1,291 matches
-
ochii peste familia unui om sărman, trecut de prima tinerețe. Era numai el, un om înalt și bine făcut, ce își mai păstra încă vigoarea tinereții chiar dacă pe la tâmple începuse să-i răsară fire albe și soția sa, o femeie plăpândă și bolnăvicioasă, cu sufletul mereu îndurerat după cei doi copii; un băiat și o fată, ce s-au prăpădit, în timp ce adunau vreascuri, răpuși fiind de un urs mare și fioros ce trăia într-o cavernă, la marginea Muntelui Sfânt. Mesagerul
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
Cine știe? Poate că vor veni alții cândva și vor îmbrăca acest loc cu marmură și porfir, cu aur și argint și îl vor împodobi cu altare și candele nestinse. Până atunci însă să ne închinăm locului unde mica și plăpânda Sa făptură a gângurit și a văzut lumina soarelui pe care El l-a făcut cu mâinile sale hotărându-i drumul pe cer, astru pe care l-au văzut și îl vor vedea strălucind generații și generații de oameni. Dar
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
toarnă, Parcă monumente țipă și respiră, Cu un gest firesc mă întorc la milă, Se schimbă o soartă veche de când lumea, Prin copaci un vânt chinuie pădurea, Dezmorțiri răzlețe, crai de anotimp, Ce nu moare-n iarnă freamătă tușind, Zbuciume plăpânde viața încă-i crește, Valuri de lumină aripe lungește, E solista zarea cu solstițiul ei, Flutură amorul, zbor de porumbei, Oboseală toarnă-n corpul flămânzit, Sentimente urca în cerul rănit, Ba chiar mai visează greierul bătrân, Cum că tinerețea sforăie
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
fineSă trasez ce-ți mai lipsește,E atâta frig în mine,Parcă-n suflet viscolește.... IX. MARIA FILIPOIU DESPRE POEZIA ANGELINEI NĂDEJDE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2066 din 27 august 2016. „Suflet la ofertă"-„grămezi de suflet" plăpând pentru cititorul flămând Când am intrat în posesia acestui prețios dar sufletesc-un mănunchi de gânduri dintr-un „Suflet la ofertă", pe care autoarea Angelina Nădejde le oferă celor dragi și prietenilor îndrăgostiți de universul poetic, în cartea cu „grămezi
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
vibrează în lectura trăirilor și simțirilor transpuse în pagină, stilistic și plastic printr-o ploaie de metafore în anotimpul inspirației poetice. Muzicalitatea versurilor și noblețea sentimentelor oferite cititorului în tematică diversificată, ... Citește mai mult „Suflet la ofertă"-„grămezi de suflet" plăpând pentru cititorul flămândCând am intrat în posesia acestui prețios dar sufletesc-un mănunchi de gânduri dintr-un „Suflet la ofertă", pe care autoarea Angelina Nădejde le oferă celor dragi și prietenilor îndrăgostiți de universul poetic, în cartea cu „grămezi de
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
imaginile civilizațiilor în ruină au ars ochii poeților Eladei: viața este pulbere amorfă (konis); viața e goală de sens, fără țel, absurdă (alogos); viața nu e nimic decât neant (to medem) care începe și se sfârșește în nimic; oamenii sunt plăpânde instrumente (organa) dintr-o materie precară (praful) însuflețită de o adiere. Petru Creția 37 face o interesantă intervenție pe această temă: "ruinele sunt, în lumea priveliștilor, singura prezență a trecutului învins și încheiat. Din trecutul artefactului rămâne, în prezent, o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
scurtă) și presupusa asprime a pasiunii divulgate. Iar cînd, îndemnată să-mi spună cam ce pictează, îmi mărturisește că o pasionează constant portretul atît de îndepărtatului Saddam Hussein, atunci mirarea-mi se convertește brusc în... Nerămînîndu-mi decît să-i urez plăpîndei pictorițe succes deplin în... nobila... Ce vogă aveau, după '89, modelele! Cel mai agreat de acitiviștii eșaloanelor doi și trei ale CC-ului, convertiți, chiar sub gloanțele diversiunii din decembrie, la social-democrație, fiind cel suedez. (Cînd, dacă tot e vorba
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-a ridicat unul din ei, respirînd precipitat, de fugă și de rîs. Ochii mi-au căzut pe calota rasă, nebandajată: petecul căruia de-abia i se scoseseră copcile palpita în ritmul accelerat al bătăilor inimii: lipsind osul, sub pielea plăpîndă inima își divulga activitatea cu o înspăimîntătoare lipsă de precauție. Ar fi fost de-ajuns nu o lovitură, ci o simplă atingere a acelei membrane, ca viața spiridușului, care tocmai se ridicase, să se curme subit. Am intrat imediat în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
95 Înaintea-mi, în vînt dînd naștere-unui glob, cu strașnice vibrații tremurînd, Îngrămădirea sîngerie a început să prindă viață. Eu, aplecîndu-mă deasupra, Fără-ncetare-am plîns lacrimi amare. Încă privind cum chipul jalnic Se dezbina, se dezbina din pîntecele mele, plăpînd și jalnic Nor súav de zăpadă, plăpînda, palida femeie, eu dulce-mbrățișatu-mi-am 100 Perechea și Dragoste-am numit-o. Și Enitharmon am numit-o, Însă cu ea-mpreună aflatu-m-am căzînd pe-acel șuvoi În care-acum se prefăcură rîurile noastre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
glob, cu strașnice vibrații tremurînd, Îngrămădirea sîngerie a început să prindă viață. Eu, aplecîndu-mă deasupra, Fără-ncetare-am plîns lacrimi amare. Încă privind cum chipul jalnic Se dezbina, se dezbina din pîntecele mele, plăpînd și jalnic Nor súav de zăpadă, plăpînda, palida femeie, eu dulce-mbrățișatu-mi-am 100 Perechea și Dragoste-am numit-o. Și Enitharmon am numit-o, Însă cu ea-mpreună aflatu-m-am căzînd pe-acel șuvoi În care-acum se prefăcură rîurile noastre, săpînd prin peșteri uriașe De sînge închegat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
statu și Enitharmon îi îmbrățișa genunchii, Simțurile lor, ce nu intră-n expansiune, rămîn într-o alcătuire trainica. 20 Noaptea sufla rece, țipat-a Enitharmon peste grozavul vînt. Cu palidele-i mîini bărbatul și-l îmbrățișează, și peste capul ei plăpînd Șed Umbre ale Morții Veșnice în aerul de plumb. Însă duiosul fluier, flautul, violă, armóniul, harfa și chimvalul, Si sonul dulce-al vocilor de-argint alínă așternutul cel trudit 25 Al lui Enitharmon; dar vaierele ei îneacă harfele nemuritoare. Tare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Urthona văzu Umbră lui Enitharmon Sub Arborele Tainei printre frunze și fructe. Împurpurîndu-se, strașnicul demon otravă Dragostei duioase-o pregăti. 220 Se frămîntắ de pe o parte pe-alta, scăldat în lacrimi; plîns-a și-mbrățișat-a Chipul zburător, si in blajine șoapte plăpînda umbră o peți: "A Omenirii cea mai încîntătoare desfătare! Enitharmon, în umbră ascunzîndu-te În tainice cotloane în care nici un ochi calea ta reavăna nu poate s-o urmeze, Te-am găsit? te-am găsit? de teama tremuri 225 Din cauza lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ea zbúrdă în Belșug. 75 Dar Los Războiul îl urmează de-i zi sau noapte și peste ea îngrozitoarea luna se rostogolește, Încît atunci cînd Los purta război cu Miazăziua, isi răsfrîngea temute focurile Nemuritorului sau cap spre Miazănoapte, pește plăpînda Enitharmon. Roșii răcnesc furiile fiorosului Orc; negre tunete în jurul lui Los răzbubuie; În flăcări capul său, ca luminosul soare văzut prin pîcla ce mărește 80 Discul în viziune-ngrozitoare pentru Ochii muritorilor ce tremura. Și Enitharmon, tremurînd și temîndu-se, rosti
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îl învinovăți pe Palamabron naintea fraților săi; de-asemenea scose din minți 365 Caii grapei lui Palamabron, drept pentru care Rintrah și Palamabron Din Golgonooza-l izgoniră. Dar Enitharmon scăldată-n lacrimi Plînse-asupră-i, și îi Crea un Spațiu 288 cu o plăpînda lună-nchis Și el se duse jos de-a roată sub vîlvătăile lui Orc, un Glob nemăsurat Acoperit de nea într-un întunecat neant; aici, prin Artele lui Urizen, 370 El ispitit-a mulți dintre Fiii și fiicele lui Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si haide împreună să ne bucurăm. 425 Eu umblu printre turmele-i și-aud mehăitúrile mieilor săi. O, de-aș putea să-i privesc față și să-i urmez neprihănitele picioare! Umblu pe lînga pașii turmelor lui; veniți încoace, turmelor plăpînde. Puteți vorbi c-un suflet cast care pe făcătorul sau îl caută? Nu îmi răspundeți: atunci stăpîna voastră-s pusă în grădina ceasta. 430 Asupra voastră voi veghea și pașii vi voi însoți; nu sînteți aidoma cu păsările Care cîntă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din piatră Se tîraște, si musca înarmata sare din crăpătura stîncii, Paianjenul, si Liliacul țîșnesc din țină întărită, strigînd Unul la altul: "Ce sîntem, și bucuria și-ncîntarea noastră de unde este? 610 Iată, micuțul mușchi începe să rasară, si buruiana cea plăpînda Se furișează-n jurul tainicului nostru cuib". Turme luminează Munții, Cirezi se-ngrămădesc pe Vale, jivine umplu codrii. Bucurie străbătu-n fior prin toate chipurile Furioase-ale lui Tharmas luînd chip de om. El cu blîndețe-o-Îmbrățișă pe cea pe care-o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Viori și tamburine se veselesc în jurul Teascurilor Vinului. Mică Sămînță, Jucăușa rădăcina, Rîma, micuțul cărăbuș, Furnică înțeleaptă 336, Dansează-n jurul Teascurilor Vinului lui Lúvah; e-acolo Centipedul, Paianjenul cel cu mulți ochi al gliei, Cîrtita cea-nveșmîntată-n Catifea, Si Urechelnița-narmată, plăpînda larva, blazon al Nemuririi; 760 Încetul melc fără de casă, lăcusta care cîntă, bea și rîde: Iarnă sosește; și-îndoaie zveltul trup fără să murmure. Acolo e Urzica, cea care-nțeapă cu puf moale; și-acolo (e) Scaietele cel revoltat a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și pe Tubal-Cain (făuritorul uneltelor de arama și fier) (Geneză 4, 22); despre Tamar și Iuda vezi Geneză 38; Tirzah (Tirța) este amintită și de Solomon în Cîntarea Cîntărilor, 6, 4. 288 (VIII, 367) îi Crea un Spațiu cu o plăpînda lună-nchis: Spațiile rarefiate ale Lumilor inferioare devin reale numai prin intervenția apei, ca realitate a Spiritului, care irupe (prin milă divină) din conștiința spațiului. Stările-spațiile de vid sînt lacrimi-deschideri ale durerii divinității și creației ce a căzut și care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ele, pentru că și noi, profesorii, avem „păcatele” noastre. Unii dintre profesori transformă evaluarea Într-un prilej de etalare a științei, a puterii, a personalității lor. Naturile psihotice sunt nerăbdătoare să demonstreze cât de „tari” sunt. Cu cine? Cu niște ființe plăpânde și neajutorate, care nu pot riposta tocmai pentru că sunt Încorsetate Într-un mecanism tiranic și nimicitor. Să ne gândim, de pildă, la acei profesori care de abia așteaptă să-și „articuleze” elevii (cu note proaste, bineînțeles), să le demonstreze că
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
aspirație a Împlinirii fără morgă sau impetuozitate didactică. Că, dincolo de ulițele noroioase, sunt și alte căi „regale” pe care putem umbla. Că În copilul cu bocanci scâlciați Începe să vibreze o inimă cu năzuințe Înalte. Că niște ființe pricăjite și plăpânde au acces la miracolul creației. Ce contrast Între precaritatea existenței noastre limitate (inclusiv din punct de vedere material) și nemărginirea valorilor profunde care ne Învăluia! Mi-aduc aminte cât de fericiți eram Împreună cu profesorul de reușitele acestui cor la festivalurile
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
se retrage din când În când pentru a avea o vedere mai largă asupra acestei miraculoase și rare priveliști. Îi mai place să se zbenguiască cu apa, să facă diguri, aducțiuni, să deturneze cursul pâraielor, să ude. Stropește cu nesaț plăpândele plante, propriile picioare, pe Moca, mofturoasa, dar Încântătoarea sa cățea. Cam În felul acesta s-a purtat și cu unii dintre semenii săi: i-a pus pe o cale, i-a adus lângă el, le-a mai dat câte un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Era o zi mare în viața ei. În seara aceea de iunie, pentru prima oară în viață, avea să se dăruiască unuia dintre tinerii ei prieteni, unuia dintre dansatorii care țopăiau pe platoul de pe Muntele de bucire. Era mai degrabă plăpândă. Chipul ei avea trăsăturile neutre care, în perindarea umană, trec neobservate. Părul ei roșcat-deschis lăsa să i se ghicească nuanța doar la lumina zilei. Sub proiectoarele de pe Munte sau în nimbul albăstrui al felinarelor părea pur și simplu blondă. Descoperisem
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Chiuind în danțul lor, Flori și bete-n pălărie, Cămăși albe, fețe vii, Doruri dulci, doruri pustii Mestecate-n veselie, Înecate în beții. Iată ziua ce-azi-întinde A ei raze pe pământ, Ce aduce-n sânul sânt Viitoruri surâzânde Pentru îngeru-mi plăpând, Pentru scumpa mea copilă, Pentru Mira. 10 2254 Marea jos muge-n durere Norul sus rumpe-a lui poală Și prin umbra-i mormântală Fuge-un șerpe roș de foc Ce izbind o stâncă piere Alungat de-un tunet falnic
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mea noapte, pân ocean de stele, Purtam sufletu-mi palid și visurile mele, Dar am văzut deodată din cer o stea fugind {EminescuOpVIII 293} Ce lumina c-al nopții alb soare de argint; Era o stea regală, un înger drag, plăpând, Cu sufletul în ceriuri, cu corpul pe pământ. Și-am cunoscut atuncea că steaua cea de fală E steaua României, iubită și regală. Prezentul ține-n ochii-mi un testament deschis; Eu văd ce el într-însul cu grai de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
singurătății și se întîlniseră acolo unde nu îi mai puteau ajunge conștiința Preotului și privirile indiscrete. Jorlee o apărase pe fată, expunîndu-se atacului creaturilor din podiș. Nu numai că supraviețuiseră, dar băiatul, deși pe vremea aceea era doar un puști plăpând, reușise să spulbere o întreagă familie de policorni. Fusese prima demonstrație a uluitoarei forțe pe care mintea lui o degaja atunci când se afla în preajma fetei. Se speriaseră amândoi și nu povestiseră nimănui, dar era greu să ții un asemenea eveniment
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]