1,635 matches
-
și simplu în mână câteva secunde, pipăindu‑i textura delicată și familiară. Încă mai are parfumul meu. Îl simt pe Luke răsucindu‑mi‑o în jurul gâtului. Fata cu Eșarfa Denny and George. Trag aer adânc în piept și cobor de pe podium, către fata în roz. Îi zâmbesc și i‑o înmânez. — Bucură‑te de ea, zic. E specială. A, știu, spune calmă. Știu că e specială. Și, pentru o clipă, cât ne privim în ochi, cred că mă înțelege perfect. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru o clipă, cât ne privim în ochi, cred că mă înțelege perfect. Apoi se întoarce și o ridică sus în aer victorioasă, ca pe un trofeu. Ce ghinion pe capul tău, Miggy! Mă întorc cu spatele și revin pe podium, unde Caspar se așază, cu un aer epuizat. — Bravo, zic, așezându‑mă lângă el. Și îți mulțumesc încă o dată. Ai făcut o treabă extraodinară. — Pentru puțin! zice Caspar. Să știi că chiar mi‑a făcut plăcere. Te cam saturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Sus, pe Poarta Păcii Cerești, Doamna Mao stă în spatele lui Hua Guo-feng, care ține discursul comemorativ în fața națiunii. Îmbrăcată într-un costum complet negru, Doamna Mao are capul acoperit cu o eșarfă neagră din satin. Nu suportă să împartă același podium cu dușmanul ei. Sicriul de cristal e foarte mare. Mao are obrajii dați cu un strat gros de pudră. Buzele îi sunt de un roșu nenatural. Colțurile gurii i-au fost împinse în sus, în forma unui zâmbet. Trupul întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cè, Am sè mè schimb în America, voi deveni un altul, deja am inceput sè mè construiesc, totul e chestie de construcție! Matei vrea acțiune! Cuvintele ucid faptă! Matei! ea, ridicându-se din bancè, urcè cele douè trepte, sus, pe podiumul catedrei, apropiindu-se la un centimetru de mine, nepèsându-i cè în amfiteatru ar putea intra cineva, studenți, femeia de servici, Matei! centrimentul de aer liber dintre noi produce, ca la apropierea a douè câmpuri electrice cu sarcini diferite, scântei invizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
suflat cu aur, înfipte printre tufele albe de trandafiri și hortensii, se evaporau spontan, piereau cu un sfârâit scurt. În curte, doi platani uriași își legănau cerceii țepoși pe ramurile lor golașe. Între ei, slugile ridicaseră un cort deasupra unui podium acoperit de covoare. Mai multe ghirlande din brad, merișor și crenguțe de vâsc, zeci de buchete din siminoc și flori-de-paie viu colorate înveseleau interiorul cortului, făcându-l să semene cu un pavilion de vară. Pe mese cu ștergare scrobite fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați cu fir de aur și presărați cu mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau însă de cea mai mare grijă din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce doresc de fapt cei doi tineri îngenuncheați. Zâmbi amuzată și trecu printre ei, continuându-și drumul. Atunci, într-o tacită înțelegere a situației, alergară spre ea tinerii boieri. Nicolae și Iancu o ridicară de subsuori și o depuseră pe podium, lângă domnița Ecaterina, care o primi cu brațele deschise. ― Ne-ai răpit cu totul, draga mea. Ne-ai reamintit momentele de grație care ne delectau pe vremea neasemuitului meu soț și iubit. În timp ce gazda îi prezenta favoritei sale invitații, Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
alte sănii. Cei care veneau pe jos își ștergeau singuri încălțămintea de zăpadă cu șomoioage de paie luate din lădițele înșirate lângă zid, de o parte și de alta a intrării. Într-unul dintre saloane se improvizase un fel de podium acoperit cu un covor subțiat și ros de molii. Cineva pictase pe o cortină din chembrică un Apollo plinuț, care își ținea lira disproporționat de mică pe burtă, în timp ce ochii lui ridicați spre tavanul afumat prevesteau un iminent leșin al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe o cortină din chembrică un Apollo plinuț, care își ținea lira disproporționat de mică pe burtă, în timp ce ochii lui ridicați spre tavanul afumat prevesteau un iminent leșin al zeului chiar înainte de începerea reprezentațiunii. În fața cortinei, în spațiul strâmt dintre podium și public, fuseseră aduse câteva scaune pentru instrumentiști. Mai multe sfeșnice de tinichea cu lumânări din seu spânzurau de pereți. Fumul lor plutea ca o negură, estompând obiectele și modificând cu totul fețele celor prezenți în sală. Tinerii păreau atinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sesiză ușoara încruntare a generalului, pentru că privea prin și dincolo de persoana acestuia. Tresări numai atunci când sosi ordonanța lui Kutuzov cu un măreț coș de gardenii albe în brațe. Ivan așteptă aprobarea acestuia, după care dispăru printr-o ușă discretă de lângă podium. Moment teribil pentru tânărul Iancu. Scăpase cu totul din vedere limbajul discret al florilor. Și gândul că acele flori erau de acum în brațele ei, că ea le mângâia deja petalele cu buzele, îl înnebunea. Se foi pe fotoliul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
buchete din partea stăpânilor lor. În sală lucrurile avansaseră mult. Doi servitori îmbrăcați în șalvari și cu turbane din aceeași mătase roșie stingeau lumânările din sfeșnicele de tinichea, în timp ce alți doi trăgeau încet cortina și așezau mici lumânări aprinse pe marginea podiumului. Dante Negro tocmai se strecura pe ușa micuță, încercând să treacă neobservat, când ochii doamnei Ledoulx îl descoperiră cu o uimire soră cu satisfacția deplină. Tânărul avea o siluetă perfectă, un aer european, barba potrivită după moda italiană și misterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un dansator destul de bun, de altfel, trecu aproape neobservat. Și dacă primi niște aplauze din partea publicului, acestea se dovediră a fi doar nerăbdătoare chemări pentru primadona serii. Dansatorul se grăbi să îndeplinească dorința spectatorilor, alergă în culise și reveni pe podium, ținând de mână o Nanone cu totul schimbată. În fustiță scurtă din tulle bleu, cu un corset de dantelă în aceeași nuanță și un nor de lăcrămioare pe cap, ea reuși să smulgă un cor de exclamații de uimire. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aurite. Bătrânețea și tinerețea, iarna și primăvara, renunțarea și iubirea. Dansul lor evoca toate acestea, cu o mare expresivitate din partea domnișoarei Nanone. Astfel încât, în mod firesc, spectatorii aplaudară doar tinerețea, primăvara și iubirea. Mici buchete zburau din toate părțile spre podium. Nanone le mulțumea, executând o suită de reverențe din ce în ce mai elaborate. Lumânările aproape se topiseră și fumul lor o făcu, la un moment dat, să tușească. Imediat își făcu apariția pe podium impresarul, care încercă să solicite publicului înfierbântat o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și iubirea. Mici buchete zburau din toate părțile spre podium. Nanone le mulțumea, executând o suită de reverențe din ce în ce mai elaborate. Lumânările aproape se topiseră și fumul lor o făcu, la un moment dat, să tușească. Imediat își făcu apariția pe podium impresarul, care încercă să solicite publicului înfierbântat o scurtă pauză necesară pentru înlocuirea lumânărilor și aerisirea sălii. Reuși doar atunci când îi asigură pe cei mai înverșunați admiratori ai primadonei și dănțuitoarei Nanone că partea a doua a reprezentațiunii va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aluneca, se avânta ca o flacără verde, o flacără de vrajă, flacăra irezistibilă a păcatului. Pe ultimele acorduri, însuși Marele Komandir, în ținută de gală, cu toate decorațiile strălucind pe tunica lui brodată cu fir de aur, sări primul pe podium. Luă mâna primadonei și o sărută apăsat. „Oceni, oceni crasivâi, daragaia maia!”... Și multe alte cuvinte de recunoștință pentru clipele de totală răpire pe care le trăise. Și, după ce epuiză cuvintele, luă imensul buchet de trandafiri roșii din brațele ordonanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era destul de spațios. Cuprindea o adunătură veselă de obiecte. Tablouri și rame rezemate de pereți, stive de mape cu desene, fel de fel de schițe, pensule, borcănele cu vopsele, crete și creioane din cărbune... Într-unul din colțuri erau un podium mic și mai multe spaliere. În celălalt colț faldul unei draperii ascundea un loc de odihnă pentru oaspeți. O sofa, un taburel, câteva perne și o măsuță. În timp ce Luciano aranja covoarele pe spaliere și pe podium, pregătind cadrul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din colțuri erau un podium mic și mai multe spaliere. În celălalt colț faldul unei draperii ascundea un loc de odihnă pentru oaspeți. O sofa, un taburel, câteva perne și o măsuță. În timp ce Luciano aranja covoarele pe spaliere și pe podium, pregătind cadrul în care urma să fie centrat prințul, Dante Negro îi arătă câteva dintre desenele și picturile lui, vorbindu-i, în același timp, când despre succesul lui Antonio Canova, plătit cu bani buni de Napoleon, când despre umbrele transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi mirat nimeni dacă l-ar fi văzut, la un moment dat, plutind ușor spre tavanul atelierului. Zborul cu balonul era la modă. ― Văd că Luciano și-a terminat treaba. Cu îngăduința dumneavoastră, Alteță, o să vă rog să urcați pe podium. Așa!... Mâna asta sprijinită pe șold, dacă-mi permiteți... Așa!... Acum priviți în direcția asta... cumva peste umăr... Și, în timp ce Dante Negro și Luciano se apucară să facă primele schițe, D’Autrey se lansă într-o veritabilă disertație despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
demnă de nivelul celui de-al treilea grad masonic la care ajunsese el. La propria mea inițiere, l-am invocat numindu-l Hierophant și a apărut înfășurat în aripile de lumină ale unui înger uriaș. D’Autrey se opri în fața podiumului și i se adresă prințului, vorbindu-i aproape în șoaptă: ― Ei bine, Alteță, a venit timpul să vă mărturisesc că nu mă aflu aici întâmplător. Maestrul meu ocult mi-a încredințat unele însărcinări privind noua ordine mondială. Istoria va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acel templu orientat exact pe axa iubirii. Trebuie să recunoașteți că aceasta este chiar axa de care lumea din zilele noastre are o mare nevoie... Ușa se deschise și intră Asvadur Avedian. ― Îmi cer scuze! Salută și merse repede spre podium. Babic sări în picioare și veni spre cei doi. ― Ce este? S-a întâmplat ceva? Asvadur aștepta. Se uita spre D’Autrey, care rămăsese pe loc și nu avea de gând să-și părăsească locul. Babic se așeză atunci ostentativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răspândească în întreaga sală. Lumea își ținea răsuflarea și suprima cuvintele. Mireasa și-a întins gâtul ca să vadă cine intrase, dar o pălărie hidos de mare de la masa unsprezece îi bloca perspectiva. David, care aparent nu înregistra nimic altceva decât podiumul micuț din față, se afla deja la jumătatea unei anecdote răsuflate despre ziua când el și Luca adormiseră în tren și se treziseră, din greșeală, tocmai în Cornwall. Însă nimeni nu-l mai asculta. Alison vedea cum o femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
copleșitor de enervant. Vezi cu cine te-ai măritat? i-a aruncat batjocoritoare Sofia, uitându-se în direcția fostului ei soț. Luca n-a sărit niciodată în apărarea nimănui. El alege întotdeauna calea cea mai ușoară. În vreme ce se târa către podiumul unde stătea David, cu câte-un copil încleștat de fiecare picior, Sofia arăta ca o persoană care are nevoie disperată de o proteză dublă de șold. Femeia a înșfăcat microfonul, l-a întors către ea și a bătut în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui Harvey Nichols... sau Harrods-ului? Nu, alea sunt magazinele mele preferate din Anglia. A, am înțeles. Ei, mă bucur c-am lămurit și problema asta. Și-acum, unde mergem întâi? Conducându-l prin vasta selecție de genți, așezate trufaș pe podiumuri, de parcă ar fi fost niște câștigătoare de medalii olimpice, Julia s-a îndreptat direct către lift. Peste două săptămâni, împlinea treizeci și trei de ani, iar cadoul ei - prematur, ca să se muleze pe programul nebunesc al lui James - fusese călătoria asta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Deborah ar fi arătat de o mie de ori mai bine dacă ar fi recurs la unele retușuri, la mici trucuri de imagine. Al doilea motiv era acela că, spre deosebire de Julia, care considera orice încăpere plină de oameni era un podium menit să-i expună incontestabila frumusețe, Deborah era aproape invizibilă - se deplasa complet neobservată, cu umerii căzuți și cu capul plecat. Limbajul trupului ei urla „vă rog să mă scuzați“. Femeia a fost ușurată, la modul tangibil, atunci când a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în râs, iar Julia a văzut că așa femeia arăta și mai drăguță. Dintr-odată, muzica s-a oprit și cineva a început să bată în microfon. Liniște, vă rog! Cel care vorbise era James, care se cocoțase pe micul podium instalat într-unul dintre colțurile sălii. —Așa cum știți cu toții, ne-am adunat aici ca să sărbătorim ziua de naștere a superbei mele soții, Julia... James a privit peste marea de capete către lateralul încăperii, acolo unde se afla Julia. Draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]