829 matches
-
elixirant pe care îl întreține media în jurul unui subiect atât de ușor vandabil, să trecem în revistă responsabil, onest și nepartizan, principalele explicații ale unui NDE, așa cum s-au distilat ele. Din perspectivă neurofiziologică, experiențele de moarte iminentă sunt considerate plăsmuiri halucinatorii ale unui creier aflat în avarie, când se produce o carență în oxigenarea creierului și/sau o creștere excesivă a concentrației bioxidului de carbon. Aceste supoziții au fost infirmate însă prin analizele de sânge, realizate în acele momente (Sabom
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
află pe moment, și te întinzi, pur și simplu, pe dalele multicentenare. De aici, de la cota zero, atît de frecvent și mirific inundată de apele mării, ochii văd ce n-au mai văzut (și, probabil, nu vor mai vedea) niciodată: plăsmuirea din piatră a omului, într-unul din momentele lui astrale, îngemănată cu divinitatea mării, cerului. Bazilica San Marco, palatul dogilor, campanilla: reperele auguste. Aici voi veni atunci cînd labirintul orașului, cînd șuvoiul mărșăluitorilor mă vor sufoca chiar și de cîte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
blăstămului, care, având o fată mută și cu mintea inertă, își explică tragedia prin lucrături haine ale soartei: „întâlnitura”, „pocitura”, „strigătura”. Dincolo de astfel de spaime primitive, zbuciumul atinge, literar vorbind, cote de dramatism. Dacă în narațiuni ca acestea intervine și plăsmuirea, în schițele și nuvelele lui P. faptele parcă ar fi înregistrate pe viu (Moș Ion Postelnicul, În Măstăcani, fragment din romanul, anunțat dar neapărut, Om nou). De altfel, chiar autorul le recomandă ca fiind „documente omenești”. Contribuie la această impresie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
mit al genezei. Mitul genezei este compus dintr-un eveniment oarecare plasat într-un moment de timp care constituie originea colectivității sau un obicei al acesteia. Acest eveniment poate să fie modelat după un fapt real sau poate fi o plăsmuire mitică pură. Între evenimentul originii și prezent există un timp inumerabil. Inexistența vreunei estimări asupra mărimii duratei scurse de la „facere”, „origine” și prezent este explicabilă prin lipsa completă de informație pe care ea ar putea-o aduce. După evenimentul genezei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau dedus” (p. 312). Toate acestea sunt cu desăvârșire neexacte; morala a fost de mai multe ori opera personală a „filosofilor”, așa, morala evreească este opera lui Moise; aceea a creștinismului este opera lui Iisus Hristos; aceea a budismului este plăsmuirea lui Budha; și așa mai departe, cu Luther, Calvin și cu Întemeietorii altor secte religioase; ca Raskolnicii din Rusia, mormonii din America, care inspiră totdeauna obștiilor lor oarecare principii morale particulare. Cum voim noi oare ca asemenea plăsmuiri absolut individuale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
budismului este plăsmuirea lui Budha; și așa mai departe, cu Luther, Calvin și cu Întemeietorii altor secte religioase; ca Raskolnicii din Rusia, mormonii din America, care inspiră totdeauna obștiilor lor oarecare principii morale particulare. Cum voim noi oare ca asemenea plăsmuiri absolut individuale să constituie științe? Dar să părăsim critica a ceea ce volumul ar fi trebuit să conțină, pentru a-i cerceta cuprinsul. Constatăm Întâi că toți Învățații din partea științelor pozitive care au colaborat la lucrare, Împărtășesc părerea că știința este
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
umbla prin lume Isus și sfinții cu o bucată de pâine și un pahar de vin. Cine va gusta din ele nu va mai simți nici foame, nici sete (I. Taloș, 2001, p. 157). Elementele creștine sunt dominante În aceste plăsmuiri populare: ideea instaurării domniei Răului pe pământ este Însă exprimată prin numeroase metafore de factură țărănească: oprirea ciclului procreației, inversarea normelor sociale, distrugerea naturii, Înlocuirea vegetației cu metalele etc. Dar pe lângă aceste imagini apar numeroase alte imagini provenite din alte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bine limba germană, îi citea pe Kant și Schopenhauer în original, era un spirit deschis, neferindu-se să includă printre lecturile sale, de preferință filosofice, chiar și scrierile lui David Strauss, susținătorul tezei că persoana și faptele lui Iisus sunt plăsmuiri mitice. Mama, Ana (n. Moga), tot dintr-o familie preoțească, de origine aromână, compensa puțina instrucție școlară cu bogate cunoștințe folclorice. Viitorul poet a început să vorbească abia la patru ani și n-a reușit niciodată să pronunțe ușor consoana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
principală. A ocupat în cadrul grupării de la „Gândirea” o poziție aparte (întruchipând o „stângă” a acesteia, după cum a ținut să precizeze, adică o aripă nonconformistă, neliniștită, iscoditoare, înclinată spre abateri de la linia strict tradiționalist-ortodoxistă). Dacă interesul pentru arhaitate, primitivism, practici magice, plăsmuiri mitice și reprezentări proprii creștinismului răsăritean (sofianicul) îl apropia de gândirism, alte preferințe, cum ar fi simpatia autorului pentru experiențele artistice moderne, îi dictau distanțări nete de acesta. B. s-a numărat printre primii care a vorbit la noi cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
semnate de Urmuz. Comentariul Loredanei Ilie se deosebește de analiza aplicată acelorași pagini de Nicolae Balotă, în eseul monografic Urmuz, 1970. Cu un zâmbet, autoarea demonstrează cum, "din formele benigne" ale absurdului caragialian au răsărit, "asemenea unor "flori ale răului"" plăsmuirile urmuziene. Proza și dramaturgia lui Caragiale au avut rolul unor "dependențe catalizatoare" cum le numea Paul Cornea -, au acționat ca un ferment și au conturat "transmutația creatoare" în "paginile bizare", dând, prin raportare la prototip, măsura originalității urmuziene. Loredana Ilie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îndrăznim, nu din patriotism, ci dintr-un fel de "melancolie a descendenței"3, să demonstrăm că, din formele benigne ale absurdului, surprins în instantanee comice de Caragiale, au răsărit, în noile condiții ale climatului interbelic, asemenea unor "flori ale răului", plăsmuiri urmuziene care își îmbracă tragicomedia într-un absurd malign, apocaliptic. Fireasca ezitare de a-l plasa pe Urmuz în rândul scriitorilor de factură postcaragialiană se dovedește fără temei după declanșarea brainstorming-ului generator de fascicule centrate pe punctele nodale, pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Împinge la visare și introspecție. Șoseaua cotește printre localități rurale, mici temple, case Îngrijite, oameni harnici ce știu să-și cultive cu 435 stăruință și dragoste pământul terasat cu legume, orez, bananieri, ceai, cafea, dar și să cioplească În lemn plăsmuiri neimaginabile ale minții și spiritului, măști pentru ceremonii, statuete dedicate diferitelor zeități, figuri umane și animaliere de o mare varietate și expresivitate etc. De la un punct, când drumul se Îngustează, suntem nevoiți să lăsăm mașina Într-o stație de parcare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
potrivit tezei gadameriene că „ființa artei nu poate fi definită ca obiect al unei conștiințe estetice [...] Este o parte a procesului de a fi al reprezentării și ține în mod esențial de piesă ca joc.” Jocul însă e, înainte de toate, plăsmuire: „Căci mintea se joacă foarte bucuros cu exorbitantul, cu miraculosul, cu absurdul, care devine totuși realitate. Unde și-a găsit jocul un teren mai bogat decât în reprezentarea privitoare la artistul făcător de minuni?” Și ne putem gândi la cazul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
exorbitantul, cu miraculosul, cu absurdul, care devine totuși realitate. Unde și-a găsit jocul un teren mai bogat decât în reprezentarea privitoare la artistul făcător de minuni?” Și ne putem gândi la cazul Șeherezadei (posibil prototip al artistului), pentru care plăsmuirea însemna însăși viața. Viața e un joc, literatura e viață... „Dar cine ți-a spus dumitale că arta trebuie să fie viață?” se întreabă un personaj din teatrul lui Pirandello și continuă „într-un anume sens, arta răzbună viața” Capitolul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Astra”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară” și „Jurnalul literar”. Întâlnirea lui B. cu literatura și cultura greco-latină a fost de bun augur. În această „oază de har și repaos”, care este Grecia lui Pericle, plăsmuire a unei fantezii nostalgice, dar și ficțiune „din flori de carte”, și-a cultivat scriitorul visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului Criterion, solidar în năzuința de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
un milion de ori mai democratică decît cea mai democratică republică burgheză"1. Aceasta vine din partea celui care a fost principalul arhitect în construirea fundamentelor regimului totalitar care a condus Uniunea Sovietică mai mult de șaizeci de ani. Astfel de plăsmuiri au fost create de asemenea de conducători și propagandiști în "democrațiile populare" extrem de autoritariste înfăptuite în Europa Centrală și de Est, în țări care au căzut sub dominație sovietică în timpul și după cel de-al doilea război mondial. Dar de ce
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
deformările socialului, puternică și ocrotitoare. Romanul Vacanța cu lebăda (1985) se reține prin personajul principal, o adolescentă. Sondarea sufletească bine nuanțată, autenticitatea redării unei vârste aflate la cumpăna dintre visare și ștrengărie, alternarea faptelor narate și a timpului povestirii cu plăsmuiri din imaginația fetei, plină de poveștile copilăriei, cât și comentariile naratorului întrețesând textul narativ sunt interesante sub raportul tehnicii romanești. Acoperind intervalul 1978-1989, paginile de jurnal cuprinse în volumul Frica și... alte spaime (1996) oferă un tablou al traiului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
cu teza G. Coșbuc și creația populară (1970). Primele articole i-au apărut în „Revista de folclor” (1956). F., un „eminent folclorist” (cum l-a caracterizat Petru Caraman), și-a ales ca subiect al primei sale cărți cea mai importantă plăsmuire a eposului românesc tradițional: Miorița (1964). Este lucrarea care l-a consacrat și i-a adus Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române. Studiul introductiv, cu cele patru mari secțiuni ale sale (Introducere, Tipologie, Circulație, Geneză), este o adâncită dezbatere asupra vastei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
acestor risipiri, ar fi în harul primenitor al cuvântului („iar sufletu-mi rămâne de-a pururi în cuvinte” - Rugăciune către luceafăr). Din pudoare, trăirile mărturisite în acest monolog elegiac sunt prefirate printr-un filtru livresc, prin care se străvăd și plăsmuiri de mitologie sau din literatură, ce colindă reveriile contemplativului: Ulise, Oedip, Prometeu, Icar, Don Juan, Romeo, Don Quijote. Și Hamlet, de bună seamă. Frapantă în rafinatul eseu Hamlet sau Ispita posibilului (1971; cu o versiune franceză mult amplificată în 1987) este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
riturile din grote? Se știe astăzi că grotele erau locuri folosite de puțini oameni. Au avut un rol social, dar au fost folosite de indivizi În numele tribului sau a adunării periodice a tribului. Ritul fundamental consta În Însăși acțiunea de plăsmuire a imaginilor: expresia religioasă nu consta atât În ceea ce exprima sau reprezenta imaginea, ci mai ales În realizarea ei. De aceasta se ocupau persoane Înzestrate și era adecvată orice tehnică În uz. Acești specialiști ai locuirii printre tenebre și ai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care preluarea în proiect se face prin hotare și hotărâri impuse. Nimeni, în afara celui ce preia, nu se mai recunoaște și nu se mai definește în această preluare silnică. Dobândind hotare impuse, cel preluat pierde hotarele proprii, devine în întregime plăsmuirea celui ce preia - în care, nerecunoscându-se, el nu mai este. El a devenit pur și simplu nimeni. Proiectul care îi preia în el pe toți poate să sfârșească astfel prin a nu prelua de fapt pe nimeni. În lăcomia
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
supraviețuirii sau „cuceririi naturii“. Însă dacă forma l-a creat pe om și dacă în orice producție umană se află o urmă, cât de palidă, a travaliului divin de in-formare, atunci sculptura - activitatea orientată deliberat și în deplină gratuitate către plăsmuirea formei - nu mai este o simplă specie a activității, ci un rit comemorativ în care cosmogeneza, antropogeneza și esența oricărei fapte modelatoare sunt menținute constant în conștiința umanității. Spre deosebire de alte arte, de cinematograf de pildă, care atunci când încetează să fie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fiind ilustrată de acei funcționari sovietici din Frunze (astăzi Bișkek, În KÎrgîzstan) care În 1960 Îi Încurajau pe țărani să-și facă norma de unt (arbitrară și irealizabilă) cumpărând În vrac de la băcănie... Epurările și procesele, cu corul aferent de plăsmuiri, au distrus În Est și ce mai rămăsese din sfera publică. Politica și administrația au devenit sinonime cu corupția și represiunea arbitrară practicate În folosul propriu de o clică venală, mânată la rândul ei de teamă și suspiciune. Nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În alte părți, radicalii de la vârful insurgenței Îmbătrâneau și au fost seduși de perspectiva funcțiilor oficiale. Iar Republica Irlanda, care a suferit În anii ’90 o transformare socioeconomică fără precedent, nu mai semăna nici pe departe cu bătrâna „Eire” din plăsmuirile naționaliste. Într-un Dublin Întinerit și absorbit de noua sa ipostază de escortă multiculturală și paradis fiscal al prosperității europene postnaționaliste, preocupările sectare ale IRA Provizorii păreau, ca și obsesiile imperialiste și unioniste ale Ordinului de Orania la Londra, relicve
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau deloc) strica tot farmecul modelului britanic. A treia cale avea un termen de garanție redus. Însuși numele ei implica prezența a două extreme - capitalismul extrem și socialismul de stat - care, de fapt, nu mai existau (primul fusese dintotdeauna o plăsmuire a imaginației doctrinare). Trecuseră vremurile când o revoluție teoretică (sau retorică) era indispensabilă. De exemplu, privatizarea de la Începutul anilor ’80 a fost controversată, provocând discuții aprinse despre sfera și legitimitatea sectorului de stat: au fost puse sub semnul Întrebării realismul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]