3,250 matches
-
în/ imperiul meu acest/ prea pustiu arhipelag: haa! pacea lui promisă...// ascult valuri/ stinsa-vă zbatere geamătul/ semințiilor înțepenite în umărul nopții” - și arta poetică militantă din „poemul ca înfruntare [...] exprimare sau tescuire” ori, într-un întreg ciclu, Fanariote (din placheta Lapidare, 1981), dezgustul enorm al sentinței asupra universului detracat al dictaturii, ca în Timp de chiverniseli: „Timp de chiverniseli, înăcrit, dedat la pâră/ în carnea-ți dâlmoasă hălăduie strepezi/ scârnave/ ocări și lătrat/ prigoană prăpăd părăsire// aciuați de neunde intrigi
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
săptămânalului „Focus Vest”, editorialist al cotidianului „Ziua de Vest” (din 2002). Din 1998 este și cadru didactic la Facultatea de Jurnalistică a Universității Banatul. Debutează în 1983, cu poezie, la ziarul „Viitorul” din Turnu Severin, iar editorial în 1994, cu placheta Firește că exagerez (Premiul Uniunii Scriitorilor). E prezent în „Orizont”, „Tribuna”, „Poesis”, „Contrapunct”, „Luceafărul”, „Echinox”, „Familia” și în „Agora” (Philadelphia), „Impuls” (Novi Sad), „Lumina” (Pancevo) ș.a. Volumul Piper pe limbă (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara) reunește interviuri luate unor
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
Paciurea, județul Teleorman (1959-1961), metodist la Casa Regională a Creației Populare din Ploiești (1961-1966), redactor la ziarele „Flamura Prahovei” (1966-1989) și „Prahova” (1989-1997). Din 1998 se stabilește la Sibiu. Debutează în 1950, cu versuri, la „Flamura Prahovei”, iar editorial cu placheta Cuvinte pentru mâine, apărută în 1962. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Contemporanul” ș.a. A realizat traduceri ale unor piese jucate pe scenele teatrelor din Ploiești, Oradea și Bârlad. Mai semnează C. Teișanu, C. Tudor. Lirica lui Ș
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
Golding, Thomas Pynchon, Georges Brassens, Bob Dylan, John Lennon, Paul McCartney și Leonard Cohen. În 1990 devine redactor de anglistică la „Secolul 20”. A semnat cu pseudonimul Gheorghe Vâlcu texte pentru cântece compuse de tatăl său. Poezia lui Ș. din placheta de debut Troienii (1983), urmată de Lumina și uitarea (1989), se remarcă printr-o constanță stilistică (eufonie și lexic clasic), neanexabilă însă unei conștiințe ironice de factură livrescă. Situate la intersecția problematică dintre omul blestemat să poarte „memoria lucrurilor” și
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
revista „Tribuna” din Cluj. A mai colaborat, cu poezii și proză scurtă, la „Transilvania”, „Contemporanul”, „Familia”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Vatra”, „România literară” ș. a. Este remarcat de Vladimir Streinu în 1968, când îi apare prima carte de versuri, Corturile neliniștei. A doua plachetă, Cântece și descântece de piatră (1972), va fi prefațată elogios de Miron Radu Paraschivescu, iar pentru volumul Târziul clipei (1973) i se va acorda Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov. S. a fost căsătorit cu Ana Selejan. Lirica lui S. este
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
lui Nicolae Sfârlea, agricultor. Învață în satul natal, apoi urmează liceul la Salonta. Până în 1991 lucrează într-o fabrică, ulterior e corector, iar din 1997 face parte din redacția cotidianului județean „Crișana”, unde debutase cu poezie în 1967. Prima carte, placheta Dezvăluiri, îi apare în 1989. Colaborează cu versuri, recenzii, reportaje la „Luceafărul”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Unu”, „Echinox”, „Al cincilea anotimp”, „Romanian Roots” (SUA), „Cele trei Crișuri”, „Bihorul” ș.a. Versurile lui S., îndeosebi cele din Strigătul de siliciu (1997), anexează unei
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
de unde este pensionat în 1992. În 1991 înființează propria sa editură, Grai și Suflet - Cultura Națională, iar în 1992-1993 e director la seria nouă a revistei „Viața nouă”. Debutează în 1957, la „Gazeta literară”, cu poezia Prometeu, iar editorial cu placheta Florile norocului, apărută în 1970. Mai colaborează la „Luceafărul”, „Săptămâna”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Orizont”, „Ramuri”, „Steaua”, „Transilvania”, „România literară”, „Tribuna” ș.a. Două sunt orientările poeziei lui Ș. din volumele Florile norocului, Legenda umanității (1978), Columnele neamului (1982), Triumful vieții (1985
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
cunoaște pe F. Ț. Marinetti, care devine prezenta epistolara în aceeași publicație. Stabilit în Franța, S. se integrează mișcării suprarealiștilor, în iunie 1928 contribuind la apariția revistei ,,Discontinuité”, împreună cu Arthur Adamov ș.a. După un an e inclus cu versuri în placheta colectivă Mises au point. Publică puțin în periodicele franceze interbelice. I se acceptă naturalizarea în februarie 1938. Mobilizat în octombrie 1939 în Regimentul 22 Infanterie de la Fontainbleau, e luat prizioner la Méry-sur-Seine în iunie 1940, însă în mai 1941 reușește
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
mai multe șantiere de construcții, la hidrocentralele Lotru, Oltețul, Voineasa, apoi se angajează ca mașinist la Casa de Cultură și ca bibliotecar la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea. Debutează în 1969, la „Luceafărul”, iar editorial în 1978, cu placheta Cineva mai tânăr, care obține Premiul Editurii Albatros. Colaborează la „Argeș”, „Astra”, „Ramuri”, „Orizont”, „România literară”, „Tribuna” ș.a. În primul ciclu al volumului Cineva mai tânăr S. propune o poezie inocent-adolescentină, de versificație și tematică rural-tradiționalistă, pentru ca în al doilea
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
a desfășurat aici o intensă activitate. Publică, de asemenea, versuri, cronici și articole privind viața literară basarabeană în „Familia noastră” și „Generația nouă” din Bolgrad, „Viața Basarabiei”, „Itinerar”, „Pagini basarabene”, „Viața literară”, „Jurnalul literar” ș.a. În 1940 avea sub tipar placheta Clape de clavir. Refugiat peste Prut, în 1942 se stabilește la Tulcea, unde va fi funcționar în administrația de stat a orașului și profesor la o școală de meserii. Un volum de poezii, În brațele Deltei, îi apare târziu, în
SLAVOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289720_a_291049]
-
și cu Premiul revistei „Convorbiri literare” (2003). Alăturată, în parte justificat, generației ’80, Ș. se manifestă liric discret, dar inconfundabil, cu „o mare forță de erupere în metaforele ei condensate până la temperatura critică” (Emilian Galaicu-Păun). Poeziile din reviste sau din placheta O săptămână de poeme nescrise păstrează tendința spre joc și discursivitate, dar însoțind-o de o deschidere spre comunicare și de un tușeu emotiv personal. Tot atât de individualizat este și demersul critic din Jocurile alterității (2002), unde Ș. asociază unor procedee
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
va fi dedicat, postum, poetei). În ultimii ani ai vieții începe să picteze. A publicat versuri în „Limite” (Paris), „Drum” (Mexico), „Apoziția” (München) „Micron” și în „Revista scriitorilor români” (München), unde îi apare Ibrahim, fragment din românul Povestea Râmnicului. Două plachete îi reunesc creația poetica, inclusiv pe cea risipita de S.-B. în revistele exilului. Versurile din volumul Farmece, apărut în 1966 la Fundația Regală Universitară „Carol I” din Paris (reluat, în 1979, într-o antologie în care intră și alte
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
de presă pe lângă delegația românească la Societatea Națiunilor. Între timp i se joacă piesele pentru copii Ciufulici și Motanul încălțat (ultima scrisă în colaborare cu Adrian Maniu), alta, Verde Împărat și zmeii, fiindu-i tipărită în 1924. Îi mai apar plachetele Flori și fluturi (1924), Jucării (1927) și traducerile Răpirea de Paul Bourget, Ditirambe către Dionysos de Friedrich Nietzsche și Odaia ceasornicului de Georges Duhamel. În deceniul al patrulea e prezent în „Cuvântul liber”, „Vitrina literară”, „Europa”, „Viața de azi”. De sub
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
publice și prestează muncă obligatorie. După august 1944 își recapătă drepturile și, mai mult, devine secretar general la Ministerul de Interne. Colaborează acum la ziarele „Răspântia” și „Libertatea”, i se pun în scenă piesele Ciufulici și Brumărel, i se tipărește placheta Sub flacăra nădejdii (1947). Va intra însă curând în dizgrație, nefiind primit în Partidul Muncitoresc Român, iar în 1953-1954 e chiar arestat, fără a mai fi judecat. Izbutește totuși să mai scoată două cărți - Întâmplări cu tâlc (1957) și Salba
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
Șincai” la Baia Mare (bacalaureat în 1920) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde în 1925 își susține licența. Va funcționa ca profesor secundar. Debutează în 1919, în „Gazeta de duminecă” din Șimleu Silvaniei, iar editorial cu placheta De vorbă cu mine, apărută în 1924. Colaborează la periodicele „Societatea de mâine”, „Familia”, „Patria”, „Brașovul literar”, „România nouă”, „Viața ilustrată”, precum și la reviste și ziare din București: „Viața literară”, „Gândirea”, „Vremea”, „Adevărul literar și artistic”, „Da și nu”, „Viața
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
de binefacere a fost numită Maica Smara. În 1893 a scos „Altițe și bibiluri”, publicație literară, destinată deopotrivă studierii portului și artei cusăturilor populare. Debutează la „Literatorul”, în 1881, cu o traducere din E. A. Poe, iar editorial în 1888, cu plachete Din pana suferinței. A colaborat la „Revista Societății «Tinerimea Română»”, „Convorbiri literare”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista literară”, „Generația viitoare”, „Revista poporului”, „Românul”, „Tribuna, „Universul”, „Școala română” ș.a., semnând Smara, dar și Smaranda Gârbea, Smaranda Garbiniu, Frusinica, Baba Vișa ș.a. Publică numeroase
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
înființarea Societății Scriitorilor Români din Ardeal, fiind ales vicepreședinte în 1937. În urma Dictatului de la Viena se mută în capitală, unde rămâne și după 1945. A încercat până în ultima clipă să convingă autoritățile comuniste să reînființeze prestigioasa revistă orădeană. Titlul primei plachete a lui S., Șoapta clipelor trăite, ar vădi intenția autorului de a depăși desuetele atitudini și forme romantice. Surdinizarea revărsărilor lirice e însă parțială: persistă pe alocuri declarația emfatică, amintind de primii noștri romantici, sentimentalismul lacrimogen, pesimismul negru, de împrumut
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
Basarabiei”, „Cuvânt moldovenesc”, „Școala basarabeană”, „Analele Romanului”, „Orientări” (Moinești) ș.a. Din 1940 până în 1962 își întrerupe activitatea literară. Abia după această lungă tăcere a mai publicat versuri în ziarele „Munca” și „Constructorul”. În 1934, la Soroca, lui S. îi apare placheta Visurile vieții, ce cuprinde douăzeci și opt de poezii. Influențate din lirica lui G. Coșbuc, versurile înscriu motive asemănătoare cu cele ale predecesorului său: frumusețea naturii și a traiului patriarhal de la sat (Casa mea, Noapte de vară), elogierea muncii istovitoare, dar spornice
SARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289494_a_290823]
-
alta), dar și de Haig Acterian, Gh. Bobei, G. Nichita, Șt. V. Ionescu, N. N. Crețu. Lui Tudor Arghezi îi aparține un poem în proză, A. Bădăuță comentează volumul Cerbul de lumină de Radu Gyr, Scarlat Struțeanu discută Strofe pentru suflet, placheta lui D. N. Teodorescu, ori cartea Anitei Belciugățeanu Poezia lui Giacomo Leopardi ș.a. Tudor Arghezi are o primă intervenție critică (Informația literară), articole despre poezie dând Andrei Tudor (Generație lirică) și Scarlat Struțeanu (Poezia pură). Relațiile poetei Otilia Cazimir cu
SAPTAMANA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289481_a_290810]
-
Paul Iorgovici” din același oraș. Debutează cu versuri în 1965, la „Tribuna”, publică în primele numere ale revistei „Echinox” (1968), fiind membru fondator al cenaclului omonim. Ca reporter, începe cu volumul Aurul din aripi, apărut în 1986, iar cea dintâi plachetă, Ascultând ceasornicul în baie, îi este editată în 1995. Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin (1998, scris în colaborare cu Victoria I. Bitte și Tiberiu Chiș) și lucrarea De o sută de ori Banat (2003) pledează pentru o mai bună cunoaștere a
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
Revista franco-română”, „Tomis”, „Tribuna” (Călărași), „Universuil literar”, „Viața literară”, „Viața românească”, „Zorile”. A mai semnat Lucian Dumbravă, Dumitru V. Dumitru, D. V. Dumitru-Studolna. Primul volum, Poeme, îi este publicat în 1936. S. s-a afirmat îndeosebi prin Cântece în singurătate, plachetă apărută în 1942, distinsă cu Premiul Societății Scriitorilor, reluată în 1943 cu adăugarea unui singur poem. Simpatia nedisimulată pe care i-au arătat-o foiletoniștii epocii nu poate fi pusă exclusiv sub semnul emoțional al momentului istoric (campania din Est
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
Lesnea (Somn), Otilia Cazimir (Cavatina), Ștefan Ciubotărașu (Închinare) ș.a. Bogdan Amaru comentează volumul Balade vesele și triste de George Topîrceanu. Un caz interesant este polemica iscată de intervenția lui E. Braun din articolul Criminalitatea în poezie, în jurul imoralității versurilor din placheta Poemul invectivă a lui Geo Bogza, căruia îi răspunde B. Caușanschi în Cazul Bogza. Multe comentarii blamează antisemitismul și nazismul (Gh. Chirițescu, Deutschland über alles, Sandu Teleajen, Asaltul dictatorilor), altele deplâng asasinarea lui I. G. Duca, fără să reușească transformarea
TOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290234_a_291563]
-
Debutează relativ devreme, în ianuarie 1928, cu proză, la „Albina”. În anul următor scoate împreună cu Grigore Ancu minuscula și efemera „Notițe”, după care intră în redacția ziarului „Epoca”. Cu același prieten, semnează un eseu-manifest - Legea poeziei pure (1930) - și cinci plachete: Amorul în noapte (1930), Esodul (1931), Anathemă (1931), Poem simfonic (1931), Ars poetica (1931). Cei doi vor fonda, cu alți câțiva tineri, în 1935, cercul poetic Adonis. În intervalul 1932-1944 T. colaborează, destul de asiduu, cu versuri, recenzii, articole, comentarii și
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
anilor ’30, alături de Grigore Ancu, T. se vrea modernist, pledând cauza „poeziei pure”, căreia îi găsește chiar o formulă matematică, năzuind, totodată, la expresia ermetică. Lipsa de har și numeroasele carențe de cultură se văd imediat: lirismul este plat în plachetele celor doi tineri, iar obscuritatea vine mai curând din confuzia gândului și neputința de a-l exprima. Ulterior T. încearcă infatigabil să își aproprieze teme și motive simboliste, sămănătoriste și gândiriste, precum și variate modalități de versificare (versul liber, metrul antic
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
teme și motive simboliste, sămănătoriste și gândiriste, precum și variate modalități de versificare (versul liber, metrul antic etc.), rareori izbutind să atingă nivelul unui discipol menționabil. Și cercul Adonis, constituit în jurul său, este în epocă, în ciuda celor aproape o sută de plachete tipărite, un fenomen literar mediocru. SCRIERI: Legea poeziei pure (în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1930; Amorul în noapte (în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1930; Esodul (în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1931; Anathemă (în colaborare cu Grigore Ancu
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]