6,499 matches
-
în tainele decriptării zvârcolirilor subconștientului. Dacă Freud avusese asemenea preocupări la mare distanță de vremea în care evadase din scutece, eu, precocele, exersam pe corpul doctrinar al psihanalizei încă de pe când frecventam selectul cerc intelectual al ninetistelor. Stând uitat în poala plină de levănțică a Ninetei, am asistat la cursuri savante de interpretare a viselor. Nu știu cum se face, dar ninetistele, niște ființe speciale fără îndoială, visau atât de mult, încât, dacă puneai cap la cap istorisirile onirice ale fiecăreia dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
intenționat clipele de așteptare. Mai sorbea o gură de cafea, trecea afectuos mâinile prin părul meu, zărea chipul bosumflat al pisicii pe care o onora cu același gest, se reașeza în fotoliu, făcându-mă să caut un nou echilibru de poală, și, verificându-și vocea cu un ei, ei, ei, ia să vedem ce avem aici, arunca vălul de pe vis... Da. Avem o mică problemă. Fata simte un pericol real pe care nu i l-a mărturisit mamei. Mama bănuiește acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
salvare este la mamă. Aceasta trebuie să discute cu ea, cât mai urgent... Un oftat prelung de eliberare din prizonieratul spaimei a fost slobozit din toate piepturile ninetistelor. Obosită de-atâta concentrare a minții, Nineta, uitând de obiectul însuflețit din poală, trânti cărțoiul peste mine, onorându-mă aproape până la sufocare cu greutatea științei viselor... Dar să vezi tu grozăvie de vis pe care-l trăiesc a doua oară... Aha, e glasul Monei, botezată, nu știu de ce, Dona Mona, de către ninetiste. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ceva în genul "vechi specialist în zugrăveli"". Așa a și fost: pe ușa multelor apartamente în care am locuit n-am îndrăznit niciodată să scriu nimic. Tot mai târziu mi-am dat seama că la clubul ninetistelor, moțăind diplomatic în poala Ninetei, am luat și altfel de lecții de psihanaliză. Erau rostite acolo, uneori, cuvinte mari, chiar înfricoșătoare: viață, trecut, viitor, destin. Roata vieții, roata vieții! zicea Nineta zâmbind, după care devenea atât de sobră, încât credeai că toată supraviețuirea lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lecturi de genul acesta. Ascultă: "Z, cunoscutul violonist român, a fost amendat, ieri, în Münsterplatz, din cauza unei forme de protest, considerată de autorități ca fiind "ilegală și insolită". Violonistul a cântat o zi întreaga lângă statuia lui Beethoven. Jos, la poalele soclului statuii, Z a așezat pălăria sa, lângă care a afișat anunțul: "Rog donați fonduri pentru asigurarea igienei personale permanente a statuii lui Beethoven. Fondurile colectate vor fi donate, în acest scop, pauperei/insensibilei administrații locale". Într-o scurtă pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zece. Colegele noastre se simțeau aiurea din două motive. Cel mai mult erau deranjate de privirile de pitico-pedofil ale insului, dar și pentru că aveau aproape toate numai note de zece, în vreme ce noi, băieții, care învățam pe rupte, trăgeam eroic de poalele unui cinci. Supărat nevoie-mare din cauza faptului că nu pot avea la latină nici măcar o singură notă mai mare decât la muzică, dacă uităm de acel zece rătăcit, l-am întrebat pe Brăcinariu, cu mare respect: "Dar nouă, băieților, când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe net, ca pe toate epistolele mele, dar aș ucide tot farmecul interpretării. Sau poate că așa îi ucid farmecul, rezumându-ți ideea... Un glob pământesc răsturnat aiurea, care are un pisc. Este piscul lui real: Chomolungma. De peste tot, de la poalele globului, urcă spre Chomolungma o puzderie de sisifi. Alții coboară. Fiecare dintre ei are propria sa stâncă. Unele stânci au speranța că vor ajunge în vârf, altele se rostogolesc, golite temporar de speranță, urmate de sisifii lor, către poale. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de la poalele globului, urcă spre Chomolungma o puzderie de sisifi. Alții coboară. Fiecare dintre ei are propria sa stâncă. Unele stânci au speranța că vor ajunge în vârf, altele se rostogolesc, golite temporar de speranță, urmate de sisifii lor, către poale. La poale este un uriaș cimitir; un câmp nesfârșit de cruci. Sisifii știu că, în cele din urmă, acolo vor sfârși, dar își reiau truda. Chiar și în detalii, nu vei vedea niciun sisif trist; dar nici zâmbind. Ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
globului, urcă spre Chomolungma o puzderie de sisifi. Alții coboară. Fiecare dintre ei are propria sa stâncă. Unele stânci au speranța că vor ajunge în vârf, altele se rostogolesc, golite temporar de speranță, urmate de sisifii lor, către poale. La poale este un uriaș cimitir; un câmp nesfârșit de cruci. Sisifii știu că, în cele din urmă, acolo vor sfârși, dar își reiau truda. Chiar și în detalii, nu vei vedea niciun sisif trist; dar nici zâmbind. Ei sunt doar niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lume. E o senzație de invincibilitate pe care protecția plaiurilor românești și intimitatea acestui colț de lume, pașnic, ți le pot inspira. Dincolo de dealul acela, urmează o râpă. Pământul gol și galben se modelează în deal, la fel ca la poalele acestuia trecut. Se îmbrățișează forme logice printre zdrențuirile spâne și se simte un miros de soare. Culoarea aerului are reflexe arămii. Și Moldova cântă această realitate îndulcită. Mai la nord, Moldova devine ținut muntos. Subcarpații sunt un miracol al naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
treacă un timp. Să nu mai procedezi așa. Promiți? —Jur! Vino să te am aproape, să nu te mai știu supărată, o saltă pe genunchii lui. În acest timp capotul se deschide lăsând să i se vadă genunchii rotunzi, de sub poala dantelată a furoului de un alb imaculat. Observând, ea vrea repede să-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i o ia înainte nerezistând însă să nu-i mângâie peste mătasea fină a capotului. — Te rog uită tot, iartă-mă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tău. — Te rog să nu te legi de iubitul meu. Ne iubim la fel de mult cum vă iubiți și voi. S-au dus în grădină, cu scară, cu coșulețe și s-au apucat amândouă să culeagă cireșe, cât au ajuns pe poalele unuia din cireși cu cireșe pietroase, dar foarte înalt. —Leontino, dă-mi încoace un coșuleț că eu mă urc în el. uite ce frumoase sunt înspre vârf. Lasă tu, că-mi ajunge cât putem aduna servindu-ne de scară. —Dar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Mă ai în vedere ca domnișoară de onoare. — Cum să nu... Tot discutând despre căsătorie, despre nuntă și câte altele, Natalia călcă pe o creangă putredă; care se rupe, se aude o trosnitură, o fâșâietură printre crengi din vârf până la poale și o zdruncitură puternică sub copac. —Natalițo! Ce-ai pățit? Se îndreaptă speriată Leontina și văzând-o lată la rădăcina cireșului, dă s-o ridice dar se oprește știind că în asemenea situații nu este indicat. Tușico, unchiule, veniți repede
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o altă doamnă pensionară în vacanță, în Canada, pentru patru zile, plătind numai pe avion patru mii de dolari, în condițiile în care două zile se pierdeau pe drum, pentru a vedea cascada Niagara și pentru a se poza la poalele ei. M-am mirat: "Dar de ce nu stați mai mult? Doar pentru două zile și ținând cont de stresul unei asemenea călătorii, eu nu aș mai pleca deloc". Știam că cei care muncesc zece-douăsprezece ore pe zi, nu-și pot
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sau ceva ar aduce pagube locurilor natale. Împăcat totodată că Dumnezeu va avea grijă ca acest loc sfânt să rămână multă vreme nealterat de răutățile lumii. Ori de câte ori reveneam, găseam cu emoție și bucurie încă de la intrarea-n sat, mirosul plăcintelor poale-n brâu și mirosul răscopt al povirlei cu care gospodinele adeseori se mândreau de ceea ce ieșea din palmele lor obosite și bătătorite de muncă. Dulceața din nucă și aceea din cireșe amare, ocupă locuri de frunte în preocupările gospodinelor din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acele cuvinte pe care mă obișnuisem să i le citesc pe buze, deși nu le pronunța niciodată. Îmi amintesc că soarele, Încă nehotărât dacă să strălucească ori ba peste acoperișurile străzii Toledo, lumină cu o rază oblică restul foilor din poala mea și ochii deschiși la culoare, aproape transparenți, ai căpitanului, care mă aținteau; uscând mai repede cerneala Încă proaspătă a versurilor pe care Diego Alatriste le ținea În mână. Nu zâmbi, nu făcu nici un gest. Îmi Înapoie hârtia fără vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încercau să-și facă un nume la Curte, ba chiar și de unii ce deja și-l făcuseră. — Oricum, intervenea Calzas, făcând cinic cu ochiul. Zice-se de consoarta favoritului că nu face fițe când e vorba să-și dea poalele peste cap. Iar Buckingham e tip bine. Se scandaliza Dómine Pérez: — Pentru Dumnezeu, domnule Licențiat!... Dați-vă seama ce vorbiți! Îl cunosc pe confesorul măritei doamne și pot să vă asigur că señora doña Inés de Zúñiga este o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe lacul Nordingrå, în Seara de toamnă a lui Osslund. Curând înveți să privești lumea cu acei ochi de un roșu deschis ca ai lui Senecio, de Paul Klee. Seara văd lămpile aprinzându-se ici și colo în singurătățile de la poalele Avei: Lillholmträsk, Inreliden, Raggsjö, Brinken, Kvammarn, Bäverhult, Fromheden. Suntem uniți de micile noastre puncte de lumină galbenă, noi, toți cei cărora ni s-a permis nemăsurata bucurie de a trăi o viață mediocră și de a ne duce la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
îi făcea și pachețelele pentru școală. Luă niște sandviciuri la întâmplare și le întinse fetiței. Aceasta bolborosea mulțumiri în neștire, lucru care o încurca și mai rău pe Crăița. Scotoci prin rucsac și scoase dulciuri, sucuri, ciocolată. Le deșertă în poalele fetiței și plecă în grabă. Chipul ei, uluit, înfometat și murdar, avea să-i stăruie în minte multă vreme... Colega ei nu comentă și nu o întrebă nimic. Era și ea uluită. O mașină le claxonă. Era cel care, la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se înmuiau genunchii. În capătul târgului se așeza pe trunchiul unui copac răsturnat. Pe iarba deasă și moale, când nu ploua. De zile în șir, cernea iarăși mărunt, ca toamna. Umezeala făcea frigul și mai pătrunzător. Pelerina Donnei Iulia avea poalele mereu ude și nici de cald nu prea ținea. Sub umbrelă era, parcă, și mai rece. Dar vremea s-a îndreptat brusc. Soarele s-a ivit iar. Așteptarea redevenea suportabilă, chiar avea savoarea ei. Pe un asemenea timp era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
seama pentru că nu mai observi nimic. ...Trei zile, la rând, i-ai adus câte un crin imperial; aveai un aer nițel idiot, dar nici Romeo, precis, în scena balconului, nu a avut un altul; și nici Antoniu, atunci când ațipea în poala Cleopatrei; lumea, la urma urmei, este dominată de femei. Femeia solară este Balanță. Tu ești Scorpion. I-ai spus legenda zodiei tale. Una dintre ele. Care ți-a plăcut ție, care ți se potrivește. Tu: „În Spania, într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
le reușește, interludiul dintre fragilitate și meschinărie. Două fețe ale aceleiași strîmtorări care nu-ngăduie deplinul. De aici, îndoiala, figură a golului. A unui ecou care se pierde pe culoare subțiri. Așa, poate, se explică recursul la peniță, zgîriind sîcîitor poala unui Dumnezeu ocupat, în dauna hașurilor mai apăsate. Adîncirea înserării tuturor e un examen de minuit luat pe cont propriu: "Eu știu tăcea cînd visul a murit/ Și-n toată clipa-nalț cîte-o statuie/ Tăcerii, pe un drum ce suie
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
în contrariul ei: "Pământul se potrivește" în loc de "Pământul se-mpotriveste" (p. 87), din dramă Meșterul Manole de Lucian Blaga, "Muntele Pleșuvului" în loc de "Muntelui pleșuvului", în care formă de genitiv e cerută de reluarea prin anadiploza a finalului de vers: "La poalele muntelui,/ Muntelui pleșuvului" (p. 95, din balada Toma Alimos), "pentru Genarul" în loc de "pentru că Genarul..." (p. 186 din basmul Făt-Frumos din lacrima, de Mihai Eminescu), situație în care se anulează raportul sintactic din context. Greșelile de punctuație acoperă și ele aproape
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
Colaborator Extern, colaborator extern În majoritatea localităților care se află la poalele Carpaților, a început transhumanța oilor, ceea ce înseamnă că ciobanii și familiile lor se vor muta până în septembrie în inima munților. Autor:Daniela Bodeanu Acest obicei străvechi se ținea odinioară prin parcurgerea drumului din sat până la stână pe jos,însă astăzi
A început transhumanța în localitățile de la poalele munților by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/79338_a_80663]
-
dînsul înainta pe un cal mai ticnit, dar încărcat cu grele podoabe, Andronic Cantacuzenil. în cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir; pe dînsul avea o hlamidă de sevai roșu, cusută cu palme de fir de poale și încinsă d-a curmezișul, pe sub supțiori, cu un lat brîu sau omofor, semănat cu motostaturi în șatrange; iar d-asupra o largă mantie de buhur alb cu ceaprazuri de aur și îmblănită cu jder, căci d-atunci începuse cazaclîii
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]