9,563 matches
-
aspecte importante. Totuși, când am citit cartea, am simțit o emoție ciudată, însă din alte motive - curajul extraordinar al autoarei de a distruge, fără ezitare, ideile convenționale. Oricât aș ține la morală, nu sunt capabilă să șterg imaginea ce-mi plutește în fața ochilor - de „soție“ a omului iubit, care pornește iute spre casa lui. Apoi iluziile mi se spulberă. Spulberarea e tragică, vrednică de toată mila, dar și frumoasă. Iluzia de a distruge, de a construi din nou, de a perfecționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să se sature? — Nu râde de mine! Toate femeile sunt la fel. Al naibii de complicate. Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. De fapt, este cineva... jumătate din cineva... — Mi-ai citit scrisorile? — Da. — Care-i răspunsul tău? — Nu-mi plac aristocrații. Întotdeauna plutește în jurul lor un fel de aroganță ofensivă. Fratele tău, Naoji, este un aristocrat reușit, însă se mai fandosește și el. Eu sunt băiat de țăran și nu trec niciodată pe lângă un râuleț ca acesta fără să-mi amintesc, cu durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un moment dat, că mă acoperă cineva. Am deschis puțin ochii și am văzut-o, șezând liniștită cu fiica ei în brațe, lângă fereastra prin care pătrundea lumina lunii. Profilul ei splendid, trăsăturile deslușite ca într-un portret din Renaștere pluteau pe cerul palid din fundal. Nici urmă de cochetărie sau dorință în gestul ei de a arunca pătura peste mine. N-ar fi oare mai potrivit cuvântul „omenie“ pentru a descrie un asemenea gest? Nu a fost calculat, ci natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dubelor negre vacarm în auz, Și vaietul porții cu gratii, scrâșnind, Și urletul greu al bătrânei căzând.. Și fie ca neaua topindu-se-ncet, Din geana de bronz să coboare-n nămet. Și-ai ocnei porumbi gângurească duios, Și nave plutească pe Neva, în jos... 1940. Martie
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
momentului cînd m-a descoperit în semiîntuneric, undeva pe holurile radioului. Fără cuvinte prea multe, m-a condus în împărăția sunetelor, în locul unde această instituția își avea comoara. Un spațiu deloc gigantic stoca muzica lumii. Un domn atipic, care parcă plutea neatingînd pămîntul era stăpînul și îngrijitorul Fonotecii. Acolo, era aproape imposibil să nu-ți pierzi mințile. Înainte de 1989, pentru un student nu cred că exista soluție mai fericită decît să n-aibă mințile cu el. Călăuza mea spre acest teritoriu
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
decăderea trupească. Gravurile de care artistul s-a reapropiat în ultimii 25 de ani, după câteva încercări de tinerețe, sunt imagini și mai aspre, și mai brutale decât uleiurile. Mobilierul a fost eliminat aproape în întregime. Corpurile, lipsite de echilibru, plutesc în spațiu. Absența culorii accentuează vulnerabilitatatea, lipsa de grație, goliciunea personajelor, nuduri sau nu. În Femeie cu tatuaj pe braț sau în portretele lui Leigh Bowery, Freud explorează în amănunt modul în care liniile singure pot descrie masivitatea caracterelor. În
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
cel al castelului. În acest loc, Robbie este întîmpinat de mama sa care-i spală picioarele într-un lighean, iar imaginile apar pîlpîitoare, încețoșate, cu un halou, o clipă imaginea mamei se află lîngă o oglindă spartă, iar în jur plutește un fel de tristețe indefinită pe care o au casele foarte vechi cu ținută aristocratică aruncate în ruină. Totul plutește parcă în melasa unui vis de opiu, cu un relenti care contrastează cu scenele de alertă din spitalul unde lucreză
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
imaginile apar pîlpîitoare, încețoșate, cu un halou, o clipă imaginea mamei se află lîngă o oglindă spartă, iar în jur plutește un fel de tristețe indefinită pe care o au casele foarte vechi cu ținută aristocratică aruncate în ruină. Totul plutește parcă în melasa unui vis de opiu, cu un relenti care contrastează cu scenele de alertă din spitalul unde lucreză ca infirmieră Briony. Alternanța între momentele de reverie și scenele de "acțiune" dictate de "notele" mașinii de scris conferă, de
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
în reședința de la oraș a familiei ToganÜ, centrul unei pânze de uneltiri țesute de stăpâna casei. Doi bărbați, prieteni între ei, se îndrăgostesc de nora acesteia, rămasă văduvă. Rivalitatea amoroasă și prietenia se convertesc într-o cercetare a misterelor ce plutesc în jurul celor două femei, în curând apare și a treia, ies la iveală pe rând povestea morții lui Akio ToganÜ, soțul lui Yasuko, istoria surorii lui gemene, Harume, tinerețea și dramele doamnei ToganÜ, interesul ei pentru fenomenul posedării de către spirite
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
căutau unul pe celălalt pentru fondul de afectivitate, pentru noblețea sufletească în amiciție, deși erau conștienți de neîmpăcarea și adversitatea pe planul convingerilor. Ar fi trebuit să insist mai mult asupra carantinei programate în privința concepțiilor. Dacă omitem divergența din adâncuri, plutim în gol, bâjbâim în întuneric. Cât de radical a fost, deci, conflictul care amenința mereu să-i despartă? Cu intenția de a comprima sintetic discuția, folosind instrumentele artei, un critic a susținut că a dăinuit o simetrie în opoziție, o
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
lăuda exactitatea în prezentarea conjurației. Era sigur că eroul Garine e un alter ego al lui Malraux, deci că acesta fusese un combatant și luptase pe baricade, luase parte la revoluție. Răspunzând, Malraux nu l-a contrazis, a lăsat să plutească în aer supoziția că deține o vastă experiență în activitatea clandestină. În realitate, scriitorul nu a cunoscut direct episoadele din rezistența armată. Mai mult, nici nu călcase pe atunci în China. Tot ce descrisese fusese produsul imaginației. Călătorise mai înainte
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
fiecare zi, obținând material pentru o analiză rareori întreruptă. Dacă felul în care se proiectează realitatea înconjurătoare, exterioară, este marcat de o luciditate rea, de un hiperrealism lărgind metodic porii urâtului (guri de scurgere astupate cu smocuri, chiuvete în care plutesc fire de păr, uși de sticlă pătate pe ambele fețe de amprente umede, albul îngălbenit al ochilor și pielea maronie a cearcănelor...), perspectiva asupra lumii lăuntrice se modifică frecvent, în acord fin cu discontinuitățile, pendulările, alternările personajelor intrate în raza
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
-se în prima săptămână de spațiul abației; un spațiu care degaja încă de la intrare, vorba arhitectului Octavian Neculai, realizatorul decorurilor la Triumful dragostei, o energie deosebită. Fundal și pereți negri, ferestre închise, înălțime și adâncime generoasă, ceva straniu și tulburător plutind în aer, ca de altminteri în orice lăcaș de cult, fie el și unul dezafectat. Treptat, acest spațiu întunecat a căpătat o altă valență, panourile albe, grădina din fundal, oglinda, toate conferindu-i o aură anume, cu amploare și luminozitate
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
de ars poetica: "Stau singur între patru ziduri albe, rememorând ce n-ar fi/ de rememorat: propria mea viață, înhămată la o caleașcă/ veche de o jumătate de secol./ Îmi revin astfel în minte întâmplări irelevante, fade,/ nicidecum spectaculoase,/ situații plutind în ceață,/ oameni tineri care au făcut și care nu mai fac umbră/ pământului,/ mama plivind straturile de ceapă în grădină,/ treierișul la noi în ogradă, cu mașina aceea bizară cu coș/ (pe care ieșea nu fum, ci funingine), caii
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
Degetele ei în carnea mea au prins rădăcini, au înflorit apoi. Și-a scos veșmîntul. Devenise lumină. Intra cu brațele albe, cu pletele negre, cu pieptul, în soare. Era soare. Sufletul mi s-a dus în ea. Niciodată n-o să plutească lira stelelor în mări ca ochii mei în ochii ei... Ea vorbea de corăbii cu pînzele aurii, insule neieșite din prunduri vreodată erau sînii ei. Pletele unduiau fum de veșnicie. Ardea tot". Viața și opera lui Dimitrie Stelaru se amestecă
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
ci are ca punct de reper noile conflicte. Imaginile terifiante ale luptelor de stradă în cartiere cu aspect de ghetou, trimit la războaie precum cel din Ruwanda, Cecenia, Afganistan și mai ales Irak, la zonele unor conflicte înghețate, unde violența plutește în aer, dar și la viața de la periferia metropolelor, a populațiilor neasimilate, flotante, dezvoltînd o agresivitate latentă alimentată de frustrări și indigență. Prima parte a filmului gravitează în jurul unor probleme de fond, de ideologie, aproape fiecare personaj are mica sa
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
Păstrîndu-se în zona sugestiei, Alfonso Cuarón nu dezvoltă tezist nici o temă, lăsînd cîmp deschis tuturor posibilităților aduse de Tomorrow, fiind, însă, nu mai puțin atent la ceea ce subminează societatea din interior. Distopia sa se diluează spre final, cînd marile speranțe plutesc pe apa tulbure învăluită în cețuri din care apare corabia salvatoare.
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
prin-tr-o familie, e evidentă alăturînd două sonete de Codreanu. Cel despre un copil neastîmpărat căruia o bunică viorie, desprinsă dintre flori de liliac, îi face, -n amintire, cucernice mustrări, și cel despre zîmbetul Monei Lisa: "De ce surîdeți, Mona Lisa? Oare/ Plutind ușor pe raze de lumină,/ Se lasă Cupidon ca o albină/ Pe-a zîmbetului vostru dulce floare?// Sau poate cugetări înălțătoare/ Vă poartă-n atmosfera lor senină?/ Doriți? Visați? Ce patimă suspină/ Sub crinul feței voastre zîmbitoare?// De ce surîdeți, Mona
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
cîmpul sub forma unor puncte cărora să li se poată apoi atribui o relativă autonomie față de cîmpul în care se scaldă. În exemplul analogic cu soluția de sare, în cuprinsul apei vor apărea puncte solide de sare cristalizată care vor pluti liber în volumul soluției saturate. Aceste puncte se vor comporta ca niște particule de sine stătătoare care în aparență nu sînt legate de cîmpul energetic din care au provenit. În realitate, punctele nu pot fi desprinse de cîmp decît cu
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
spus deocamdată nimic. Să ne închipuim acum că omul este un punct în care se întretaie două cîmpuri spațiale, unul corespunzînd deschiderii și celălalt corespunzînd descoperirii. Dacă omul nu ar fi punctul de încrucișare al lor, cele două cîmpuri ar pluti dezbinate fără putința de a se influența reciproc. Așa însă, grație omului care este nodul lor de încrucișare, fiecare cîmp se manifestă prin intermediul celuilalt. Mai pe românește vorbind, ca o realitate să fie descoperită de om ea trebuie să intre
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
de un bacovianism. Dar spre deosebire de bacovienii veritabili care se adîncesc în dezolare, degringoladă, destrămare, maramureșeanul nostru depășește negativitatea, ca să zicem astfel, din interiorul ei. Elementele cimitirului devin mesagere ale vieții, pretexte ale unor plasticizări robuste, degajînd o anume bonomie. Sicriul plutește ca o pasăre, două schelete cîntă la flaut, carnea cadavrului e de piatră și de miere, înmormîntarea unei actrițe se transformă într-un spectacol al femeii care sare din dric, trimite săruturi și se-nclină în fața publicului. Ritualul funebru se
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
a dobîndi nemijlocit, fără raționamente logice preliminare, autenticitatea operei zămislite, constituie din ce în ce mai frecvent o ultimă resursă în căutarea unui sens care, inevitabil, riscă să scape printre degete. După Anatol Vieru muzica noțională "aduce conceptul la suprafața artei, făcîndu-l oarecum să plutească deasupra ei, tot așa cum emoționaliștii exaltau emoția, sau cum adepții muzicii programatice puneau preț exclusiv pe program". Și, ca în orice orientare estetică, conceptualismul sonor nu a fost absolvit de unele excese ori accente caricaturale: "operă distrusă" (John Cage), "meaningless
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
tinerii sunt famelici și marginalizați, bătrânii - vezi întâlnirea - mimează buna dispoziție, spre a-și ascunde intima mizerie. Aici, un mic roman se desfășoară, pe secvențe, canavaua fiind petrecerea unei vechi promoții școlare, la multe decenii de la absolvire. Loc în care plutește umbra morții, cu căzătoare mască: "Poate că n-ar fi fost decât un fleac dacă n-ar fi urmat inevitabila strigare a catalogului: din patruzeci și șase de colegi doar zece. Un adevărat carnaj". Odată ce " Vecinul lui de bancă, Rolly
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
Simona Vasilache Spunînd că "am plecat să cerc rotundul lumii", de bună seamă că nu la lumea literară s-a gîndit Ioan Codru Drăgușanu. Deși perfecta ei șlefuire de mică sferă, plutind fără să adere încoa și-ncolo, ar putea susține comparația. Pentru fiece spectator al ei, rîvnind, și poate reușind, să schimbe stalul pe scenă, "cercarea" e tot una cu plecarea cărturarului de-altădată la drum european. O asemenea partitură a
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
la o cheie propriu-zis mitologică pentru a explica originea cosmică, d-sa mitologizează, mai din adînc, materia pe care o contemplă înfiorat-speculativ: "Cu grecii era cel mai greu/ mai ales cînd acolo/ în Antichitate era dimineață// iar pe carnea mării plutea// încă vie Substanța Universală" (11 decembrie 2005). O sondare a obîrșiilor ultime e fatalmente descărnată, conceptuală (de observat că aci conceptele posedă vibrația unor entități concomitent materiale și spirituale precum atomii în viziunea reprezentanților Școlii din Abdera): "în depresiunile/ acelea
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]