18,065 matches
-
era necesar să-l ducă, de la poartă, l-a luat în primire un securist, ăsta l-a predat altuia, la un etaj, ăla - altuia, în fața cabinetului. Ușa i s-a deschis fără să se atingă. Dincolo de ușă era șeful. Cu plicul mare, cât pagina de ziar,în mână. Tu ești autorul? Eu. Fusese aleasă varianta cu texte. Ai realizat singur pagina? Da. Fără nici o contribuție a altcuiva? Fără. Ești băiat deștept. știu. La redacție, colegiul a studiat mult, întrebându-se. De ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
noapte. Au rămas cruciți. Ce dracu’o fi cu baba asta? Ce și-o fi adunat, ea, aici, câte patru rânduri din câte am descoperit căși pusese, pentru viața de apoi? La urmă, printre altele, au descoperit și un frumos plic, în care au găsit un bilet adresat chiar lor: dragi hoți, dacă va fi să dați atacul la tronul meu de veci, căutând, evident, banii, pe care, desigur,nu-i veți găsi, vă rog frumos, nu cumva să vă apuce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-mea s-a îmbolnăvit că am ținut caloriferele închise toată iarna, texte clasice românești la greu!" "Și cum s-a descurcat taică-tu cu el?" "L-a lăsat să-și facă număru' și după aia i-a dat mutarea-n plic. Două mii de euroi, ca pentru pensionari, he, he, he! Ăla să-și smulgă păru' din cap, nu alta. Că-i prea mult, că de unde să ia el banii ăștia, că vai de mine și aoleo. Ba a ajuns până la nerușinarea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am niciun chef dă belele, mai ales în perioada asta, cân' să schimbă caii la căruță și-i bătaia peștelui. Peste o săptămână-s alegerile. Aia mai îmi trebuie mie acu', să-mi vină vreo mutare d-asta împuțită-n plic, via dom' director Ciucurel. Nu, nene, mersi! Îmi pare rău, da' pentru o vreme, nu te cunosc, nu mă cunoști. Cel puțin până l-oi afla tu pă ăla dă umblă să te termine. Dacă-l găsești, înainte să te
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
adio. Mă gândeam la o scrisoare prin care să-mi cer scuze pentru felul cum mă purtasem cu ea, mai ales acasă la mine, dar până să-i scriu, primesc o scrisoare eu de la ea. O recunoscusem de la o poștă: plicul roz, scrisul cu caractere rotunde, cu vocala A extrem de încăpătoare, extrem de generoasă, cu consoana R cu o formă perfectă, nu cu alură de cocoșat ca a mea. Parcă o auzeam rostind vocalele sau unele consoane, de undeva de lângă mine. Cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
caractere rotunde, cu vocala A extrem de încăpătoare, extrem de generoasă, cu consoana R cu o formă perfectă, nu cu alură de cocoșat ca a mea. Parcă o auzeam rostind vocalele sau unele consoane, de undeva de lângă mine. Cu mari rezerve, desfac plicul, mă închid în cameră, mă tolănesc pe pat și citesc încercând să mă transpun în orizontul ei: “ Dragul meu, n-aș vrea să crezi că n-am altceva mai bun de făcut decât să scriu scrisori unor persoane dezinteresate de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
surprize poa’ s-ascundă o foaie de hârtie, a spus el, În timp ce bușea ușurel cu bara din față un mocăit care ezita să se dea la o parte. Ascultați aici. Într-o zi, un fost cunoscut al meu găsește un plic În cutia poștală. Înăuntru, un mesaj cu litere decupate din ziar Îl anunță că nevastă-sa fusese răpită, dar că, În schimbul unei sume mărișoare, o să-i fie Înapoiată. — Depășește ambulanța! l-am zorit. — Omul o sună pe nevastă-sa, dar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a zis calm moșneguțul, strecurându-se milimetric printre două mașini. Când se-ntoarce acasă, o găsește pe nevastă-sa bine mersi. Unde-ai fost? o Întreabă. La o prietenă. Telefonul? L-am pierdut, zice aia. Omul se repede atunci la plic și vede că adresa scrisă acolo era, de fapt, a vecinului. Plicul fusese pus din greșeală În cutia lui. În ciuda pălăvrăgelii sale și a vârstei, moșul era un campion al volanului. În numai câteva secunde, ajunseserăm În spatele camionului, a cărui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-ntoarce acasă, o găsește pe nevastă-sa bine mersi. Unde-ai fost? o Întreabă. La o prietenă. Telefonul? L-am pierdut, zice aia. Omul se repede atunci la plic și vede că adresa scrisă acolo era, de fapt, a vecinului. Plicul fusese pus din greșeală În cutia lui. În ciuda pălăvrăgelii sale și a vârstei, moșul era un campion al volanului. În numai câteva secunde, ajunseserăm În spatele camionului, a cărui prelată flutura acum mai abitir ca freza coadă-de-cometă a unui pensionar. Când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
alte orașe ale României. Întrucât în sediul poliției, corp comun cu al securității locale, am fost chemat afară de un curier îmbrăcat în uniformă militară cu petlițe verzi după înștiințarea telefonică transmisă de centralistul unității de grăniceri de a primi un plic. L-am luat, am respectat specificarea ,,confidențial” și l-am citit în autoturismul pe care-l aveam la dispoziție. Se întâmpla în dimineața zilei de 23.12.1989. Nu mai rețin cuvânt cu cuvânt conținutul documentului, cu precizarea că n-
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
dorește mai întâi, cum se exprimă chiar el, câteva informații de unde provine textul și cine sunt personajele care formează, împreună cu N. Steinhardt, acel "buchet" evocat. Iată-le. Textul "provine" de la Cabinetul de manuscrise și carte rară al Bibliotecii Academiei Române, iar plicul în care se află păstrat menționează ca dată a achiziției anul 1997, fără a preciza însă și cine l-a donat sau vândut, ci doar că acesta cuprinde niște "Note de călătorie - incomplet". E, de fapt, vorba de unsprezece pagini
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
i s-a părut complet ridicol faptul că venise la Întîlnire cu un buchet de garoafe inutile. Mai potrivit ar fi fost să aducă un baton de salam, sau un pachet de cafea; sau măcar cîțiva dolari ascunși Într-un plic. Christina, la rîndul ei, a fost contrariată de vîrsta femeii, probabil sub douăzeci de ani, o fetișcană. A știut din prima clipă că Îi va veni destul de greu să-i spună mamă și s-a gîndit, cu strîngere de inimă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de unde fotbaliștii executau altădată loviturile de pedeapsă. Colonelul Pruritanal primi scrisoarea aproape de orele prînzului, direct din mîinile curierului diplomatic, care avea dispoziție să i-o Înmîneze personal. Se Înclină politicos În fața omului aceluia mărunt și cu privirea nițel speriată, luă plicul, după care Îl eliberă cu un gest de curtoazie ceva mai distant, așa cum se cuvenea unui musafir de rang inferior. Desfăcu apoi sigiliul guvernamental și citi cu surprindere următoarele: Ne face deosebită plăcere să vă aducem la cunoștință că, Începînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
visul și mi-am dat seama că nu sunt tovarășul Nicolae Ceaușescu, ci altcineva. — Știu cum se Întîmplă. Ți se pare că totul e aievea, nu? Apa din ibric Începuse Între timp să fiarbă cu zgomot. Christina se ridică, puse plicul de ceai și acoperi vasul, iar după ce stinse focul, rămase cu mîna pe butonul aragazului, căutînd ceva ce se rătăcise În amintirile ei. Dincolo de fereastră, lumina roșiatică a zorilor desena tot mai precis contururile caselor și arborilor, printre care licăreau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În timpul regimului comunist. Aici Îl trimisese destinul În urmă cu aproape zece ani, Într-o misiune pe care nu o Înțelesese niciodată. Practic, nu avea nimic de făcut, trebuia doar să aștepte un anumit emisar care să-i aducă un plic cu un semn, jumătate de fotografie - iar dacă jumătatea se potrivea cu cea din plicul pe care Îl ținea Încuiat Într-un seif, trebuia să facă exact ce Îi ordona emisarul, chiar cu riscul propriei vieți. De atunci trecuseră aproape
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
misiune pe care nu o Înțelesese niciodată. Practic, nu avea nimic de făcut, trebuia doar să aștepte un anumit emisar care să-i aducă un plic cu un semn, jumătate de fotografie - iar dacă jumătatea se potrivea cu cea din plicul pe care Îl ținea Încuiat Într-un seif, trebuia să facă exact ce Îi ordona emisarul, chiar cu riscul propriei vieți. De atunci trecuseră aproape zece ani și emisarul nu mai apăruse, probabil se Înecase pe undeva În apele Pacificului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
despre misiunea dumitale. — Este o misiune secretă, nu pot vorbi despre ea, mai ales că nici nu știu propriu-zis despre ce e vorba, răspunse Pablo pe un ton oarecum misterios. Dar, dacă te ajută cu ceva, ți-am adus un plic. În locul răposatului dr. Thomas, un medic mult mai tînăr fu detașat provizoriu de la comandamentul Pacificului de Sud, pentru a se ocupa de sănătatea militarilor de pe insulă și În special a colonelului Pruritanal. Dr. Hemming, un nume care chiar că nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
voie, Înțeleg că ai renunțat la demisie. Din delicatețe, sau numai din prudență, maiorul evită orice fel de comentariu. Spuse: — Propriu zis, nu am renunțat, ci am amînat, deoarece a apărut o problemă urgentă. Am nevoie de o șalupă. În plicul adus de Pablo, se afla jumătate din fotografia alb-negru a unui bărbat alb, tînăr, Îmbrăcat Într-o uniformă militară care nu aparținea În nici un caz armatei americane. Fotografia fusese tăiată În zigzag, de-a lungul și pe mijloc, În așa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
conținut al seifului și să spulbere totul În jur, pe o rază de cîțiva metri, dacă cifrul ar fi fost format greșit de trei ori la rînd. Maiorul Însuși nu știa cifrul, ar fi trebuit să-l primească de la aducătorul plicului. Însă, În momentul cînd Îl Întrebase pe Pablo, acesta ridicase dezinvolt din umeri: nimeni nu-i vorbise vreodată despre vreun cifru, el venise cu altă treabă. N-avea rost să insiste. Instrucțiunile prevedeau clar că, dacă persoana care aduce plicul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
plicului. Însă, În momentul cînd Îl Întrebase pe Pablo, acesta ridicase dezinvolt din umeri: nimeni nu-i vorbise vreodată despre vreun cifru, el venise cu altă treabă. N-avea rost să insiste. Instrucțiunile prevedeau clar că, dacă persoana care aduce plicul nu știe cifrul, trebuie lichidată. Maiorul se prefăcu că acceptă explicația lui Pablo, deveni dintr-o dată bine dispus și Îl invită să joace Împreună biliard. Primind cu reticență invitația, Pablo mărturisi că nu mai jucase niciodată; la drept vorbind, nici
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-mi faci rost de o șalupă. — Prietene Pablo, răspunse maiorul la fel de amabil, nu Înțeleg pentru ce-ți trebuie o șalupă. — Misiunea mea e de o natură care nu-mi permite să vorbesc decît despre orice altceva. Ți-am dat plicul și ar fi trebuit să Înțelegi. Dacă nu ai Înțeles, poate că nici nu ești persoana pe care o caut. — La fel mă gîndeam și eu. Problema e că cealaltă jumătate a fotografiei e Închisă Într un seif cu cifru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
chitanțe, se gîndește Bătrînul, păcat că n-am avut posibilitatea sau curajul să te abordez mai devreme, îi mărturisește cu șiretenie, cred că n-ar fi fost mare scofală să pui din cînd în cînd o ștampilă pe cîte un plic cu destinația externă. Nici vorbă, răspunde Poștașul umflîndu-se în pene, adulmecîndu-și licoarea uleioasă, că nu s-ar fi putut, că totul era controlat la sînge de Securitate, prostia din mintea oamenilor, eu n-am întîlnit pe nimeni care a vrut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pot face o băbuță senilă sau o poetesă răsuflată, de exemplu, împotriva Piticului? Nimic, doar frecții din astea fără nici un rost pe la Europa Liberă, unde și așa jumătate din scrisorile trimise sînt aruncate la gunoi fără nici măcar să fie deschise plicurile. Și știi de ce? Pentru că jumătate din cei de la Europa Liberă fac un joc dublu, adică primesc lovele atît de la capitaliști, cît și de la Securitate. Asta doar așa, ca să ți dai și tu seama că grupul nostru e singurul care știe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Din fericire însă, tu te-ai prins de la început cu ce se mănâncă meseria asta și te-ai orientat perfect din prima clipă. Și nici nu trebuie să dai seamă nimănui pentru asta. — Pot să intru? întrebă, încercînd să strecoare plicul prin crăpătura ușii. Trebuie să semnați, e recomandată. — Ce zăpăcită mai sînt, se auzi vocea Angelinei, cum am putut să uit? zise scoțînd lănțugul de siguranță, deschizînd larg ușa. — Dormeați? V-am trezit? spuse Poștașul trecînd pragul. — Aș fi vrut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să citească pe buzele lui Timișoara care începu să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin aer un mănunchi de chei. Dacă nu catadicseați să-mi deschideți, pe cuvînt că mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul dînd să intre. — Să te ștergi bine pe picioare, îi tăie Timișoara avîntul, făcîndu-i semn că înăuntru cineva tocmai spăla podeaua. — Aha, făcu Poștășică, simțind brusc nevoia să facă glume, ți-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]