979 matches
-
tatuată cu vârful ascuțit al spinului. Nu conteni să surâdă, amuzat de același gând al recentei amintiri: nici unul dintre cei care, după ce-i deschideau poarta, opintindu-se și minunându-se de neglijența proprietarului, nu se plângeau de dificultatea operațiunii, în afară de poștaș, care după un timp îi făcuse cu degetul, mustrându-l: domnule Profesor, grozavă metodă să-i faci pe cei care vă intră în curte să vă umple gratuit rezervorul de apă! Și încă fără să o știe! Pufni în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca și dînșii. Și zilele se duc și nu se mai Întorc. Și ultima parte a acestei cărți Începe din dimineața aceea cînd doamna Pavel picotea În bucătărie, obosită de vîrstă și somn, un fel de somn permanent și cînd poștașul cel nou din cartier, un bărbat tînăr, chiar chipeș, a bătut la poartă și mi-a Înmînat telegrama Anei, prin care Îmi anunța moartea tatălui ei și faptul că peste două zile avea să aibă loc Înmormîntarea. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
este la fel de bine să te mai și bușească soarta, pe care, la drept vorbind, ți-o cam croiești și singur".Cum așa? Avantajele ultimei ipostaze sunt totuși reale: "Din clipa cu pricina, telefonul nu-ți mai sună ca la Gara de Nord, poștașul nu te mai deranjează, putînd să respiri în liniște. S-a dat stingerea! Este momentul cînd, tîrziu, înțelegi mai bine porunca biblică de a te ruga Domnului pentru fericirea dușmanilor. Ei cel puțin au meritul de a fi fost consecvenți
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
cuvântul ăsta), autonomia mea era cel mult un embrion cuibărit în minte, schimbându-și poziția doar în rarele momente când nu rămânea nimeni acasă și timpul trecea altfel, moale și vătuit. Revista își făcea apariția miraculos, aruncată pe geam de poștaș. Pândeam fereastra cu orele. Așteptarea se prelungea uneori până intra Jeni (bona mea ciocolatie și pufoasă) ori se întorceau ai mei de la serviciu. Bărbatul cu tolba din piele maro căpăta proporții impresionante, mâinile lui gigantice se profilau în fâșia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de fotografii, fără să mă uit la imagini. Uneori, rămâneam minute în șir cu palma pe copertă, pe striațiile de țesătură cartonată. altădată, mângâiam țipla volumelor sigilate. Degeaba: plasticul nu mai păstra același miros, aceeași consistență a Pif-urilor aduse de poștaș. I-am lăsat pe puștani sărutându-se sub brațul protector al „Marelui Clasic“ și-am trecut prin pasaj spre facultate. În jur, statuile aruncau străluciri metalice, iluminate verzui de poluare și becurile cu halogen: Asachi, mustăcios și-n palton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care știa un nume. Nu mare lucru, dar, oricum, mai bine decât nimic. Am luat cartea de telefon la puricat; fără succes: nu apărea. M-am apucat apoi de cei cu abonamente, după adresele de pe coperți, scrise cu pixul de poștaș. Angela Moldovan -Fucik 1; Naumescu Cătălin; Tov. Rădulescu (ce ștab o fi fost?); Franța 8024 -Dr. Boldea Nicolae; Miron Antonianu (avea colecție, ca primii doi); Diaconescu Virgil -Hrisovului 20, Bl. H4, ap. 44 (ăstuia îi dădeau adresa completă și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără șiret. Doctorul Weidle părea simpatic, ciufut, te lua de la gară cu mașina și, la plecare, nu te mai ducea înapoi. La telefon nu suna, dar nici tu: telefonul purta rozetă și, pe cifra 9, un lăcățel care imobiliza discul. Poștașul habar n-avea, vecinii nici atât, le zâmbeai amabil și răspundeai „Grüss Gott!“ indiferent ce-ar fi zis, și totul era în ordine. Oricum, puțini ajungeau la ultimul etaj, scara cotea violent, în rampă și imprudenții se sufocau după primele șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
convine ca pruncul să-i devină ginere. De aceea, caută să schimbe ursirea; cere pruncul tatălui său, dându-i În loc o coșarcă cu bani de aur. Împăratul ajunge acasă și e bucuros că i sa născut o fetiță; Îi cere poștașului să meargă la cărbunăraș și să-i ia fiul, plănuind să-l facă pierdut Într-o baltă. Un crișeriu (un pescar) găsește copilul și e bucuros că Dumnezeu l-a rânduit cu un asemenea dar. Tu muiere, Îi vide numai
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
72 de districte, 11 județe și 21 de orașe), de jandarmi, de agenți financiari, de pompieri, de personal auxiliar militar și civil, adică pe teritoriul Transilvaniei de Nord era necesară intrarea în activitate a 5890 de persoane. Se mai adăugau poștașii, feroviarii și alți funcționari, în total aproximativ 8-10 mii de persoane. Împotriva ideilor lui Teleki Pál, administrația militară - deși își îndeplinise o mare parte din sarcinile care i-au revenit - nu și-a făcut bine treaba: În ciuda intențiilor ce proveneau
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
mai sigură, În sensul că este foarte puțin probabil ca ea sa se răzbune. Un exemplu Îl constituie anecdota privind omul care, fiind umilit de șef, Își mustruluiește zdravăn soția, care țipă puternic la copil, acesta lovește câinele, care mușcă poștașul. Teoria lui Dollard a fost supusă ulterior unei revizii. Astfel, Leonard Berkowitz, considerând că teoria lui Dollard exagerează legatura dintre frustrare și agresivitate, susține că frustrarea produce supărare, o stare de pregatire emoțională pentru a agresa. O persoană frustrată poate
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
ca pruncul să-i devină ginere. De aceea, caută să schimbe ursirea; cere pruncul tatălui său, dându-i în loc "o coșarcă cu bani de aur". Împăratul ajunge acasă și e bucuros că i s-a născut o fetiță; îi cere poștașului să meargă la cărbunăraș și să-i ia fiul, plănuind să-l facă pierdut într-o baltă. Un "crișeriu" (un pescar) găsește copilul și e bucuros că Dumnezeu l-a "rânduit" cu un asemenea dar. "Tu muiere, îi vide numai
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
seriozitate ușor maniacală, ca să mă conving că „ea”, „existența”, cum ar veni, Îmi aparține numai mie?!... Nu cumva tocmai de aceea?.. („Sunt câțiva morți În oraș, iubito/ Chiar pentru aceasta am venit să-ți spun.” Ă Căci, cum ar zice poștașul, am făcut nu puține nebunii În această existență - unele m-au făcut de-a dreptul suspect În ochii unor contemporani, grăbiți și „inventivi” În a scormoni În coșurile de gunoi, oarecare, ale vieții altora! - aș fi putut foarte bine „s-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Colegii m-au întrebat cum m-am simțit ca doamnă de ofițer... toți mă tachinează. Țuțule, mereu mă gândesc la tine și numai la tine. Ți-am mai scris, cum am ajuns, eu cred că ai și primit scrisoarea. Așa că poștașul și-a reluat serviciul în mod normal și în privința noastră. Eu nu mă supăr de ceea ce îmi scrii, adică să rămână întâlnirea noastră după sărbători, dar cred că de scris îmi vei scrie mai des ca oricând. Mie îmi este
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nici un răspuns. Este și asta adevărat că suntem angajați în marea operă curajoasă a înaltului Nicolae și nu mai avem timp să ne mai gândim și la noi. Iată ca exemplu, am vrut să-ți răspund în clasă imediat după ce poștașul mi a dat scrisoarea și pe care am citit-o și elevilor când le-am vorbit despre trecutul nostru, dar așa am fost absorbit cu sarcinile zilnice că uite de abia acum am reușit să o fac. Îți mulțumesc că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
dorim o revedere plăcută și vă mulțumim pentru invitațiile dumneavoastră deosebit de calde, arătându-ne că și dumneavoastră colegii l-ați iubit la fel ca și noi. Cu deosebit respect, Coriolan Tătaru. La Bârlad, către casa destăinuirilor ? În strada Aurel Vlaicu poștașul a adus multe răvașe, unele și de la descendenții prietenilor celor doi, Mia și Sandy Mânăstirianu, socotiți de expeditori drept niște foarte buni confidenți, poate și sfătuitori, corespondența lor de răspuns n-a ajuns sub privirile noastre. Niște buni pedagogi, cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pictată pe lemn, donată de prezbitera Caliopia, mama artistului Victor Tabacaru. Despre artist se poate arăta că s-a căsătorit cu o fiică de răzeș din satul Cursești Vale, din familia Nica ( nume cu o semnificație deosebită în limba greacă (poștaș). O chema Aristița (n. 16 aprilie 1901, cu care a avut trei copii : Marlena , Ioan (bebe) n. 1932, studii: economia petrolului - și Eliza (Lizeta) n. 1939, prof. de matematică. Victor Tabacaru a avut gospodărie în N. Bucureștiului, în zona Institutului
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
minte mai mult că uneori mă mai trimetea cu câte un bilețel de amor ( poate nu, că nu i le-am citit niciodată) la o domnișoară, fiica unui avocat - Doltu, după câte îmi aduc aminte. Îmi plăcea corvada asta de poștaș amator nu numai pentru că mai făceam rost de o plimbare prin târg, dar, de fiecare dată, duduița mă servea cu câte o prăjitură, dulce sau bomboane cu ciocolată. Cum bine știi, școala era în mijlocul satului, la drumul mare, cum îi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
metoda : unul mie, unul ție...) iar echipa sa se afla la bătaie, pe cănd celălalt începea jocul în apărare. Țin minte că problema principală era mingea. Făcută din cârpe. Dar nu oricum. Meșter era unul al lui Mafteucă (nu al poștașului). Mingile făcute de el rezista la bătaie vreo două - trei săptămâni. Mingea nu era mai mare, să zicem, de cât un ou de gâscă. Dar perfect rotundă. Ăsta a lui Mafteucă uda mai întâi cârpele, le înfășura apoi în așa
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ne apuca de învățat, dacă cumva ne apucam, ne umpleam burțile cu tot felul de poame. Îmi plăceau enorm, înutrcât, dacă mi-aduc bine aminte, majoritatea pomilor voștri erau altoiți. Și fructele erau pe măsură. Știu că unul Mafteucă, nu poștașul, avea o livadă mare de pomi altoiți undeva în afara satului, într-un loc numit Inărie ( deși nu se semăna fir de in pe acolo). Dar era păzită cu pușca și cu câini foarte răi. Cu toate acestea, mai reușeam să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
doar Cristi, care mă hutuchește ori de câte ori Îmi ascut gheruțele pe cotorul vreuneia din mult mai puținele lui cărți. Cum m’am Împrietenit cu Grinuț, peste cei 400 de kilometri care ne despart? Simplu. Prin corespondență, eu având mereu la dispoziție poștașul personal: tot Cristi. Căci, ori de câte ori ajunge cu treburi pe la București, musai se Întâlnește cu Grinuț, care - zice-ți voi - pisicindu-se, Îl adulmecă. Iar bietul Cristi nu miroase a nimic altceva decât „a mine“, a parfum „Chat noir“. Așa cum eram Înainte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o pune mereu În antiteză cu ceea ce el numește „făcătura din bucătăria de la etajul X“, care miroase a folclor (pe deasupra) dar e (pe dinăuntru) creația individuală a cuiva care amestecă În cratiță tradiția cu elemente ale vieții moderne, precum scrisoarea, poștașul și, nu peste mult, cu e-mail ul pe care-l așteaptă știu eu ce măicuță (evident) bătrână și părăsită de plozi. À propos: În lumea animală, mama Însăși Își gonește din cuib puii deîndată ce simte că aceia Își pot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ori "confecționer cretă școlară" (733109), ori "confecționer plute" unde-or mai fi plutind plutele meșterite de specialiștii 723104? Interesant este că sunt considerate meserii distincte aceea de călugăr (348001) față de călugăriță (348002), de unde sugestia că profesia de (să spunem) învățător, poștaș, vatman, se divide și ea pe sexe. Oare cum s-o fi făcând distincția între "agricultor"(611101) și "agricultor în culturi vegetale și crescător de animale" (613001)? De-a dreptul scandaloasă este includerea în "Nomenclator" și, astfel, legitimarea meseriei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prezentul, dar cu speranță viitorul. Viitorul pentru că Instituția dacă servește azi celor care au muncit de dimineață și până noaptea, cu atât mai mult va fi necesară mâine când miile de asistați sociali din mai fiecare casă, cei care așteaptă poștașul cu cupoanele să le înmâneze plata votului primit, dar nu ies pe dealuri cu sapa să muncească ogoarele lăsate pârloagă, chiar acestora și altora le va fi și mai utilă întreprinderea. Îmbătrânirea populației României, ca și prelungirea vârstei de ieșire
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vă dea numai sănătate, să puteți trece cu bine toate greutățile care vă apasă. Cu lacrimi curgătoare m-a impresionat gestul trimiterii pentru mine a unor medicamente destul de folositoare, cu sentiment de omenie care alungă singurătatea. Când mi-a adus poștașul plicul cu medicamentele nu vă puteți închipui emoțiile mari pe care le-am trăit încât a trebuit să iau imediat o pastilă de calmare. Sunt cazuri de oameni, 3-4 la mie, care fac asemenea fapte. Acum vă simt și mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Tot ceea ce ținea de unitatea operativă. M. M.: Absolut tot. S-au sistat concediile, s-au sistat permisiile, s-a sistat tot. Am trimis telegrame, că avea telegramă gata completată fiecare când pleca în concediu sau permisie. S-a dus poștașul cu ele, le-a depus, s-au trimis telegrame să-i cheme din concedii, din misiuni, din permisii. S. B.: Știu că au venit camarazii de la Timișoara. Pe 18 au ajuns. Și cei de la Iași ne-au adus de acolo
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]