995 matches
-
care Providența o dăruiește celui încercat de nenorocire. Dar în desfășurarea unei nedreptăți pînă la capătul posibilităților ei peste care se boltește rectificarea divină el citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de asemenea, în centrul filozofiei religioase a Simonei Weil. Ca mecanism al forței și al necesității care îl strivește pe cel drept, lumea oglindește indiferența/imparțialitatea divină. Ca mecanism al forței și al necesității
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un chip public înglobant, ci un chip polarizat : de prezență în societate, de retragere din totalitățile sociale. Pentru o conștiință atentă la sugestiile simbolice ale imediatului, nu oferă el oare destul material care oglindește ca ochiurile de apă din Republica platoniciană strălucirea paradoxală a transcendenței, modul ei apofatic? Gîndirea simbolică și analogia inversă Totuși, s-ar putea obiecta, pe bună dreptate, că opusele în tensiune pe care ni le tot perindă sub ochi spectacolul public și mediatic (de la euroscepticism vs euroentuziasm
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sau altul, creația pornind de la o mișcare de retragere a divinului către abisul lui insondabil. în chiar interiorul lui, absolutul lasă astfel spațiu pentru un altceva, dă suport arhetipal pentru realitatea relativă a alterității, a creației, a lumii. în dialogul platonician care îi poartă numele, Parmenide începe prin a considera în mod absolut Unul absolut Unul care este Unu , realitate compactă, infinită, precedînd orice determinație, inclusiv cea a ființei, depășind orice distincție. Densitatea Unului unu nu lasă loc ființei, așa cum nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în postura celui care nu a apreciat întreaga forță a argumentului anselmian sau chiar nu l-a înțeles. Astfel, i s-a reproșat poziția aristotelică de pe care a interpretat argumentul anselmian, în timp ce Anselm l-ar fi gândit în cadrul unei metafizici platoniciene. Cea mai gravă acuzație ar fi că nu i înțeles caracterul modal al argumentului anselmian, așa cum au făcut-o Duns Scotus, Leibniz sau alți autori moderni 97. În concluzie, putem spune că argumentul anselmian a reprezentat un moment esențial în
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
părțile proporționate ale materiei”.(Jacques Maritain: Art et scolastique, p. 38 ) Definiția aceasta se referă la frumusețea creată. Ea se potrivește atât pentru fiecare lucru în parte cât și pentru universul întreg și nu mai puțin pentru opera de artă. Platonicienii, pentru care frumusețea era aspectul luminos al adevărului, o defineau ca splendor veri. Fericitul Augustin o definește ca splendor ordinis. Și foarte aproape de el, Toma d’ Aquino, care împrumută ideile lui Dionisie Areopagitul și le combină cu estetica lui Aristotel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
importanța ultimelor trei principii coșeriene, trebuie să precizăm că mai importante pentru demersul cărții de față sunt primele două, care se află, de altfel, în strânsă legătură. Astfel, "principiul obiectivității", pe care fondatorul integralismului lingvistic îl condensează adeseori în textemul platonician "a spune lucrurile așa cum sunt" (τά ǒντα ώς έστιν λέγειν), se materializează, în cazul oricărei științe, prin recunoașterea specificului ei și, totodată, al specificului obiectului pe care îl studiază. În cazul lingvisticii, acest imperativ coincide cu însuși "principiul umanismului"189
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
El transcende existența. Astfel, transcendența lui Dumnezeu nu presupune propriu-zis existența lui Dumnezeu numai în lumea ființei. În plus, raportul dintre Dumnezeu și lume este diferit de raportul dintre ființă și existență sau dintre transcendență și domeniul naturii. Potrivit teoriei platoniciene, Dumnezeu este ceea ce este expresia logică. Corectată de perspectiva veterotestamentară, afirmația lui Platon devine: Dumnezeu este ceea ce este, adică este așa cum este și nimic mai mult. De fapt, ființa umană îl trăiește pe Dumnezeu și fără metafizică, în această existență
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în măsura în care ambivalența și opoziția devin factori producători de imagini esențiale. Gilbert Durand decelează operația participativă, declanșată de trecerea de la sensul propriu la sensul figurat al imaginii, care ia naștere din jocul subtil dintre absentia și praesentia. Făcând apel la problema platoniciană a reminiscenței, antropologul francez subliniază importanța imaginației epifanice, aptă de a descifra cunoașterea adevărului ascuns, în raport cu aletheia starea de neascundere (a se vedea, în acest sens, comentariul lui Heidegger asupra lui Parmenide). Imaginația simbolică nu trebuie confundată cu un demers
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu cîteva obiecții. Parnasianismul său nu era unul în continuitate cu Grecia decorativă a lui Hérédia sau Leconte de Lisle: "Helada la care aderasem acum zece ani era Helada lui Nietzsche: Elanul, cutreierînd dinamic ființele și ridicînd extatic un cer platonician. Legătura dintre această primă fază și a doua? E căutarea unei Grecii mai directe, mai puțin filologice. E vorba desigur de o Grecie, simplă ipoteză morală, din care derivă o normă de civilizație și creație. Credeam a fi recunoscut în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Ariadnei, care să conducă la o aproximare cât mai exactă a semnificațiilor încifrate în el: "Veghea lui Roderick Usher stabilește un raport între cel care o semnează [Ion Barbu] și valorile cosmologice și cognitive [s.n.] ale lui Edgar Poe"3. Platoniciana noastră aprehensiune față de înrâurirea fatidica a afirmațiilor poeților pare să mai dăinuie și, din această pricina, binevenită lămurire adusă de poet a rămas, de prea multă vreme, neverificata. "Veghea lui Roderick Usher" reprezintă, iar subtitlul ("parafrază") nu pare decât să
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
asemenea "iradierii" poești. Este o realitate virtuală ce se actualizează continuu - "se preamare[ște]", diversificându-se de-a lungul unor direcții divergențe de creație ("învălite roduri"), sursa creației neîntrerupte, imprevizibile, "obosind", "prin scăpărarea-i unică", i.e., ardere. Tot astfel, "cerul platonician"108, evocat într-un interviu din 1929, denotă mai degrabă transcendență bergsoniana, i.e., durata, inaccesibila cunoașterii comune, dar care poate fi totuși recuperată, printr-un efort intens de proiecție, de care sunt capabili doar poeții adevărați. În termenii lui Edgar
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
natura irascibila. Doar îmblânzind caii poate vizitiul să se ridice la ceruri și să se bucure de cunoașterea divină. Pentru a ajunge la adevărata înțelegere, sugerează filozoful antic, omul trebuie să își controleze natură pasionala. Edgar Poe, cunoscător al doctrinei platoniciene, raționează la fel, atunci, cănd condamnă "erezia didactica" în poezie, prin care înțelege confesiunea lirica, subordonarea, conștientă sau nu, față de ceea ce rămâne contingent și subiectiv. Procedând astfel, autorul propune doar adevăruri fragmentare, a căror valoare, pentru proza, nu o neagă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
american scrie: "Rătăcim, printre destinele existenței noastre pământești, înconjurați de Amintirile, vagi dar mereu prezente ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat în timp și infinit de înfricoșător"20. La rândul său, poetul român, se lasă atins de vraja viziunii platoniciene, si, într-un articol din 1928, declara, folosind o expresie voit paradoxala: Cunosc însă nepregetul că singura viața; singură sănătate, liniștea dincolo-luminătoare a sufletului. Singură noutate, un gând preexistent și regăsit: nu ca termen unui mers necesar, ci că dor
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
apare, astfel, drept o condiție a renașterii spirituale, a descoperii unui "al șaselea simt" (estetic), ce îi poartă spre pragul eternității. Poe însuși, atrăgea atenția, în altă parte, asupra acestei distincții 80, a cărei origine o găsim în "Symposium"-ul platonician: Scopul meu a fost să sugerez că, în timp ce principiul semnifică, pur și simplu, Aspirația Umană spre Frumusețea Celesta, acest Principiu se manifestă întotdeauna printr-o înălțare a sufletului, independentă de pasiunea, care amețește Inima, sau de adevărul, care satisface Rațiunea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
creație în adevăratul sens, ontologic, al termenului 56. Scrierea poemului nu are pentru Edgar Poe valoarea unui fenomen care să conducă la "descoperiri" autentice 57. Sceptic asupra puterii de comunicare a simbolului 58 el crede, asemenea lui Socrate, în dialogul platonician, ca "idealul" poate fi doar trăit, simțit, nu însă și văzut, de oamenii obișnuiți. Ion Barbu însă vrea, ca și Mallarmé, ori Rimbaud, tocmai acest lucru: accedere, prin mijlocirea Verbului, la Realitatea Ultima, nu doar o aparentă înșelătoare. Avem de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pentru elaborări anterioare, dar și un punct de plecare pentru dezvoltările teoretic mai explicite, care i-au urmat. Lectură, în oglinzi paralele, a textelor, ne-a dezvăluit prezenta, în substratul cel mai adânc al gândirii barbiene, a poiesis-ului și teoriei platoniciene a formei. Din acest bloc de marmură antică, poetul român sculptează apoi propria-i viziune, informată, în primul rând, de principiile doctrinei estetice poești, apoi de teoria romantică și post-simbolistă a poeziei. Ceea ce pare să confere unitate concepției lui Ion
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
avem: Așa că de la Ierusalim și țările de primprejur, pînă la Iliric, am răspîndit cu prisosință evanghelia lui Cristos.” Făcătura a fost demascată din antichitate și unul dintre cei care le-au pus jar sub tălpi liftelor iudeo-creștine, a fost filozoful platonician Celsus ce a trăit la Roma în secolul ll al erei creștine. Opera lui s-a pierdut la fel ca a tuturor criticilor creștinismului sau fariseismului mozaic, dar găsim citate din ea la Origene, preluate în lucrarea Contra Celsus. În
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
singur Dumnezeu care, direct sau indirect, este izvorul legii mozaice și al dogmelor filozofiei grecești. El încearcă să compună o limbă a sa personală, alcătuită din foarte multe elemente biblice, la care adaugă terminologia mai degrabă abstractă și impersonală a platonicienilor și pitagoreicilor”. Chiar și celor cărora le-a fost adresat vicleșugul, l-au acceptat cu mare greutate, iar unii deloc pentru că știau adevărul și nu aveau nevoie de cel ,,revelat” mozaicilor! Vedem că mitropolitul Foughias folosește numele de Pentateuh pentru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
dezvoltarea energiilor individuale dar și pentru dezvoltarea energiilor întregii comunități unde trăia natul ca și a omeniri. Mitra fiind asimilat unei divinități solare, dar deosebit de Soare, este Mediatorul în-tre Creator și creația sa, care a dat de lucru atît gnosticilor, platonicienilor cît și neoplatonicienilor. Mitra născut din piatră se poate explica prin nașterea luminii datorată fulgerului din bolta cerească și care în multe mitologii este asemănată la început cu o boltă de piatră sau firmament. Dar și piatra terestră - cremenea - poate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de societate în totalitatea ei. în modernitate, analogia dintre om și cetate s-a pierdut. Individul modern nu mai face parte dintr-o castă, o funcție, un grup care să concure în mod necesar la armonia ansamblului. Spre deosebire de modelul cetății platoniciene, societatea noastră nu mai vrea să fie unitate, una. Idealul ei este exact opus. în societățile tradiționale, spiritual înglobante care, privite din punctul de vedere al modernității tîrzii, pot trece drept monopoliste , divinul cuprinde, ordonează și îndreaptă spre unitate toate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a demnității și libertății individului modern. Republica lui părea modelul neliniștitor, capul de serie pentru toate societățile totalizante sau chiar totalitare. Dar această critică era întreprinsă în orizontul obiectivării, din perspectiva individului autosuficient, aspect obiectivat al persoanei. Pentru critici, cetatea platoniciană nu era altceva decît un proiect de societate realizabilă sau utopică, puțin contează care înregimenta individul. Statutul ei de simbol, de microscop al subiectivității, afirmat net de autor, era prea puțin luat în seamă. Or, teza inaugurală a cetății platoniciene
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
platoniciană nu era altceva decît un proiect de societate realizabilă sau utopică, puțin contează care înregimenta individul. Statutul ei de simbol, de microscop al subiectivității, afirmat net de autor, era prea puțin luat în seamă. Or, teza inaugurală a cetății platoniciene e preemineța subiectivității asupra obiectivării. Cetatea și știința politică nu sînt aici decît obiectivările (transparente) ale sufletului și ale științei de a-l conduce la perfecțiune, la globalitate, la măsura lui completă. în frumoasa carte De la școala din Atena la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sufletului. Potrivit fizicii metafizice pe care o propune Eckhart, fluxul torențial al Duhului trebuie să se reverse acolo unde găsește loc, anume în sufletul aflat în starea cetății : apărat, închis față de exterioritate, cu toate facultățile unificate, precum sînt cetățenii republicii platoniciene ; suflet unu asemenea Unului divin. în paradoxala ei expresivitate, imaginea eckhartiană folosește cetatea ca obiectivare a sufletului tocmai pentru a pleda retragerea subiectivității totale din orice obiectivare. A doua remarcă legată de modelul din Republica privește mijloacele de proiectare a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
unu asemenea Unului divin. în paradoxala ei expresivitate, imaginea eckhartiană folosește cetatea ca obiectivare a sufletului tocmai pentru a pleda retragerea subiectivității totale din orice obiectivare. A doua remarcă legată de modelul din Republica privește mijloacele de proiectare a cetății platoniciene. Platon nu are în vedere demersul democratic modern de construire a societății, cel care procedează prin încercări și autoreglaje, prin critică și ajustare, admițîndu-și în mod extrem de salutar imprefecțiunea de principiu și indefinita amendabilitate. Platon se referă la o știință
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Platon se referă la o știință politică perfectă, contemplată în cerul ideilor, aplicată sau obiectivată în cetatea oamenilor, știință ce rămîne de realizat în cetatea sufletului. Așa l-a înțeles, de pildă, Maimonide, care vedea în comunitatea mozaică realizarea cetății platoniciene. Cu un foarte inventiv distinguo, Maimonide considera că Platon și Socrate din dialoguri cu dezbaterile, încercările și dibuirile lor se aflau în căutarea științei politice perfecte și că Legea dată de Dumnezeu prin Moise, legislatorul-profet, constituie tocmai revelarea ei. Din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]