2,537 matches
-
este să te lași de fumat. Așa încât prima formă de acumulare a omului este hrănirea excesivă (și nepotrivită, aș adăuga) după care noi ne tot dorim să consumăm și să avem. Am mai zis, ne place SĂ AVEM în loc să ne placă SĂ FIM. Celebrul terapeut și scriitor rus S.N. Lazarev ne mai învață de altfel: “Sufletește, nu trebuie să te atașezi de nimic. Încă ceva. Dependența noastră este intensificată și de hrană. De aceea abținerea periodică de la mâncare ajută sufletul să
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Iarna vine Moș Crăciun cu sania și sania nu alunecă pe frunze! - Ai dreptate! Acum bea-ți lăpticul și pe urmă o să mergem în curte să adunăm câteva frunze, să facem un buchet frumos pentru bunica. - Bunicii o să-i placă? - Sigur că da. Așa cum i-a plăcut buchetul de flori pe care i l-ai dăruit vara aceasta, cu flori culese de tine de pe câmpie. Bunicilor le plac toate darurile pe care le primesc de la nepoți. - Bunica știe povestea despre
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Nu știu cum să-ți mulțumesc pentru bunătatea asta, părinte. Simt cum capăt puteri cu fiecare înghițitură. Dar mai cu seamă prezența sfinției tale îmi toarnă balsam în suflet. Parcă am alt chef de citit cele terfeloage. „Știam eu că o să-ți placă ceaiul. Cât despre celelalte... Da’ asta nu-i tot...” Ce ar mai fi, sfinția ta? „Ai să afli la vremea potrivită.” Nu am mai continuat să-l sâcâi cu întrebările, pentru că atunci când a spus: „ai să afli la timpul potrivit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că s-au mirat străinii. - O fi, nu zic, dar mie mi-a propus atâtea chestii ca să-mi transforme televizorul încât m-am speriat. „Lasă-l, dom’le, zic, că merge.” „Ba nu, zice, să vezi dacă n-o să-ți placă.” Și m-a convins. Uite, țin acuma în sertar numai lămpi, tranzistori și sârmuțe. Bucuria lui Gigel. În fiecare zi face o stație orbitală. Doctorul și-a luat angajament că nu mă lasă fără televizor dar mi-a adus niște
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pus pe Julius s-o Învețe ca s-o poată spune de ziua maică-sii. Mai era destul timp pînă la ziua doamnei, dar numai așa putea s-o Învețe bine pe de rost, ai să vezi că o să-ți placă poezia și mamei tale o să-i placă. Ce putea face, bietul de el, trebuia să Învețe pe dinafară poezia asta neroadă, ca atîtea altele compuse pentru asemenea ocazii, poezii pe care le reciți cînd Îi oferi mamei un buchet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o poată spune de ziua maică-sii. Mai era destul timp pînă la ziua doamnei, dar numai așa putea s-o Învețe bine pe de rost, ai să vezi că o să-ți placă poezia și mamei tale o să-i placă. Ce putea face, bietul de el, trebuia să Învețe pe dinafară poezia asta neroadă, ca atîtea altele compuse pentru asemenea ocazii, poezii pe care le reciți cînd Îi oferi mamei un buchet de flori și te trezești că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar el, hipersensibil cum era, Îi ghici intenția și se simți dezgustător și detestat, Își plecă ochii și rămase așa Întreaga după-amiază, mut, jegos și pocit. „Trebuie să fii complet lipsit de papile gustative În cerul gurii ca să nu-ți placă tocănița negresei mele!“, striga rotofeiul Romero În timp ce ieșeau cu toții grăbiți, Îndreptîndu-se spre automobile. Carlos, Bobby și Julius Îi așteptau de cîteva minute În Mercedes. Juan Lucas Îi spuse lui Bobby să treacă pe canapeaua din spate și se așeză lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîțiva pași mai Încolo și le spălau. Dar frați n-ai? Întrebă Turturică. Am doi, dar unul e În Statele Unite. — Turturică ăsta nu-i zdravăn; nu știe să-ntrebe de cît din astea. Îți place berea? — Cum să nu-i placa?! Dă-i și-o să vezi! — Să se-nvețe, că doar e bărbat! — Dă-i să guste din sticla ta! Ce mai aștepți? Știi să bei din sticlă? — Îhî... — Cum să nu știe? Dă-i și nu te mai codi atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
m-a ajutat? Și că știindu-l pe el În spate nu puteam să cad? CÎnd o să vină clipa În care o să te superi pe mine?... și-o să-mi spui că sînt nu știu cum, Într-un fel care n-o să-mi placă?... ceva nou Întotdeauna... fiindcă tu cîștigi Întotdeauna... tu găsești Întotdeauna cîte un cuvînt nou. De ce te ștergi acum cu șervetul la gură și nu mă Învrednicești măcar cu o privire? De ce-l chemi pe Daniel și-i ceri felul doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
va mai Întîrzia puțin plecarea și, ce gînduri ciudate Îmi trec prin minte, spunîndu-și că focul va face ca Înghețata să se topească mai repede și va grăbi ciocnirea inevitabilă a micii spade de fundul cupei. „Da, da, o să-ți placă foarte mult clătitele, darling“, spusese și Julius, care acum căsca fără să se mai ferească nici chiar de Juan Lucas, nu avu Încotro și fu silit să se trezească din nou văzîndu-i pe șeful de sală și pe chelner, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
hol al hotelului și Susan Îl chemă ca să-i aducă un ceai și băiatului, mai repede, te rog. — Se face tîrziu, darling; acum bea-ți ceaiul: mîine, cînd o să te duci la prima lecție, o să vezi ce mult o să-ți placă noua profesoară. — Dumneata probabil că știi, tinere, că Germania este o țară de muzicieni, spuse Juan Lucas, adoptînd o expresie de educator care nu i se potrivea de loc. Știi cine a fost Beethoven? Dacă știi, află atunci că unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucrurile. Rămîneau multe lucruri de lămurit. Nu știa Încă exact cum e casa lui Cano și cum e bunicuța lui, dacă aflu n-o să mă pierd cînd ajung la el și o să știu ce să spun și toți o să mă placă. Cam astea erau gîndurile lui Julius În timp ce scotocea printre flacoanele lui Susan, citind atent prescripțiile de pe fiecare. În sfîrșit găsi unul care te asigura că o să ai un somn lung, profund și odihnitor. Exact ce avea nevoie. Luă două pastile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dimineața, când barbarii din interiorul orașului au lansat atacul, cele două legiuni rămase erau distruse. Lordul consilier Tews nu știa nimic din toate astea. Craniul său fusese predat cu o zi înainte bijutierului favorit al lui Czinczar pentru a fi placat în aur linnean și transformat într-un pocal, slujind astfel la sărbătoarea celei mai mari victorii a secolului. Vestea căderii orașului Linn fusese un adevărat șoc pentru lordul Clane Linn, care analiza registrele proprietății sale de la țară. Cu excepții nesemnificative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
aici, în plen?” “Scrisori? Care scrisori? Poate anonimele scrise... știm noi de către cine!” La auzul acestor vorbe, profesorul Alexandrescu sare ca un arc. Spune doar atât: ce-ar spune tovarășa Apostol dacă... I se ia vorba din gură: se știe placa: tribunal, proces, calomnie, codul penal, de la nu știu-câte-luni la nu-știu-câți ani, dar să stea liniștit domn’ profesor Alexandrescu, că nu-i așa de ușor de mers la tribunal, ca și cum ai merge la..., na!, că era să spună altă aia... Oricum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu prea au treabă cu dovezile. Îmi pare rău să aud asta. —Zău? Se ridică în scaun și se aplecă în față. Super Dodge Ram roșu-cireașă din ’84. Blocul motor refăcut. Arborele de comandă modificat. Meșterită ca lumea. O să-ți placă. Vorbea ca un bărbat american tipic la vreo douăzeci de ani, din oricare stat mare și pustiu. Weber arătă cu degetul îndoit către coridorul gol. —Povestește-mi despre ea. Mâinile lui Mark trăgeau de căciula tricotată. —Ei, doctore. Știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mândră de mine. Se întoarse cu fața spre el. Vorbele lui se iviseră din senin, din capul ei, atât de profund nemeritate, încât îi dădură lacrimile. Întotdeauna visase că vreo câțiva ani de absență l-ar putea face s-o placă mai mult. Se sprijini cu un braț, trăgând aer în piept și apăsându-și cealaltă palmă pe un ochi. Prea pe față - trebuia să se oprească. El îi puse mâna pe gât și apăsarea unei jumătăți de an de anihilare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
râdea, și noi cu el, Stana se supăra. Fiecare după puteri. Povestea se vede peste zi și se face ca un fel de descântec și se zice seara la poartă. Eu o repetam copiilor cu care mă jucam. Ca să ne placă, să fim împreună. Am învățat să scriu mult mai târziu. La 7 ani scriam poezii patriotice despre țară și conducător. Conducătorul era dictator. Când mă mai gândesc la perioada aia, o văd așa, ca și când aș fi fost într-o ceață
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
mei, și, În timp ce trupul omului parcă se micșora și se depărta, platforma cenușie de ciment din jurul lui se lărgea la nesfîrșit. Suprafața rămasă Între el și polițiști, suprafața cenușie rămasă Între noi și polițiști, distanța pînă la zidul din spate, placat cu ceramică, ce ducea spre metrou, toate acestea deveniră sub ochii mei Îngrozitor de Înalte, de lungi, de late, de mari. Aveam senzația că privim cu toții spre omul acela separat de noi printr-o uriașă distanță de singurătate. Mortul părea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neapărat pe Prințul Culorilor. Dar, Măria Ta, eu nu-l cunosc pe Prințul Culorilor... - șoptește încurcată Ana -. Nu l- am văzut niciodată și am auzit că e greu de găsit. Verde Împărat continuă blând: O să-l cunoști și o să-ți placă. Castelul lui e în Munții Carpați, dar se întâlnește în fiecare zi cu înțelepții din Calea Laptelui, Calea Lactee - cum i se mai zice. Acolo se discută adesea despre Pământul nostru, despre starea stratului de ozon, despre încălzirea planetei, despre topirea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
voi avea sssssusținători (da, sâsâie!) puternici, bogați și extraordinari ca mine. Vom petrece împreună în cele mai vestite locuri și localuri de pe glob, va veni lumea să mă vadă și să mă laude iar eu îi voi învăța să le placă petrecerile mai mult decât munca și laudele mai mult decât oricare altă vorbă. Mierosul le va servi un exemplu de cinste și corectitudine, le va arăta cum trebuie să se poarte un servitor bun. Laudele lui, care topesc orice împotrivire
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
fi putut numi "bucăți de tinichea", dar despre a obține o asemenea "bucată de tinichea" oamenii vorbeau numai cu respect, ori într-o variantă mai serioasă, cu o nonșalanță jucată. Pentru unele categorii exista chiar un trofeu transmisibil, o cupă placată cu argint cu toarte bogat ornamentate, o pereche de vîsle încrucișate din același material pe un pat de catifea palidă, o sculptură de bronz pe care cu greu o puteai ridica noi am cîștigat acest ultim trofeu. Premiul nostru nu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
zloata era mai măruntă. Ajunse încă o dată în piață. Ferestrele de la parter erau luminate într-o clădire de pe una din laturi, și de acolo veneau zgomote de ciocan și ferăstrău. Ușile cu acandramente arcuite erau deschise, scoțînd la iveală holul placat cu marmură și o baracă roșie de lemn construită în mijloc. Aceasta era acoperită cu afișe pe care scria NU ȚI-A MAI RĂMAS MULT TIMP - PROTESTEAZĂ ACUM. Cuvintele păreau scrise pentru el, așa că traversă holul din marmură spre baracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o tobă. Furios, era pe punctul de a-i da un picior, cînd observă peisajul de la fereastră. Privea în jos, la o stradă liniștită, acoperită cu o pojghiță de gheață și, în depărtare, se vedea o casă cu două etaje, placată cu gresie roșie. Ferestrele luceau de curățenie în lumina soarelui matinal; fumul de la cîteva coșuri se ridica palid spre cerul iernatic. Un băiat de șase-șapte ani, cu o pelerină albastru-închis, o bonetă din lînă și un ghiozdan coborî cîteva trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adîncime. Creatura oferă o parte proiectului de extindere. Vorbeau în șoaptă. — De unde aveți energie pentru a manevra asemenea dispozitive? — Din curent, desigur. Și ce anume creează curentul? — Te rog, nu intra în detalii tehnice. Vino în camera mea. O să-ți placă, am decorat-o singură. în timp ce îl conducea de-a lungul etajului, încercă să nu-și imagineze ce s-ar întîmpla dacă s-ar prăbuși toată mașinăria aceea uriașă. Din această sală nu pornea nici un coridor. Ușile liftului aveau uși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pod și auziră în depărtare o goarnă, o chemare caricaturală la luptă. — Față-palidă, zise Boab. O luară repede pe cărarea cu zgură, intrară printr-o poartă și ieșiră într-o stradă. Thaw descoperi o stradă ciudat de străină. Locuințele erau placate cu piatră cenușie în loc de roșie, ferestrele de la paliere erau sparte sau fără geam sau chiar fără cercevele, fiind de fapt niște găuri lungi pe jumătate zidite ca să nu cadă copii prin ele. Oamenii care luaseră pentru război toate țepușele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]