușit să redacteze în Carnetul auriu ceea ce s-a și numit, de altfel, "o biblie a feminismului", însă a pierdut ocazia de a plămădi un personaj inubliabil. Am chiar sentimentul că a făcut-o intenționat. Bibliografie Doris Lessing. Carnetul auriu. Traducere din limba engleză și note de Cristiana Vișan și Ciprian Șiulea. Colecția Biblioteca Polirom. Iași: Polirom, 2011. Sîmbăta învingătorului Dacă o minte chițibușară
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
conținuturile unei realități exterioare, după ce, în prealabil, și-o face părtașă sieși, adică o transformă în literă proprie. Impulsionați de vulnerabilitatea unei astfel de lumi, ne propunem ca obiectiv principal al lucrării de față tocmai cercetarea modului în care poetul plămădește noi realități prin intermediul unui limbaj specific, născut în cele mai profunde laturi ale ființei sale, având la bază realitatea exterioară, comună tuturor oamenilor. Cu alte cuvinte, ne propunem să urmărim cum se înalță poetul deasupra tuturor, făcând cultură, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
i se întîmplă... Este pentru dvs. un cod literar? sau bietul Erlendur pur și simplu nu are noroc? Așa s-a conturat acest personaj de-a lungul cărților, un personaj depresiv. E islandez, a crescut într-un mediu islandez, e plămădit din ierni foarte reci și foarte lungi, din veri foarte scurte, din soarele de la miezul nopții, din ploile de toamnă, din ceața fiordurilor din Est, adică din tot ce înseamnă clima islandeză... (fragmente dintr-un interviu cu Christophe Dupuis) Cercul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
caracterul și chiar existența; inferiorul a ajuns să judece superiorul, ignoranța impune limite înțelepciunii, eroarea biruie adevărul, umanul se substituie divinului, pământul are mai multă importanță decât cerul, individul se proclamă măsura tuturor lucrurilor și pretinde să dicteze universului legi plămădite de propria sa rațiune, slabă și supusă greșelii". (9a, p. 107) Cu toate acestea, aventura umană în lumea devenită tot mai ostilă continuă. La începutul anului 2012, lozincile "indignaților" din peste 6o de orașe din țara noastră evocă fapte înrudite
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]