2,404 matches
-
Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 303 din 30 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului izvor Eu sunt mereu izvorul din care beau cu sete și ciutele și lupii și omul călător, toți iau din unda-mi lină cuvinte blânde-n plete și-nfiorări de suflet cuprinse de-al meu dor. Îl simt cu bucurie și dau cu tot cu suflet aceluia ce îmi cere să bea din unda mea, mă mulțumesc răsplată să-mi fie doar un zâmbet și-s fericit când este mereu
IZVOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356542_a_357871]
-
ca sâmburele-n piersica despicată, era trupul Lui. Era Iisus, dar și un om transpirat, care respira ca ca și cum ar fi cărat saci de nisip, urcând în goană coasta aceea cu arătură și viță de vie prinsă în araci. Avea pletele retezate și date spre spate, barbă subțire neagră-albastră și ochi albaștri parcă avea, de credeam că un pic chiar îi semănam. Nu deschisese defel gura, damea se vorbea, zic așa pentru că-i înțelegeam, deși negrăite, toate cuvintele: Sunt aici, nu
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
strălucindu-i în soare ca sturionul, o singură dată și l-a certat îndelung într-o limbă sâsâită, ciudată. El scuipa, râgâia, se opunea și se asmuțea ba spre mine, ba către ea ... Înfuriată poate, rusalca și-a dezvelit de pletele-i înverzite fruntea pe jumătate. Era roșie ca floarea de mușcată. El a dat îndărăt, a scâncit, a închis ochii ca un mort. Era palid acum și din ce în ce mai supus, de parcă ar fi fost dus și apoi scos de la duș. S-
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
trilul păsărilor. Soarele le zâmbea gingaș. - Unde mergem? șopti cu respect, nedorind să deranjeze armonia din jur. - Ssst! și-a dus degetul la buze, puștiul. În scurt timp au ajuns în fața unei căsuțe multicolore. În prag, stătea un bărbat cu plete negre, îmbrăcat în straie regale. - Cine este? i-a strâns mâna, sfioasă. - Spiritul pădurii fermecate,îi șopti băiatul la ureche. S-au apropiat timizi. Bărbatul le vorbi cu glas cald, făcându-le semn să se apropie. - Nu vă temeți! Sufletele
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
frunze, cu ghiozdane și copii, ce pui zâmbete pe buze, desfrunzind din nou copacii, lasând crengile pustii. Mi te-ai înfrățit cu vântul, maturați aleile, nostalgia și cuvântu-mi, umple iară paginile. Flora- 2009 Melancolii de toamnă Târziu când toamna pletele-și răsfiră, și frunze-ngălbenite gem în vânt, frumoasa doamnă, perle brumării înșiră, iar eu o lacrimă fierbinte-ncerc s-ascund. Lumina zilei scade adesea neștiut, în noapte gândurile-mi se cufundă, și-aș vrea să știi că până nu demult
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
ți culeg perle vechi în propoziții asimetrice să semeni cu o primăvară dornică spre pași și anotimpuri rămase fără ferestre. Mâine clădești crengi una peste alta să se aprindă - a câta oară?! - în mijlocul pajiștei de ferigi, în umbra copacilor cu plete pământene. Sub ultima movilă, zori revendicați, clipe terestre în aripi, în ciuda timpului ars. În fereastră un măr, un tablou, un șirag de mărgele, în interior - ecouri de sânge. Suzana Deac Referință Bibliografică: Mărturie / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MĂRTURIE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356738_a_358067]
-
O floare? Tot ce rămâne nu e minciună, Peisajul, frumusețea ta, Te scufunzi în mine, Ca într-un vis aievea, Ca fruntea în neliniște, Ca prizonierul în beznă, Ca ziua-n amurg, Ca amintirea în frunzele tremurânde, țin minte doar pletele tale cuprinzându-mă, ca un roi de albine. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Nu înțeleg / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 299, Anul I, 26 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NU ÎNŢELEG de BORIS MEHR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356775_a_358104]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > APARTENENȚĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului apartenență Să ne scăldăm, iubito, în pletele de rouă, În galbenul de soare pe-un cer de Voroneț, Să strângem veșnicia pe ziduri arcuită Trecută-n noi, nescrisă în vre-un letopiseț. Miresmele de triluri vor săgeta înaltul Și, legănați de vise, vom adormi uitând Îngemănarea morții
APARTENENŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355173_a_356502]
-
Rapsodie în blue 2009-09-29 Parcă s-a luminat dinspre apus Dar cerul e prea jos, căzut pe munte Cu pletele în vînt și-un pic cărunte Cernind un sunet fin căzut de sus De mult prea sus îndeajuns Din cerul cel de nepătruns De jos în sus, de sus în sus Precum un plîns Se-astern apoi fructele coapte E
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
galbeni Și-a fetelor zglobii și pure Se coc și stelele-n grădină Și cresc ciorchinii grei de mure E vară este cald e timpul Să innotam spre-un cer cu stele Pe umeri fetelor le curge Un val prin pletele rebele Si-ncet se liniștește totul Ziua începe sa-nfasoare Povești pe trestii gînditoare Și-n depărtare iar apare... ce zici de-o toamnă blîndă cu pere dulci și coapte ? auzi cum crapa-n ele saminta-n miez de noapte...
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
atmosfera este sumbră ("Nevroză"), poetul are o sumă a plăcerilor: Afară ninge prăpădind,/ Iubita cântă la clavir./ Și târgul stă întunecat,/ De parcă ninge-n cimitir", această stare este gradată până la incitarea simțurilor: "Și plâng și eu, și tremurând/ Pe umeri pletele-i resfir.../ Afară târgul stă pustiu/ Și ninge ca-ntr-un cimitir". Acest hedonism pe care-l găsim la Bacovia nu vrea distincție între diferitele plăceri. Eul poetului este satisfăcut așa cum este, iar lumea, așa cum este, devine obiect al plăcerilor
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
CALEA TATĂLUI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului delicatețea spațiului dintre puncte sprijin aleargă ascultătoare pământiul nopților drum întunecat de sfâșietoare povară tâmpla rotund de gleznă sângera neliniște lumea ascunsă-n plete uimește vântul cu nerăbdarea trăitului de margini în tălpi ai ascuns viitorul tânăr ca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasul la încheietura dreaptă brațul încorsetat cu moartea ceasurilor nu și-a găsit niciodată trupul am uitat
CALEA TATĂLUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355564_a_356893]
-
oameni de teama clipei agățată-n titanicul stigmat nevroticul fir de iarbă rătăcea răspunsurile lumii de întrebarea Întâiului nivelul profund nu are formă se orientează spre absolut mi-au încărunțit pașii drumuri drepte liniște treptelor neumblate ascuns veșmântul sângerat în plete țipă adâncimea sinelui uitat dintr-o primăvară Referință Bibliografică: în fiecare clipă înfloresc oameni / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎN FIECARE CLIPĂ ÎNFLORESC OAMENI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355640_a_356969]
-
Pe care-l învârteam în necuvinte, Când vara era vară pe câmpii Și toamna mă primea cu reverență, În primăvară te-așteptam să vii Cu iarna sărutam a ta prezență. Eu am un anotimp numai al meu Ce poartă-n plete vânturi siderale, Pătrund în strâmte ochiuri de fileu Doar amintiri din ramurile tale... Referință Bibliografică: Eu am un anotimp numai al meu / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
EU AM UN ANOTIMP NUMAI AL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355689_a_357018]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > MIRAJUL NOPȚII Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mirajul nopții Noaptea, ca o zână vine poartă -n plete strălucirea, iar pe umeri are haine ce învăluie ușor, iubirea. Poartă -n p a r mii de stele calea să-i fie luminată, iar la poale floricele urma să-i fie parfumata. Gândurile le cuprinde și le-nvăluie cu dor inima
MIRAJUL NOPŢII de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355706_a_357035]
-
ce loc ați avut? În ce consta bagajul dumneavoastră? întreba ceferistul, cu telefonul în mână. Ochii lui I. rămăseseră pironiți la geam. Din sanie, o femeie coborî și o îmbrăca pe Minodora. Putea fi mama sau sora ei. Fata cu plete negre îi făcea semne de pupicuri, de rămas-bun, ofițerului de la geam, îngreunând sarcina femeii cu hainele. -V-au dat jos bagajul la Lugoj! anunță ceferistul. Sărmanii oameni! Vezi ce se întâmplă când se cunună frații, între ei? Că cică ta-su
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
toamna ne fie deci simbria. ALTĂ TOAMNĂ, ALT SFÂRȘIT Acum este toamnă în sufletul meu Prin vară nestinsa te caut avid La mine sub gene cad frunze mereu În inima ceții ce cade te-nchid. Nu știu dacă toamnă din pletele mele E doar adiere sau ploua cu foc Pe umerii mei cad frunze de stele Și multe dureri în mine-și au loc. Sub frunze târzii văd copilăria Sau poate sfârșitul îl văd în amurg În toamna ce arde rodește
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
în toamna murim. Mă mângâi pe umeri și lacrima zace Acolo de unde nu știi să o seci Și toamnă ne vede, ne lasă în pace Vreau doar să te am dar tu iarăși pleci. Acum este toamnă, pe umeri, pe plete Și trupul și suflul îmi spun c-am să plâng Ce goi sunt copacii, pustie-s, mi-e sete, Al frunzei mi-e zborul, ca frunză mă frâng. Mai trece o toamnă, măi vine-un sfârșit Nostalgic copacii se-nclină
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
scris. Iată și alt final notabil, în poezia „tihnă”, de data aceasta având atributele unui haiku: „mă regăsesc / în taina palmelor / cu miros de lut”. Pentru cineva care scrie: „stau cu tăcerea lipită / de tâmpla ferestrei” (toamna se joacă în pletele mele), se pare că Poezia nu mai are secrete de nedezlegat. Și iată cum autoarea definește oamenii: „oamenii / umbre fără formă / pleacă / înainte / de a fi ferciți” (desen schițat cu ochii închiși). Poeme de duh sau Duh de poeme - s-
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
-n focul său Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu. Noapte violetă Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă, Ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecați spre-o violetă. Mi-ai trimis-o pe-o clipire și descopăr și în plete Dintr-un farmec de iubire, un noian de violete. Ba, mai mult întreaga fire, violetă azi îmi pare. Cum mă știi, dintotdeauna, eu iubesc astă culoare. Și-ntr-o noapte violetă, învăluită-n violet Am să-ți vin în vis
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
tine mă-ndemna! Îmi spunea, dintr-o privire (și-nclinată sunt s-o cred,) că m-așteaptă-a ta iubire. Timp nu este, să mai pierd! Și ascunsă-n pelerină, de priviri mai indiscrete, spre iubirea ta divină vin, purtând luna în plete! Mă ascund la pieptul tău, viu popas și dor aprins să mă legeni dragul meu, vis de-o noapte, tandru vis! Dorințe magice Azi sunt mândră Crăciuniță, Mi-am pus roșie rochiță! Cu desaga încărcată Stau cuminte lângă vatră! Vino
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ZBOR ROTIT Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului Zbor rotit De dimineață, când afară-am ieșit, primăvara, cu un zâmbet pe chip, din plete roua scuturând, mi-a spus cu glas de vioară cântând: -Vino cu mine, nu mai pierde timpul lâncezind, vino cu mine să presărăm petale pe drum și raze de soare să adunăm în pumn, păsări să vedem prin păduri făcând
ZBOR ROTIT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/356102_a_357431]
-
pe iarba ce șoptind se desfăta, m-am așezat și, legănată de liniști și un dor de demult, cerul în sufletul meu a coborât și-am adormit. Când m-am trezit, primăvara se ducea pe vânt, săltând și cântând, din plete macii scuturând și fluturi într-un dans vrăjit învârtind. Atunci am început și eu să cânt și să mă învârt, să mă învârt în zbor rotit, liber, lipsit de griji și fericit. De dimineață, când afară -am ieșit, primăvara, cu
ZBOR ROTIT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/356102_a_357431]
-
am început și eu să cânt și să mă învârt, să mă învârt în zbor rotit, liber, lipsit de griji și fericit. De dimineață, când afară -am ieșit, primăvara, cu petale în pumn și un zâmbet pe chip, roua din plete scuturând, m-a luat pe sus și cu sine m-a dus într-un zbor rotit, liber și fericit. Referință Bibliografică: Zbor rotit / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2315, Anul VII, 03 mai 2017. Drepturi de Autor
ZBOR ROTIT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/356102_a_357431]
-
per Scorilor, Mircea cel Bătrân, toți bărbații înmuguriți pe acest pământ. Eminescu planetă luminoasă în jurul căruia gravitează astrele cuvintelor laminate de înțelepciunea poporului scrise pe hrisovul brazdelor cu plugul. Eminescu cetate cu toate punțile lăsate să intre armata îndrăgostiților cu pletele argintate de stele și brațele pline cu roadele cîmpiilor întinse în inima noastră. Eminescu pași de aur ce se aud trecând din istorie în limba noastră și luând forma cuvintelor ce ne leagă precum iubirea, precum aerul de acest pământ
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]