2,024 matches
-
știa cum să reacționeze. Nu avea pe nimeni căruia să-i spună și să scape de sub presiunea momentului. Nici unde să meargă nu avea momentan, deoarece acasă nici prin gând nu-i trecea că mai poate ajunge. Scoase telefonul din poșetă și căută numărul lui Sebastian. - Sebi, unde ești? - Acasă, unde să fiu? - Ajung în câteva minute la tine. - Bine, te aștept! Închise telefonul și făcu imediat semn primului taxi care trecea prin fața sa. Ajunsă în poarta lui Condurache, îl observă
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
sună telefonul și ea sare din pat. Cît ie șeasul? Aproape șapte! i-am zis. De șe m-ai lăsat să dorm? N-a mai așteptat să-i răspund, s-a dus în baie, s-a îmbrăcat, și-a luat poșeta și a plecat trîntind ușa, nervoasă. Peste vreo zece minute sosește socru-meu. Unde-i, mă, Jeni? Nu știu, Babace, că așa-i ziceam; era om cumsecade; pînă la urmă, mi-a părut rău de el, l-a băgat în
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
vrut s-o lase să intre. Nici dracu nu mai era în fabrică, dar ea, mahmură, nu înțelegea nimic și, crezînd că ăla e căpos și n-o mai lasă să intre, pentru că a întîrziat, l-a bătut bine cu poșeta ... Cum a intrat în casă, s-a așezat pe scaun, la masă, în fața mea, și a început: De șe m-ai lăsat să pliec, jinerică? De unde era să știu eu unde te duci? Am crezut că ai treabă ... De șe
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
tânără! cochetă femeia, știind că remarca îi va fi ignorată sub un zâmbet de îndrăgostit. Ilona își cumpărase câteva ținute vestimentare și toate îi veneau bine. Așadar, a îmbrăcat o rochie roșie, mulată pe corp și a încălțat pantofi negri. Poșeta era, de asemenea, neagră. Foarte important - rujul cadra cu nuanța de roșu a rochiei. Când a apărut în fața lui Mihai, acesta rămase mut de uimire. S-au derulat rapid, prin suflet, o sumedenie de ani, iar amintirea timpurilor în care
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
buchețel de flori prins de pamblica roz legată cu fundiță în jurul calotei. Nu și-a uitat nici umbreluța sa de soare. Mircea se prezentă imediat cu taxiul la poartă. Mama cobora treptele vilei elegantă, cu mersul său distins, legănându-și poșeta pe mână. Când a ieșit pe poartă, Mircea își privi cu admirație mama. Încă arăta foarte bine. Cine o privea nu credea că se apropie de cincizeci de ani. Îi deschise larg portiera Pobedei, invitând mama să urce înclinându-se
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
oamenilor despre străinătate astăzi nu mai este ca cea de acum 15-20 de ani. M-a urmărit multă vreme o amintire despre o prietenă dragă vizitată la prima revenire în țară după strămutarea în Canada. I-am făcut cadou o poșetă din piele și niște mici suveniruri cu frunză de arțar, simbolul canadian, pintre care și niște suporturi pentru pahare. Mi le-a refuzat indignată. „Noi nu purtăm poșete decât de marcă și nu punem pe fața de masă de damasc
SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363069_a_364398]
-
revenire în țară după strămutarea în Canada. I-am făcut cadou o poșetă din piele și niște mici suveniruri cu frunză de arțar, simbolul canadian, pintre care și niște suporturi pentru pahare. Mi le-a refuzat indignată. „Noi nu purtăm poșete decât de marcă și nu punem pe fața de masă de damasc asemenea chiciuri. Dacă ai plecat în America, acum vrei să ne ofensezi cu africanisme (cu înțelesul de lucruri de slabă calitate pentru lumea a treia - n.n.). Dacă vrei
SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363069_a_364398]
-
o răscoală (folclor nou). • Există și caricaturiști triști (Vlad Nicolau). • S-a studiat venitul mediu pe locuitor. Deocamdată, s-a aflat plecatul mediu. • O veste bună nu trebuie să fie neapărat adevărată. • „Dumnezeu nu băgă în traistă, dar uite ce poșeta mi-am luat!". • Dacă trebuie să le spui oamenilor că ești talentat, înseamnă că nu ești... • Bătrânii „lupi tineri" din politică... (Alexandru Dobrescu). • Clinica de slăbit „Piele și oase". Un prieten mai găsești, dar un om cumsecade mai greu. • Nu
LEGENDA & FUNIA DE USTUROI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368370_a_369699]
-
lux sau la maestrul francez Jean... Numai eu trebuie să-ți fac ție economie și să merg la pârlitul de Haim chiorul. Nu mă scoți la un local, nu mă duci la un dans, nu mi-am mai cumpărat o poșetă... Leopold se retrase strategic în afară apartamentului, dar devenise un pachet de nervi. Zări, întâmplător pe Boris Israelovici Glazpapier, care era foarte bine dispus. - Sigur că da! Izbucni Leopold. Halal președinte de bloc ne-am ales. Se usucă iarba în jurul
SCHIŢE UMORISTICE (8) – COAFURA ŞI IAURTUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368425_a_369754]
-
Trecu pe lângă câteva magazine, în pas hotărât, oprindu-se la un moment dat să-și tragă sufletul. O domnișoară, cățărată pe niște tocuri înalte-înalte, care pășea ca din pod în aceeași direcție cu ea, încercând să o ocolească, își agăță poșeta plină de zorzoane într-un coș de gunoi. - Fac! Strigătul indignat o făcu pe Doamna Fira să tresară. Oare ce voia să facă domnișoara? Probabil era obosită săraca! O fi fost o secretară care trebuia să facă mereu cafele. Doar
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
existau la oraș de se purtau atât de ciudat tinerii și copiii. Paul îi explicase, râzând, că frizurile văzute la fetele din apropierea gării erau „în trend”, că băiatul de pe trecerea de pietoni vorbea la telefon utilizând „hensfri”, că fata cu poșeta vorbise în altă limbă și că copilul de la biserică aștepta bani de hârtie cu o valoare mai mare. Întristată, Doamna Fira se întoarse în satul ei drag, cu oamenii pe care îi cunoștea de-o viață, pe care îi înțelegea
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
de culoare albă, din pânză țesută în război, scaune, o canapea, o comodă, oglindă mare de toaletă, sfeșnice, o lampă tradițională. Un manechin poartă vestimentația unei doamne tinere, foarte elegante: rochie albă, lungă, din pânză, cambrată, bolerou de catifea, pălărie, poșetă, pantofi. O altă cameră este mobilată tot în stil rustic, reușind să creeze o impresie puternică de viață, naturalețe, prospețime. Ochiul și curiozitatea vizitatorului sunt încântate de: lăzi de zestre, covor țesut în război, paturi din lemn acoperite cu covoare
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
cele mai ambițioase dintre ele, prezentatoare de modă. Acolo nu trebuia să te eforsezi. Erai distribuită clienților de casa căreia îi aparțineai, iar încasările se împărțeau relativ corect. Nici nu mai puteau ieși pe stradă dacă nu aveau, cel puțin, poșetă care costa cât un vagon de cale ferată, iar dacă aveai o rochie care acoperea, o my good! mai mult de 10% din suprafața corpului se cunoștea de la o poștă cât de țărancă erai. În case nu se mai putea
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
deloc bine”, încheie Laura, întorcându-se în pat mult mai liniștită și chiar mulțumită de hotărârea luată. Instinctiv, privirile i s-au oprit pe telefon și gestul de a-l deschide o uimi pentru că, de regulă, îl ținea mereu în poșetă pentru a nu fi deranjată și în timpul liber. Erau adeseori intervenții ale prietenelor ori cunoscuților, care o căutau pentru informații diverse cu privire la unele aspecte profesionale sau doar pentru a fi un umăr pe care amicele să poată plânge. Este grea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
chiar la intrarea în parc, o jucărie. Grăbesc pasul s-o întreb pe mămica din fața mea dacă e jucăria lor. Nu e. Mai întreb vreo două-trei...nimic! Miroase a lapte și-a piele de copil. Surâd dulce-amar. Pun jucăria în poșetă. O fi un semn!? Pe lângă facultatea de geografie, mă întâlnesc cu o colegă mai tânără. Nu știu la ce școală e, dar știu sigur că am fost la ea în inspecție...cândva. “Am fost să-l înscriu pe fratele meu
UN CEAS DE PROMENADĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367166_a_368495]
-
talie îl ținea desfăcut, iar pe dedesubt se putea observa o bluză extravagantă neagră, plină cu catarame mari care se întindeau transversal, pe tot pieptul, coborând inegal în jos, până la curea. Purta pantofi din lac cu tocuri imense, iar mica poșetă tot din lac negru se odihnea pe marginea mesei. La mâini avea câteva brățări late de culoare argintie care-i acopereau încheieturile, iar cerceii lungi îi mângâiau umerii. Când ducea țigara îngustă la gură sau când apuca cu mâna paharul
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
voi mai face așa ceva în viața mea...să mă joc...cu sentimente și cuvinte. Nu o voi uita, desigur, nici pe profa de biologie, din gimnaziu, care 4 ani, luni, la prima oră, până ne repetam noi lecția, își golea poșeta pe masă și făcea selecția “ce-i trebuie și ce nu-i trebuie”, încheind cu un rujat sănătos ori cu un plâns, cu capul pe masă. “Iar nu i-a venit soțul acasă”...știam deja toți. Profa de mate, din
DASCĂLI ŞI DASCĂLI... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364670_a_365999]
-
23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Motto: "Pentru această ... foarte simplă poveste pe care-ncep s-o depăn pe hârtie, nu aștept și nici nu cer cuiva crezare." (Edgar Allan Poe, „Pisica neagră”) Am aflat de curând că modelul de poșetă la care visam zi și noapte pe când urma să împlinesc douăzeci de ani, poartă un nume franțuzesc: minaudiere. La vremea aceea, văzusem o singură dată o minaudiere, la o tânără profesoară de franceză, invitată ca și mine, într-o seară
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
vremea aceea, văzusem o singură dată o minaudiere, la o tânără profesoară de franceză, invitată ca și mine, într-o seară caldă de sfârșit de august 1985, la aniversarea unei prietene comune. Proaspăt revenită de la Paris, aceasta purta o mică poșetă cu închizătoare și rame metalice aurii și fețele din goblen. Pe un fond albastru, de mătase, goblenul înfățișa un băiat într-o atitudine meditativă, pescuind pe malul unei ape. În pantaloni bufanți până la genunchi, bluză cu platcă și pălărie canotier
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
albastru, de mătase, goblenul înfățișa un băiat într-o atitudine meditativă, pescuind pe malul unei ape. În pantaloni bufanți până la genunchi, bluză cu platcă și pălărie canotier, micul pescar în picioarele goale dădea un aer elegant, capricios și suav melancolic poșetei, făcând-o să semene cu o bagatelă costisitoare. În ceea ce mă privea, poșeta îmi căzuse cu tronc din prima, iar gândul că nu aș mai putea trăi fără o minaudiere a început să mă chinuie. Înțelegeam că două obstacole majore
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
malul unei ape. În pantaloni bufanți până la genunchi, bluză cu platcă și pălărie canotier, micul pescar în picioarele goale dădea un aer elegant, capricios și suav melancolic poșetei, făcând-o să semene cu o bagatelă costisitoare. În ceea ce mă privea, poșeta îmi căzuse cu tronc din prima, iar gândul că nu aș mai putea trăi fără o minaudiere a început să mă chinuie. Înțelegeam că două obstacole majore mă despărțeau de a avea și eu ceva asemănător - prețul și locul de unde
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
iar gândul că nu aș mai putea trăi fără o minaudiere a început să mă chinuie. Înțelegeam că două obstacole majore mă despărțeau de a avea și eu ceva asemănător - prețul și locul de unde să fi obținut o astfel de poșetă. Cu toate acestea, intram aproape zilnic în orice magazin și raion de marochinărie, dar și la Consignația, în căutarea mult râvnitei poșete. Știam că eventualitatea de a găsi ceea ce vroiam era inexistentă, dar nu mă dădeam bătută. Așa că înainte de a
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
despărțeau de a avea și eu ceva asemănător - prețul și locul de unde să fi obținut o astfel de poșetă. Cu toate acestea, intram aproape zilnic în orice magazin și raion de marochinărie, dar și la Consignația, în căutarea mult râvnitei poșete. Știam că eventualitatea de a găsi ceea ce vroiam era inexistentă, dar nu mă dădeam bătută. Așa că înainte de a părăsi prăvălia, întrebam vânzătoarea dacă nu cumva are idee de unde să cumpăr o minaudiere. Inutil să mai descriu uimirea cu care mă
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
atunci. După câteva case tip, în fața mea a apărut ceva aproape supranatural. La parterul unui imobil cu etaj și cariatide, se afla o vitrină luminată, în care, așezate pe postamente îmbrăcate în catifea și mătase, mă așteptau să le admir, poșete pe care nu le-ai fi putut găsi nicăieri în oraș. În culori vii, îmbinate cu gust, având modele îndrăznețe și ornamente ce făceau deliciul oricărui privitor, acestea completau armonios obsesia mea pentru o minaudiere. Am înțeles imediat că ajunsesem
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
fi putut găsi nicăieri în oraș. În culori vii, îmbinate cu gust, având modele îndrăznețe și ornamente ce făceau deliciul oricărui privitor, acestea completau armonios obsesia mea pentru o minaudiere. Am înțeles imediat că ajunsesem la un magazin particular de poșete. Nu îmi păsa dacă poșetele pe care le priveam fuseseră confecționate în România sau veniseră din străinătate. Erau reale și exact așa cum mi le închipuisem eu. Iată de ce, nu mi s-a părut neobișnuit, un lucru surprinzător: că nu mai
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]