1,651 matches
-
numit Fishy Mitten, aflat pe o alee, lângă docurile East India. Aici, în cele din urmă, se bucură de un somn binecuvântat, fără vise. O săptămână mai târziu, cufărul său este încărcat într-un tren cu destinația Londra și vacanța plictisitoare de vară începe. Domnul Spavin este îngrijorat de planurile lui de viitor și crede c-ar fi mai bine pentru el să afle ce înseamnă munca. Lucrul la Paris, așa cum sugerează Jonathan, este exclus, fiind considerat inutil, fără avantaje practice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
primară. A apucat să definească doar câțiva termeni inițiali, când ea își amintește brusc că are oră la croitoreasă și se ridică să plece. Observând dezamăgirea pe chipul lui, oftează. — Oh, Jonathan, aș vrea să nu mai fii așa de plictisitor. Păcat că ești un tip drăguț. Afară, ea oprește un taxi și-i spune s-o ducă la gară. Ne vedem peste o zi sau două, zice ea. El înclină morocănos din cap, recunoscându-și eșecul abject. Apoi, total absentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
El înclină morocănos din cap, recunoscându-și eșecul abject. Apoi, total absentă, ea îl sărută pe gură. Când taxiul pleacă, el nu știe dacă să fie fericit sau nenorocit. Ea l-a sărutat. Noaptea nu poate dormi. Oare îl consideră plictisitor, drăguț sau amândouă? Este o problemă? Ar trebui să se schimbe? Sâmbată, încă confuz, ia un tren de dimineață spre Paddington, cu scopul de a se întâlni cu ea, ca din întâmplare. Când în cele din urmă ajunge la Wembley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
văd colecția de tablouri a tată lui său. Aveam mari emoții, n-am dormit toată noaptea gândindu-mă la vizita de a doua zi. Îmi anunțasem sosirea și mă aștepta. Cred că își închipuia că vine o curcă bă trână, plictisitoare, când colo a dat de această... minune! — Cum ți s-a părut Felix Klee? — Era un munte de om, avea 84 de ani, vesel, amu zant, de o vioiciune deosebită. M-a poftit la masă cu prie tenii care mă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
era izbitor de frumoasă. Chineza mandarină e limba pe care am vorbit-o când eram copil. O dată pe lună venea la noi un meditator să ne învețe manciuriana. Nu-mi mai amintesc nimic despre orele de curs, decât că erau plictisitoare. Nu aș fi stat la ore dacă n-ar fi fost să le fac pe plac părinților mei. În sinea mea știam că nu se gândeau serios ca noi să stăpânim limba manciuriană. Era doar de dragul aparenței, astfel ca mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să se cace grațios? Să mi se machieze fața, să mi se aranjeze părul și să mi se pună rochia pe mine, iar apoi să-mi fie strânsă în jurul pieptului, doar pentru a fi dată jos după-amiaza devine nu doar plictisitor, ci și obositor. Eunucii și doamnele de onoare poartă tăvi și mărșăluiesc încoace și încolo prin fața mea cu rochii, lenjerie de corp, accesorii, ornamente, curele și ace de păr. De-abia aștept ca ritualul să se termine. Aș fi preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întreb pe An-te-hai care dintre ele s-ar putea să fie jucată azi. Bănuiala lui e că va fi Bătălia stegarilor de fier. — Este preferata împăratului Hsien Feng, explică el. Majestății Sale nu-i prea plac operele clasice. Le consideră plictisitoare. Le preferă pe acelea care conțin arte marțiale și acrobații. — Și Marii Împărătese îi plac tot acestea? — A, nu. Majestatea Sa Împărăteasa preferă vocile stilate și actorii-vedetă. Ea însăși ia lecții de operă și este considerată o expertă. Există posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la rând următorul. Procedura se repetă până la prânz. Eu sunt mult mai interesată să aflu ce se întâmplă în țară, decât să-i ascult pe miniștrii care nu au pus niciodată piciorul afară din Peking. Majoritatea discuțiilor mi se par plictisitoare, iar soluțiile - lipsite de rațiune. Sunt uimită de diferențele dintre prinții regali, cei din clanul manciurian, și guvernatorii și generalii, în majoritate chinezi han, care miros a praf de pușcă. Mă simt însă impresionată de chinezi, deoarece ei dau pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Vorbea foarte puțin. Asfințitul înroșea pereții albi ai șirului de magazii în care fasolea era depozitată. — Trebuie să mă iertați că v-am vizitat, pe neașteptate, într-o perioadă de război ca aceasta, și că nu vorbesc decât despre problemele plictisitoare ale unui om care nu mai are de-a face cu lumea. Sunt sigur că aveți multe responsabilități de campanie. Yusho părea să-și anunțe plecarea și începu să se ridice de pe pernă. — Nu, vă rog. Saito Toshimitsu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cele optzeci de fețe îmbătate, o culoare palidă care nu avea nici o legătură sake-ul. Lămpile arătau că era miezul nopții, dar banchetul continua. Fiicele lui Oichi se rezemară de poala ei și adormiră. Pentru ele, acel banchet devenise prea plictisitor. La un moment dat, fata cea mai mică își pusese capul pe genunchii mamei sale, iar acum dormea adânc. În timp ce-i atingea părul, Oichi se străduia să-și stăpânească lacrimile. Fiica mijlocie începuse și ea, în cele din urmă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al unui alt clan, Kazumasa fusese primit cu curtoazia datorată unui oaspete, dar călărea, după obicei, în urma lui Hideyoshi. Hideyoshi spuse cu căldură: — Am hotărât să călătorim împreună, iar asta nu înseamnă să călărim separat. Drumul până la Kyoto e deosebit de plictisitor, așa că, hai să stăm de vorbă în mers. Kazumasa ezită un moment, dar apoi continuă să călărească alături de Hideyoshi. — Drumurile astea până la Kyoto și-napoi sunt foarte incomode, continuă Hideyoshi. Prin urmare, anul ăsta am să mă mut la Osaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
direct în fața lui și, când, în sfârșit, poate să se întoarcă și să privească în urmă la tot ceea ce a învins, descoperă că a cunoscut cu adevărat bucuria de a trăi, în timp ce se afla pe însuși drumul vieții. Cât de plictisitoare ar fi o viață lipsită de confuzia numeroaselor abateri sau de dificultatea încleștărilor! Cât de curând s-ar sătura un om de a trăi, dacă ar merge mereu liniștit pe o cărare netedă. În cele din urmă, viața omului constă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se gândi prea mult la urmări. "Contrabanda" nu era decât un nume pompos, pe care-l luase în derâdere, pentru o acțiune lipsită de orice fel de primejdii. Era, într-adevăr o treabă facilă, care se dovedise de cele mai multe ori plictisitoare, deși exploatarea și comercializarea tutunului erau interzise din timpuri imemoriale. Unii spuneau că înainte chiar de plecarea primilor oameni în Marea Aventură a Spațiului. Dar ca dintotdeauna, existaseră indivizi care își făcuseră un mod de viață cu astfel de ocupații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
căci mi-o impusesem singură și perfect conștientă de posibilitatea unor urmări nefaste. M-am uitat la picioarele mele subțiri, arătând mult prea fragile și instabile. Era vremea să mă ridic. 5 Zilele treceau ușor și monoton. În această rutină plictisitoare, reușisem să mă detașez de tot ceea ce Însemna persoana lui. Mă axasem pe școală, pe repetiții, pe viitorul meu. Era ceva ce puteam clădi și controla și nu voiam să mai am parte de surprize. Când aveam puțin timp, ieșeam
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nou, mâneca bluzei violet. ― Cu un minut mai mult decât ultima oară când m-ai Întrebat, am răspuns. Bianca scutură nemulțumită din cap, iar câteva din șuvițele ei lungi și blonde mă loviră peste obraz. ― Ora asta e cea mai plictisitoare din lume! se plânse ea. Profa de desen nu ne dădea niciodată de lucru. Prefera să stea la catedră și să vorbească cu punkerițele din clasă despre vestimentație și piercinguri În limbă. ― Cel puțin putem face ce vrem, am spus
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o voce de băiat. Am tresărit când l-am văzut pe Damian stând lângă mine. ― Mă urmărești? ― Desigur, șopti el. În fiecare zi. ― Serios, ce cauți aici? am repetat râzând. ― Am drum pe aici aproape În fiecare zi. Știi tu, plictisitorul drum de la școală acasă. ― Am Înțeles. Zâmbind, Damian Își lăsă țigara să cadă pe trotuar și o stinse cu vârful adidasului. ― Nu o terminaseși, am zis eu. ― Nu contează, spuse el uitându-se fix la mine. Am găsit ceva mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Îmi spuse Adi când Maria Îl lăsă să respire din nou. ― Și mie, am spus eu așezându-mă confortabil pe bancheta din spate. Mișto mașină! ― Mersi. Drumul până la școală era destul de scurt cât să mă scutească de eforturile unei conversații plictisitoare. Maria debita nimicuri și glume private pe care nu mă chinuiam să le Înțeleg. Mă uitam pe geam absentă. ― Mersi, Adi, am spus când am ajuns la școală și am zburat practic din mașină . Maria rămase lângă Adi, cuibărindu-se
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
bucătărie, dar, dintr-un motiv pe care nu pot decât să-l intuiesc, n-am mai făcut-o. M-am trezit abia a doua zi dimineață după un somn agitat. 14 Am privit prin sticla geamului din autobuz. Aceeași călătorie plictisitoare de la ora trei fix. Același loc de la fereastră, pe care printr-o minune Îl prindeam aproape Întotdeauna. Îmi țineam degetele apăsate pe hârtia desenului lui Damian, ca și când dacă iaș fi dat drumul ar fi dispărut. Îl luasem cu mine la
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
care tocmai a ieșit de la ceremonia de Confirmare. I-am zâmbit liniștitor. Nu că ar fi avut nevoie de așa ceva. Mi-a răspuns cu un zâmbet care semăna cu acela al unui clovn trist. Știam c-o să fie o ședință plictisitoare și eram ușor dezamăgită. Abia așteptasem să aflu dacă i-o trăgea John Joe unei oi. Soția lui Neil, Emer, arăta și mai banală decât ziua trecută. Am disprețuit-o automat fiindcă făcuse atâta tămbălău din cauza faptului că Neil bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
senină, împăcată cu tine însăți? Nu eram sigură ce voia să spună. Nu-mi puteam închipui cum ar fi fost dac-aș fi fost mulțumită sau senină, dar, și mai important, nu voiam să mă simt așa. Suna înfricoșător de plictisitor. Sunt bine, am spus rar. Sunt perfect fericită cu excepția unor lucruri care trebuie schimbate... Cam ca tot restul, gândul ăsta m-a lovit în plex. Viața mea sentimentală, cariera, greutatea, finanțele, fața mea, trupul meu, înălțimea, dinții mei. Trecutul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
citești toate rahaturile alea? Nu știam de ce. Dar mă făceau să mă simt foarte bine. Mai ales pentru că puteam să le deschid la orice pagină voiam și știam exact unde sunt. Nu trebuia să mă obosesc cu toată operațiunea aia plictisitoare de descoperire a punctului în care ajunsesem, nu trebuia să-mi aduc aminte cine era fiecare personaj și nici să descurc toate celelalte probleme cu care se confruntă o persoană de o inteligență sub medie și care mai suferă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine o undă de șoc: îl doream pe Luke. Iar acum rămăsesem nesatisfăcută și nu mai aveam stare. Mai erau destule ore până când urma să-l văd și dintr-odată totul a început să mi se pară fără sens și plictisitor. Tu vrei ceva? m-a întrebat Brigit ridicându-se de pe pat. — Adu și tu niște bere, i-am propus eu. N-a mai rămas nici una, a strigat ea după câteva secunde din bucătărie. Din tonul vocii mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în lumea reală, acolo unde întâlneam masculi adevărați, care nu erau dependenți de droguri și care nu știau că eu eram. Eram surprinsă de fiecare dată când unul dintre ei se dădea la mine. Sigur, eram obligată să trec prin plictisitorul proces al motivelor pentru care nu beam nimic. Dar chiar și atunci când își dădeau seama că nu aveau nici o șansă să le pic beată în pat, tot se învârteau în jurul meu. Unul sau doi dintre cei interesați erau chiar atrăgători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
motelul Barbados. Apoi am sunat-o pe Brigit. Eram agitată și totuși nerăbdătoare s-o văd. Dar, ironia ironiilor, Brigit plecase, pe perioada vacanței, acasă, în Irlanda. în următoarele două săptămâni, am început să-mi fac un program. Unul destul de plictisitor. Mă duceam la serviciu, apoi la întâlniri și cam asta era tot. Fetele din cămin erau, în majoritate, venite de la fermele dintr-unul din statele din sud. Ăla care era capitala mondială a incestului. Aveau niște nume grozave ca Jimmy-Jean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întâmplat ca amândouă să avem legate codițele de cal cu câte-o eșarfă intens colorată, în chip de porte-bonheur1 - unul dintre acele detalii întîmplătoare, pe care le observi în vreme ce privești prin încăpere în cursul unui test de raționament, aiuritor de plictisitor, de patru ore. Când am ieșit din sala de testare, am deschis o discuție amicală despre superstiția noastră comună, deși poate nechibzuită - un debut superficial a ceea ce avea să devină o prietenie profundă. — O să-mi mulțumești fiindcă te-am târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]