8,496 matches
-
Habar n-am unde e. Alan și Bull ajunseră în dormitor. Bull aprinse plafoniera. Lumina cădea peste ei asemenea privirii unei proprietărese dezaprobatoare. Pe patul „de ocazie“ al lui Bull zăceau haine împrăștiate. O minge de rugby era aruncată pe podea, alături de alte accesorii sportive. Sub fereastra îngustă se afla o bibliotecă micuță, ticsită cu numere vechi din Wisden și reviste de sport. Alan îi spuse: — Ai face bine să-ți dai jos hainele, John. Dumnezeule! Cât de mult îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Margoulies să știe că până și în clipele acelea de cădere, de zbucium, lucrul pe care Bull îl dorea cel mai tare era, desigur, atingerea liniștitoare și uscată a doctorului? În scurt timp, Alan se întinsese alături de Bull. Lungit pe podea, ca și el. Buzele căutau căldura gâtului lui Bull, mâinile i se întinseseră înainte, îl cuprinseseră pe Bull, trecându-i peste piept și apoi în jos, spre partea de sus a coapselor. Nările fine și alungite ale lui Alan, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
degrabă decât pe dinafară. Când Alan îl pătrunse de fapt pe Bull, fața îi era îngropată între omoplații acoperiți de mușchi. Genunchiul lui Bull era flexat și ridicat confortabil în sus, sub perineul lui Alan. Chiar și așa, întins pe podea - într-o poziție nefirească - mâna stângă a lui Alan era liberă să hoinărească. Era liberă să stimuleze scula surprinzător de subțire a lui Bull, abdomenul masiv, sfârcurile ca mușcăturile de insectă. Alan era transfigurat. Bull era doar o femeie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
simțea rău pentru că, își dăduse ea seama, era cu siguranță însărcinată. Să existe oare vreo altă explicație? Dă, Doamne, să existe! La Ten O’Clock Club, toți copiii și bebelușii erau puși laolaltă, într-un roi ce viermuia apoi pe podeaua maronie și dezinfectată, smiorcăindu-se din cele mai diverse motive. Naomi o puse pe Cecile în șirul de copii care se jucau printre picturile făcute cu degetele și se alătură celorlalte mame și unui tată rătăcit. Celelalte mame și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
conștientizeze mai acut disfuncțiile corpului și cauzele care le determinau. Tatăl stătea cu ele, dar nu participa la discuție. Trupul de instalator îi era înveșmântat în denim uzat. Geanta asemănătoare acelora în care se păstrează măștile de gaze zăcea pe podea, lângă bocanci. Din când în când, ducea capătul unei țigări rulate chiar de el la buzele maronii, ascunse în barbă și elibera un fuior de fum. Citea secțiunea „Societate“ din Guardian, observase Naomi, ca și cum o asemenea noțiune i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îi ia postul. De fapt, îi dăduse de înțeles lui Bull că nu era străină de concedierea lui. Bull era furios. Numai că Alan nu era atent la ce îi spunea el despre Juniper, despre slujbă, despre acuplările fantastice de pe podea, despre concepțiile absurde ale lui Juniper, despre sprijinul dat lui Razza Rob. Alan înțelesese cu totul și cu totul altceva. Bull nici măcar nu-și dăduse seama când spusese: — Oricum, nu mai am pe nimeni altcineva. Alan rămăsese cu ideea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri, apoi o bufnitură mare, un vacarm care răzbătea din altă parte, obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau pe podea, djinii ăia erau apucați de streche, oricât de credincioși i-ar fi fost lui Harun Al Rașid prea semănau cu duhurile rele din Crihala și năvăliseră în Drumul Taberei, nu pricepeam cu ce-am greșit eu, un copil de nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe mătușa arhitect. În ciuda episoadelor cu harpa și planșeta, ea n-a avut și n-a dobândit vocația de-a sta aplecată în fața oamenilor; au împiedicat-o caracterul, principiile și durerile de spate. Ca fetiță, arunca câte-o păpușă pe podea, țipa dăăă-mi-o! și zgâlțâia patul până-i era dată, zădărea cu bețe câinii de prin curți, nu lingușea pe nimeni, își reclama drepturile în fața adulților de câte ori se simțea păcălită sau ignorată. A emigrat în Germania în 1978, iar când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
inutile, să le învârtă amețitor ca într-un dans al morții prin întreaga încăpere, să le izbească cu pumnul bărbiile micuțe, să le dea drumul, iar ele să zboare, scurt și amețitor, până la întâlnirea cu tavanul, cu vreun perete, cu podeaua, să se azvârle deasupra lor răcnindu-și pentru a nu știu câta oară infamul său nume, Rahaaaaan!, și să le împlânte, în sfârșit, izbăvitor, până la prăsele, teribila lui armă, o dată, de două ori, de o mie de ori, până ce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu s-au năpustit înăuntru, în schimb era ceva sub dulap, un animăluț care scâncea, chițăia, scheuna, râcâia, nu știu ce sunete mai scotea, dar m-a speriat groaznic. M-am urcat pe masă și m-am uitat aproape un minut la podea, mă gândeam c-o fi un șobolan sau un dihor, până când a ieșit un pui de câine cât un borcan, puțin mai închis la culoare ca mierea și la fel de speriat ca mine. Era puiul cu care mă jucasem trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
covor cu o bufnitură surdă?), un plan dinainte stabilit, dublat de o doză consistentă din acel aliaj imponderabil cu care sunt înzestrați toți marii temerari ai lumii: curaj. Fără el, toată acea șerpuire de-a bușilea ce a urmat pe podeaua dormitorului, peste obstacole zornăitoare, căluți de lemn, soldăței prăbușiți și cuburi ascuțite, tot acel drum spre lumină (iar în contextul de aici lumina nu trebuie confundată cu o metaforă de doi bani, pentru că ea desemnează precis ținta spre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un cilindru sau ca o felie lunguiață dintr-un trunchi de brad, în alt colț atârna o pară îmbrăcată în vinilin negru, pe peretele dinspre C 37 apăruseră un spalier și o oglindă mare, înaltă cât încăperea proaspăt văruită, pe podea se găseau o saltea și haltere de mai multe greutăți, iar pe o policioară așteptau două perechi de mănuși nou-nouțe. N-au așteptat mult. Mai întâi am fost cuceriți, parcă nu era destul aer cât să fie respirat de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atent peste marginea unui balcon și nu mi se vede decît vîrful nasului și un ochi. Balconul respectiv era un loc de observație foarte bun pentru un privitor, un spectator atît de avid ca mine. De aici, puteam supraveghea Întreaga podea a prăvăliei, fără să fiu văzut de oamenii de dedesubt. În ziua aceea, magazinul era aglomerat, erau mai mulți clienți decît erau de obicei Într-o zi a săptămînii, și zumzetul glasurilor lor se ridica plăcut spre tavan. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de două fire răsucite din tavan arunca o lumină albăstruie pîlpîitoare asupra spațiului ei locativ. Spațiului ei locativ ? Să mori de rîs, nu alta. Asupra spațiului meu locativ ! Pentru că, peste tot În jurul ei, oriunde se uita, se aflau cărți. De la podea la tavan, de-a lungul fiecărui perete, ca și de ambele laturi ale unui perete despărțitor Înalt cît o tejghea ce despărțea camera În două, chiar la mijlocul ei, se aflau rafturi de lemn natur pe care fuseseră Înghesuite rînduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la mijlocul ei, se aflau rafturi de lemn natur pe care fuseseră Înghesuite rînduri de cărți, ticsite pînă la refuz. Alte volume, de format mai mare, fuseseră așezate culcate deasupra acestora, În vreme ce altele se ridicau În zigurate impresionante cu baza pe podea sau zăceau În stive aflate În echilibru precar sau În teancuri povîrnite, pe blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed În care Își găsise adăpost era un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dată cînd m-am aventurat afară din ascunzătoare. Prăvălia de deasupra era Închisă, și În piață nu se auzea aproape nici o mașină care să-și adauge armonia distantă simfoniei de sforăieli ale familiei mele adormite in corpore. Cu nasul În podea, am coborît pe culoarul ce unea colțul În care ne aveam culcușul și Încăperea cea mare, cu neon pîlpîind, și primul lucru peste care am dat, deschis pe ciment, a fost chiar Cartea cu C mare, sau ce mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de tare precum cei care coborau. CAPITOLUL 3 Într-o noapte, În timp ce mă uitam pe la CHILIPIRURI, am observat o gaură urîtă În zidărie, În locul În care o țeavă mare și neagră ieșea din perete. Aceasta se insinua de-a curmezișul podelei și se strecura În peretele opus, acolo unde scria TOALETĂ. Pe acel perete nu existau rafturi, ci doar o ușă, care era mereu Închisă. Am băgat nasul În gaură și am amușinat-o. Mirosea a șobolan. Țeava intra În perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
neașteptat că am căzut efectiv pe spate și am pornit de-a berbeleacul. După mai mult de o săptămînă de nopți petrecute bîjbîind Într-un Întuneric precum tușul, În fața mea au apărut brusc raze de lumină ce se strecurau prin podea, dinspre prăvălia de dedesubt. Cu multă vreme În urmă, cineva - nu un șobolan - tăiase o gaură mare și rotundă În tavanul prăvăliei pentru a fixa o lampă, care fusese apoi instalată un pic descentrat, lăsînd de-a lungul marginii acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
remorcă din lemn era atît de lăsată sub greutatea cărților că, atunci cînd dădea cu spatele și parca În fața prăvăliei, amortizorul se izbea de trotuar. Deschidea portiera din spate, le căra În brațe, luînd cîte putea duce, le așeza pe podea lîngă biroul lui, În stive de peste un metru și, În zilele ce urmau, le deschidea una cîte una și scria cu creionul un preț. Uram partea asta. Cel mai tare Îmi displăcea să citesc dedicațiile, peste umărul lui : „Pentru dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pur și simplu nu se află acolo, umerii lui solizi s-au Încovoiat, a Înfrîngere. — Ei bine, eram sigur c-o avem, dar se pare că m-am Înșelat. Îmi pare foarte rău. A rostit aceste cuvinte cu ochii În podeaua din fața picioarelor clientei, incapabil să i se uite În ochi și să-i citească În ei dezamăgirea. Era negru la față de supărare, și mi-am dat seama că reușise s-o Întristeze și pe clientă, care fără Îndoială regreta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prost că nu pot să-l ajut efectiv pe Norman să iasă din situația asta. Sentimentul de inadecvare și originea depresiei la masculi. Așa că am Început să aduc acasă cîte un mic cadouaș. Într-o noapte, În timp ce adunam floricele de pe podeaua de la Rialto, am găsit un inel de aur. Avea forma a doi șerpi Înlănțuiți. În partea de sus a inelului, capetele ce priveau În direcții opuse erau lipite unul de celălalt. Ochii erau alcătuiți din mici smaralde. Deși aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cana. Pe fundul ei lîncezea un deget de lichid maroniu. M-am hotărît să mă duc să-l beau și jumătate am urcat, jumătate m-am prăbușit prin puțul de aerisire central, pînă la Gaura de șobolan. CÎnd am atins podeaua, am descoperit că gaura fusese parțial blocată cu o cutie mică de carton. A fost nevoie de toată forța mea ca s-o dau la o parte din fața deschizăturii. Era grea fiindcă era plină aproape pînă sus cu Normans. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Mutînd greutatea de pe mînă spre Încheietura cotului, s-a căutat În buzunar. A scos din el tot soiul de mărunțișuri - o cutie de chibrituri, monede, o bucată de ață albă, niște alune, o șurub de alamă. Răsturnîndu-le pe toate pe podea, a reușit să extragă dintre ele o cheie. Degetele Îi erau scurte și groase. A descuiat ușa, deschizînd-o cu talpa, și am intrat. M-a așezat cu grijă pe pat, scoțîndu-și brațul din mînecă atent, ca să nu mă zdruncine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
viața mea un om care să trăiască În condiții atît de asemănătoare cu cele În care trăiesc șobolanii. A deschis o ușă de lîngă rafturi și a scotocit Într-o debara, scormonind cu brațele, icnind și aruncînd diverse lucruri pe podeaua din spatele lui - haine, ghete, un pick-up parțial stricat, un prăjitor de pîine, o groază de reviste Life, și mai multe cutii. Îmi amintea de un cîine care scurmă În țărînă. De cealaltă parte a rafturilor, În direcția opusă debaralei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
izvorau de dincolo de ea. Avea dinții lungi și Îngălbeniți acum, iar respirația Îi mirosea a carne și țigări. A așezat pe fundul cutiei un prosop Împăturit - pe el scria HOTELUL ROOSEVELT -, m-a ridicat Încet și a pus cutia pe podea. Prosopul avea dungi albastre. Nu mirosea a Jerry. El Îmi tot vorbea cu vocea aia veselă și blîndă a lui - profundă și aspră -, În timp ce se uita prin frigider, fără să Întoarcă deloc capul. — Ce bei, șefule? a zis sever. Lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]