4,027 matches
-
caz, din câte-am înțeles eu, ceea ce am spus urma să fie considerat absolut confidențial. — Ați spus totuși că sunteți de părere că Wilt e nebun și că un număr destul de mare de profesori de la Studii Liberale sunt duși cu pluta? Domnul Morris îl privi plin de ură pe bărbatul din fața lui. — Ca să lămurim lucrurile cu declarațiile, ceea ce am spus eu a fost că unii dintre ei sunt... — ...săriți de pe fix? sugeră reporterul. — Nu, nu săriți de pe fix! zbieră domnul Morris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
păpușă de plastic cu vagin, ambele inaccesibile și mutilate oribil - nu putea fi decât nebun. Sergentul Yates dădu glas gândurilor inspectorului. — Doar n-aveți de gând să-mi spuneți acum că ticălosul ăsta nu e dus rău de tot cu pluta, zise el în timp ce macaraua era amplasată lângă puț, iar funia era coborâtă și atașată de gâtul lui Judy. — în ordine, acum trageți-o afară! urlă Barney. în sala de mese, singurul care își savura prânzul era dr. Board. Cei opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
drag, zise Sally. Ești cel mai tare! — Da, bine... Știi, dacă te simți în stare să te gândești la ceva practic, anunță-mă și pe mine. — încearcă să înoți. — încearcă să te îneci, zise Gaskell. — Ai putea să faci o plută sau ceva asemănător. — Aș putea să fac bucăți barca asta a lui Scheimacher. Nu ne-ar mai trebui alt material. Am văzut odată un film în care erau niște gauchos sau romani sau ceva de genul ăsta și oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
noi înșine, în timp ce jumătate din omenire moare de foame, iar noi nu mișcăm un deget ca să îi ajutăm. Eu nu mai suport, domnilor. Vreau să ies din joc. HARRY: Să ieși? Și unde vrei să te duci? Pe Jupiter? Pe Pluto? Pe vreun asteroid din galaxia vecină? Săracul Tom cel Singuratic, asemenea Micului Prinț, eșuat pe o stâncă, în plin spațiu. TOM: Spune-mi tu unde să mă duc, Harry. Primesc orice fel de propunere. NATHAN: Undeva unde să poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuit să schimbe culoarea semaforului pentru traversare. Abia când ea s-a îndepărtat, pășind ușor în espadrile, mișcarea de aer mi-a adus mirosul ei de creme de plajă. În visele mele, marea pe care pot să mă abandonez făcând pluta pe spate de la o oră în sus e liniștită, să zicem ca Egeea în care o priveam pe Alice depărtându-se, cu părul negru ce închipuia singurul val pe suprafața mării, păr care, îndată ce l-a udat apa, a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nici o alternativă, zice Mao, aruncându-se în piscina acoperită. Seamănă cu o vidră grasă. Prea multă carne de porc cu sos de zahăr și soia, îmi spun în sinea mea. Ce ai de gând să faci? mă întreabă el, făcând pluta. Mareșalul Tan zice că el nu a plâns niciodată, dar că acum plânge pentru Partid. Mă uit în jur, încercând să găsesc un loc să mă așez, dar nu e nici un scaun. Nu am mai venit la piscină de când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
numele: nu era, nu erau de pe la noi, dar noi ne obișnuisem. Atât, că nu-l chiar văzusem cu ochii noștri Însă Îl știm; bine de tot. Cazimir e tuns chilug, se scaldă fără nimica pe el, ca noi, copiii, face pluta pe oglinda iazului minute În șir, fără să miște un deget de la mână - ce minute: ceasuri!, zile! săptămâni! Ai zice că-i mort (și umflat cu aer, altfel s-ar duce la fund), dacă n-ar da din degetul-mare; dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gros: ca o măciulie; ca o măciucă - ca o ghioagă. Și eu Îl văzusem - și aveam să-l văd mereu. Băietanii care mă călăuzeau prin stuhării, sălciiș, răchitnă, mlaștini - ca să mi-l arate, ei mie, pe Cazimir, cel care face pluta, nemișcat și mișcă strașnic din pulă - jurau că abia ieri Îl văzuseră pentru ultima oară. Dacă nu se jurau ei - mai uită omul, nu? - atunci mă juram eu pe ce-aveam mai sfânt: că-i văzusem pula ciomăgoasă bătând văzduhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
îmbrăcate în ceea ce părea a fi un abajur cu franjuri întors cu susul în jos. Piciorușele viguroase i se ițeau din fund ca două trunchiuri de copac, iar labele erau îndesate într-o pereche de sandale ortopedice, cu talpă de plută, care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a studiat intrigată fotografia, ca să afle identitatea acelei nefericite care arăta de parcă s-ar fi tăvălit în lipici, după care s-ar fi aruncat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
te țintuiește de perete. Era de Înălțimea mea, așa că mă putea sfredeli cu ochii fără probleme. Într-un moment de empatie, am realizat cum se simte un fluture când acul Îi străpunge micul abdomen și-l fixează de panoul de plută. — Ah, Sam, spuse ea aspru. Mă bucur să te văd. Voiam să te Întreb dacă ai văzut noile benzi de exerciții? Erau Într-o sacoșă albastră, În birou, dar au dispărut cu desăvârșire. Chiar azi dimineață le-am căutat. — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acea Îndepărtată ascendență, tatăl meu s-a străduit să le reînnoiască. A dat Întotdeauna dovadă de o gingașă obsesie În privința originilor sale. Își notase În caietul de școală: „Arborele meu genealogic va fi fost, așadar, doborât pentru a construi o plută pentru fugari!” și se apucase să Învețe limba franceză. Apoi, cu emoție și solemnitate, traversase Atlanticul În sensul invers acelor timpului. Anul pelerinajului său a fost ales fi prea bine, fie prea prost. Părăsi New York-ul pe 9 iulie 1870
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deschisă, de niște ochi care se Încrucișează cu ai mei. Și de un zâmbet. Privirea mea fuge spre pământ, plutește din nou deasupra covorului, măsoară un capăt de pardoseală, apoi urcă din nou spre ea, inexorabil, ca un dop de plută spre suprafața apei. Femeia avea părul acoperit cu un mindil de mătase fină, gata să fie lăsat peste față dacă s-ar fi ivit vreun străin. Dar străinul se afla chiar acolo, și vălul rămânea ridicat. De astă dată, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se afla la distanță de treizeci de centimetri de vârful nasului meu. Avusesem eu grijă să măsor. În stânga era o crăpătură lungă de douăzeci de centimetri, cu multe brațe, ca fluviile din America. Acolo fugiseră Huck și Tom pe o plută, ca și sclavul Jim. Dincolo, lângă țeava de calorifer, era insula unde îi căutaseră cu torțe și așa mai departe. Am închis mai întâi un ochi, apoi pe celălalt și priveliștea a sărit încolo și încoace. Vaporul a trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Rămâne așa stabilit?” „Clar. Rămâne stabilit.” „Pe ce dată vii înapoi?” „Ah, asta o să vedem. Adică, tata și mama... Pe urmă, Tom Sawyer și Huckleberry Finn sunt și ei nemaipomeniți. Știi, au fugit de acasă și au călătorit cu o plută pe Mississippi. Fluviul lung și sălbatic Mississippi. Asta ar fi ceva. Câteodată mi-aș dori să fiu întocmai ca Huck, să fac ce-mi trece prin cap și să-i aduc pe profesori la disperare. Imaginează-ți-l numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mult prea dur, mult prea groaznic pentru noi? — Asta cam așa e. — Asta-i o ran\ care nu se închide niciodat\, spuse Midori dând din cap. De fapt, toți din familia noastră sunt cam ciudați... fiecare e dus puțin cu pluta. — Așa se pare, am aprobat-o eu. — Da, dar nu crezi că e minunat când oamenii se iubesc? Of, Doamne! Să-și iubească un bărbat atât de mult soția, încât să le spună fiicelor lui că mai bine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asta? Întrebă ea. — Da. — Bine. Hai să plecăm mîine. Nisipul de pe plajă era alb, aproape la fel de fin ca făina, și plaja se Întindea pe kilometri Întregi. S-au plimbat mult În după-amiaza aia, au Înotat pînĂ În larg, au făcut pluta pe apa limpede, au plutit și s-au hîrjonit, după care s-au Întors la mal ca să se plimbe mai departe. — E mai frumoasă și decît aia de la Bimini, spuse fata. — Da, da’ apa nu-i la fel de bună, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
singur, nu se putea abține să nu simtă ceea ce simțea și, în loc să urce în mașină și să plece, a venit să discute cu mine în seara asta, să vadă dacă și eu simt ceva sau doar el e dus cu pluta, iar dacă ceea ce mi-a spus mă stânjenește, să-i spun numaidecât și el o să plece și n-o să mă mai deranjeze niciodată. În cele din urmă se oprește. Aș fi vrut să continue așa la nesfârșit. Niciodată în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
expus prea mult... Și, de altfel, nu trebuie atins. De ce? Gândiți-vă la emoția pe care templierii trebuie s-o fi Încercat când au ajuns pe țărmurile Mării Moarte, știți dumneavoastră, ape bituminoase foarte grele, pe care plutești ca o plută, și cu proprietăți curative... Poate c-or fi descoperit În Palestina un depozit de radiu, de uraniu, pe care au Înțeles că nu-l pot exploata imediat. Legăturile dintre Graal, templieri și catari au fost studiate științific de un valoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cât palma, se strecură pe lângă tălpile mele, în timp ce eu îmi ștergeam lacrimile cu poala rochiței. M-am ridicat și, fără să știu prea bine ce fac, am apucat de marginea scoarței desprinse și-am tras. Era putredă și ușoară ca pluta. Sub coajă am găsit cadavrul unei mierle, devorat de furnici. O masă vie, roșie, agresivă, mișuna pe hoitul păsării. Am apucat-o de vârful unei aripi și-am azvîrlit-o cu tot cu furnici la câțiva metri distanță. Curând, trunchiul s-a golit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privește unghiile și Își cercetează fundul chipiului, pe care și l-a scos de pe cap, apoi scuipă brusc peste umăr, cu o voce gîjÎită: — Auziși, bă Cerbule, intrarăm În Radu cel Frumos. Cuvintele conspiră cu aerul de om dus cu pluta, iar efectul e suprarealist. Ce dracu’ tot vorbește acolo? Ce dracu’ tot vorbesc ăștia toți? Locotenentul Soare are un profil ușor Îngîndurat, conturat pe cerul roșu. La fel și caporalul Cerbu. Privind spre ceva ce numai ei văd. Par atinși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din Germania, din Olanda, din Franța... sînt mișcați de ceea ce se Întîmplă cu noi, posturile de știri din străinătate și-au trimis reporteri În București, care transmit ce se Întîmplă aici... Mă, Moise, le pasă de noi... Ești dus cu pluta? — Unde? Cui? Nu Înțelege? Nu, nu Înțelege. PÎnă spre prînz, nu se ajunge la un acord asupra noii situații politice. Totuși, discursul șovăielnic de ieri pare să fi dispărut. Azi, nimeni nu mai vrea comunism. Măcar În privința asta am căzut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar mai bine să-l discutăm altă dată. Altceva. Cu cine votăm? — N-are importanță, va ieși Iliescu. — Păi de ce? Pentru că... pentru că toată lumea votează cu el. — Și zici că asta nu e bine? Tu cam de unde zici că vii pe pluta ta stuf? Ne terminăm berea, Andi mă ia de-o aripă și o pornim spre Universitate. Scările și piațeta din față unde e și fîntîna arteziană sînt acoperite de o masă fremătătoare de oameni, cei mai mulți sînt studenți sau tineri din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Am auzit ce ai trimis să mi se spună. Voi face tot ce vei vrea în ce privește lemnele de cedru și lemnele de chiparos. 9. Slujitorii mei le vor coborî din Liban la mare, și le voi trimite pe mare, în plute, pînă la locul pe care mi-l vei arăta: acolo, voi pune să le dezlege, și le vei lua. Ceea ce cer în schimb, este să trimiți merinde casei mele." 10. Hiram a dat lui Solomon lemne de cedru și lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
văduvă. Pe vremea aceea, în Basarabia, cetățenii nu aveau voie să facă rachiu sau țuică, monopolul fiind concesionat de un oarecare Radomâlki, fabricant de rachiu dulce la sticle de 250 grame. Sticla se numea șkalic și era cu dop de plută. Vasea, zic eu acum, nu că era un împătimit al băuturii dar, vorbă să fie, avea pasiunea colecționării de dopuri. De la primărie nu cunoșteam decât pe notarul Botez, un om încrezut, și pe secretarul Cibotarev, lipovean cu sufletul bun și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
puțin capul și mă uit, în dreapta și în stânga. Nu-l mai văd. Nici țărmul nu se mai zărește. M-am depărtat mai mult decât vroiam. Și marea e atât de liniștită încît nici măcar un foșnet nu se aude dacă "fac pluta". Cu ochii pe jumătate închiși, ascult. Deodată, chiar deasupra mea începe o sarabandă a pescărușilor. Sunt mulți. În timp ce unii se reped să-și înhațe prada, ceilalți se învîrt în cerc, într-un zbor lunecos, ușor isteric. Din când în când
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]