63,417 matches
-
Sub un soare Rece, pe cerul încă senin. Camera mea E o cutie mare, în care încap Și patul și dulapul și biroul și biblioteca. Trupul meu e-o federație străveche, Cu legi de neînțeles. Mintea mea E-un plasture plin de sânge, Fereastra, un triptic de toamnă. Gelatină Casa mea e din cărămidă, privirea mea de oțel, Sufletul, sufletul de gelatină. Cărțile sunt covoare, vorbele vaze emailate, Carnea mea e de plastic, oasele de titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
atârnate; oricum, ar trebui să mă reîntorc să închid gura sobei, cu un retez mai bun, unul care să nu mai ruginească niciodată; guma de șters bucuria poeții nu mai au timp să se apere cu nimic, strada lor e plină de metafore negre, de ziduri pierdute; nu au scuturi, au trupuri firave, consumate, nopți după nopți, râuri de alcool după râuri de alcool; parcurile municipale sunt o mare de lacrimi; poetul nu mai poate ține pe piept armurile tari, spada
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
trupuri firave, consumate, nopți după nopți, râuri de alcool după râuri de alcool; parcurile municipale sunt o mare de lacrimi; poetul nu mai poate ține pe piept armurile tari, spada salvatoare îi cade din mână; până și străzile principale sunt pline de lași, lumina ochilor interbelici se stinge minut cu minut, (cea de pe fața voivozilor e consumată de mult) și pulsul sângelui din rigole e tot mai încet; ivan karamazov paralizează viața cu visele lui; trubadurii nu mai găsesc puteri să
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
Adu-ți de-a rostogolul, răbdător, și rația de pucioasă, dinamita cotidiană, apoi te-ntinde-n somn între pereții lui spumoși, precum un sacerdot în leagănul de fulgere: din oaza protectoare a neîntreruptei nașteri n-ai cum să ieși. LUNĂ PLINĂ Să nu scăpăm compasul din mâini, (ne-ndeamnă unii, alții ne spun să-l aruncăm definitiv: totuna este, poate), pe când visăm pe-acoperișuri, în brazdele belșugului untos, pe care luna, iată, îl depune-n straturi, pe noi, pe țigle aspre
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
din ce în ce mai mult cu mine iar tristețea mea (sora mea mai mică) continuă să vorbească în somn. nu că te-am uitat dar uite: vine unu’ și zice: am plecat - și pleacă acum că am rămas în număr impar împrejurul paharelor pline parcă nici moartea nu ne mai sâcâie acum viețile noastre vor fi mai simple și mai lipsite de griji foga foga gesu lapu neagro neagro și te du iar fotografia ascunsă cu grijă în buzunarul cămășii la piept va începe
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
pe mine însă însămi. Și trebuie să fiu trează și în somn să nu cumva tăcerea cea de aur să vină și să îmi mănânce limba. Iubitul meu Veșmintele mele, podoabele mele, locul pe unde trec, toate ale mele sunt pline de ochii lumii și nimeni nu știe pe cine iubesc. Cred că astfel își zicea Regina din Saba în timp ce se iubea oficial cu prinți, regi, sfinți se iubea și cu cedrii cei falnici ai Libanului și era tot mai frumoasă
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
privim în oglindă vedem un chip ridicol și dragostea rîde de noi într-o bună zi dragostea se uită și ea în oglindă cu nasul ei de Pinocchio și rîde de sine. Trupul tău Trupul tău: o sală de clasă plină cu elevi neastîmpărați unii ascultă alții visează unii citesc alții șoptesc măscări din cînd în cînd sîngele îmbujorează ferestrele aidoma Soarelui oasele scot rîsete de copii. Scriptică Să scrii să cauți să plictisești să nu ierți pe urmă să-ți
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
creta în cerneală și trage linia pe zid îndrăznește nu fi leneș eu plătesc toate pagubele Domnul nostru Arhimede astfel poreclit un personaj bizar și misogin ultimul boem din oraș cu ochelari de sârmă dedicat fanatic matematicii într-o mansardă plină cu mecanisme ciudate pendule și șoareci lunete de alamă și tomuri vechi cum se văd doar în gravurile Evului Mediu la alchimiștii fascinați de piatra filozofală Fă cum îți spun și trage linia pe perete auzii repetat implacabilul ordin Dă-
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
Culorile se roteau împreună, Lumina dormea peste noapte, Mișcarea nu avea niciun sens, Timpul curgea către lumi, Căutându-și chipul Împreună cu toate întâmplările; Nimeni nu rânduise nimic; Numai poezia era întreagă, Undeva lângă stele, Privind împrejur cu ochii mari Și plini de gând nerostit Să bați sfios Cuvântul e un pisc de-nchipuire Pe care urci și nu-l atingi nicicând, Când dibuie un rost să se înșire În vîrful de lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
părăsit pe asfalt un mic suflet stă în picioare lângă un cadavru în zori soarele va coborî din nou prin fereastra noastră cu un șir de viori întinse pe sfoară care în bătaia vântului se întorc de la dumnezeu Weekend în plină amiază un fluture zboară peste colină un bărbat își trece orele decapitând maci o femeie trage cu arcul în soare azi-noapte mi-a explodat într-un ochi lumea De pe gura închisă a unui portret toată luna septembrie copiii din cartier
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
moarte când cineva O să fluiere a pagubă prin apropiere Ca și cum ești lichidat. Dar tocmai azi la ora opt și jumătate Lângă tine în pat A deschis Dimineața ochii, Ochi mari și însoriți, Ți-a descoperit prin plapuma ceții un picioruș plin de sex appeal, Te-a privit prin oglinda ei și ai existat Plin de pofte „as usual” și uitând Amănuntul birocratic al nunții de conveniență Cu bătrânețea, Fie ea nuntă catolică, fie ea foarte, foarte catolică Și foarte absolut de
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
inimii prin spatele tău legată cu o eșarfă roșie la ochi piciorul meu de iederă se cațără pe piciorul tău înot prin aer cu umerii înfloriți în primăvară cristalul swarowski se mișcă pe piept și măsoară cusătura inimii o cutie plină cu funda ruptă stau pe vârfuri apoi pe călcâie încât doar o pagină de hârtie mai încape părul tău mă atinge în vreme ce ne alungim ca săgețile piciorul meu de iederă se ridică în aer ca un braț tăiat cristalul swarowski
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
și-a rînit-o de apă de nămol și de toate pîn-a dat de prund cu izvoare - e o vederă goală Gata: acuma fîntîna-i curată ca potirul spunea ține scara ca lumea să ies odată afară Și ieșea. Ieșea la lumină plin de tina neagră și grasă și-aducînd în mîna lui stîngă o găleată vișinie de tablă cu nămoluri dospite cu putori și dohoturi Gata - spunea - de-acuma apa o să izvorască iarăși curată și pînă pe seară cînd e adăpatul fîntîna e
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
de tina neagră și grasă și-aducînd în mîna lui stîngă o găleată vișinie de tablă cu nămoluri dospite cu putori și dohoturi Gata - spunea - de-acuma apa o să izvorască iarăși curată și pînă pe seară cînd e adăpatul fîntîna e plină și apa e bună și-o să ne stîmpere setea Gata. Am făcut-o și pe-asta Dimineața noi nu ne trezim laolaltă deodată bolborosesc eu uitîndu-mă înspre mine dimineața creierul meu stă în ceață pe vale iar sufletul melițat ca
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
ciorovăiala sălciilor în furtună de nopțile când oasele morților scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
nici așteptare cei mai transparenți pești din lume trec fără ideologii și turbulențe prin papilele mele gustative prin trahee prin plexul solar ca și cum cu toții ar fi Particula lui Dumnezeu transparența lor e tot mai luminoasă tot mai hrănitoare tot mai plină de iubire ( Din volumul Singurătatea vine pe facebook)
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
știm Lumina soarelui nu ne mai e de-ajuns. O fabricăm chiar noi și-o-ntindem peste tot, Spunîndu-ne cu-nfrigurare și trufie: „Uns?! Wir sind nicht Schweine, aber Menschen, gleich wie Gott!“ Oh, mii de ani, vrăjiți, sub cerul plin de stele, Un cort cu pînza prinsă în ținte de lumină, Am stat. Și ne spuneam: „Vedeți ! Vedeți ! Doar El e În stare de-o asemenea construcție, divină... Noi sîntem fiii Lui, cu suflete nemuritoare.“ Acuma, însă, știm: e doar
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
cât mai puțin nu faci niciun pas pe buza ceștii albe lumina va fi tot atât de albă iar dacă țipetele copiilor vor fi tot mai îndepărtate ascultă cu încredere zgomotele orașului un oraș în care poți să te miști cu inima plină de iubire de cartier (un poem al poetului vasilescu) mergeam odată pe stradă părul îmi flutura în vânt vântul acela mirosind a gunoaie de bucurești eram pe una din străzile de la periferie băieții de cartier își pasau unul altuia chiștoacele
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
una și aceeași celebrare a fragilității nu se opreau nici prea multe păsări la el și cucuveaua încă nu-și alegea bifurcația de pe ultimul rămuriș de unde urma să puncteze nopțile de vară cu gușa ei înfoiat-sibilinică înainte să izbucnească în plină glorie nu se întrezărea nici promisiunea acestor ramuri nici labirintul lor urcător prin interiorul căruia copilul pătrunde iar joaca luminii perlate îi scoate în cale frunze incendiate de raze și cuiburi cu resturi de pene și întunecimi legănându-se dinspre
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
pagină stăteam acolo cuminte senină aproape frumoasă ca-ntre patru scânduri sub prapurii Cuvântului Înainte convingătoare definitivă îmbrăcată cu gust în sfârșit normală ușor de înțeles parcă la locul meu spre mirarea unora care mă crezuseră până atunci prea complicată plină de ciudățenii și atinsă de ciuperca inadecvării pe lumea cealaltă era vremea cireșelor vecinii mei fuseseră troțkiști maoiști activiști ai egalității în drepturi ai libertății bine plătite nostalgici după dictatura de care n-avuseseră parte plictisiți de ei înșiși dar
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
am ajuns, să vedem cum e, și trupul nu spune nimic, dar dintr-odată i se face sete și gura lui învie, coboară de pe cruce și bea, cei un milion de oameni se fac iarăși zgomotoși, lumea e din nou plină de ei, vor aceleași lucruri ca ieri, iar mîine va fi la fel, ce bine ar fi să fie tot timpul sîmbătă și duminică, ce bine ar fi să avem tot timpul în jurul nostru zece femei cu zece pahare în
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
și nisipuri, Care-i secretul, spune-mi ce le ține? Tăblițele din Sumer sau Ninive, Și ele-s tot din lut, uscate chipuri. Dar le încheagă sfintele salive, Și mierea, frământată de albine, La fel se-ncheagă, rod al gurii pline. Și El demult salivă pe un deget Luând, deschise ochii unui orb. Iar omul desluși la început doar umbre, Apoi pe semeni, ce păreau copaci, Cu, poate, cuiburi multe-n crengi. Ce aveau să-i bucure pe cei săraci, Și
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
și tenișii surprinsă (ca de fiecare dată) să vadă că trecătorii rămân în picioare în vreme ce covorul străzii se mișcă îndărătnic sub tălpile ei. cu vârful urechilor în flăcări și abia respirând ajunge în dreptul casei pe fațada căreia se răsfață pomiere pline cu fructe și panglici în basorelief. (și bătrâni cu gurile căscate amenințător). deschide cu umărul ușa grea din sticlă jivrată și fier forjat. mirosul de aluat și dezinfectant ieftin îi umple nările cât străbate coridorul încercând să nu se uite
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
în cutia pentru daruri a morții. de-atunci vine în pod (tot mai des) și își închipuie cum intră în niște cartoane lucioase. cu pași măsurați care ocolesc umbrele și o poartă spre locuri unde oamenii casele copacii stau în plină lumină. înaintează cu spatele drept prin pozele foșnitoare până când imaginile bombate se adună într-un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul negru. uca nu
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
de tot. și aduce din Divin să pasc prin pajiști cu melancolii, duc poetul trist din casă-n casă. dragoști pentru fiecare. vai, viață...și ce tânăr mai eram țin icoana mamei mele-n sân. mărțișoare...inimioare... prin raiul vostru plin cu nostalgii. sunt un hâtru însă ce vă pasă vând țăgăncile prin piață. acolo erați voi Doamne femei, dacă plânge un copil bătrîn... totu-i verde și mult soare; cu flori de amăgire în priviri. mă mai duc pe-acasă
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]