3,259 matches
-
generat. În acest sens, fragmente autobiografice, mărturisiri ale poetului, gânduri transpuse în texte de gazetă, precum și achizițiile bine documentate ale biografilor constituie structura de rezistență a acestui demers pe care îl dorim o fertilă și profundă aventură a cunoașterii eului polemic arghezian. Ce anume generează revolta, de ce se află Arghezi într-o permanentă dispoziție ofensivă, este ethos-ul unicul resort care stă la baza actului polemic: sînt tot atâtea întrebări și dileme care se pot lămuri privind dincolo de scris, la experiența
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a acestui demers pe care îl dorim o fertilă și profundă aventură a cunoașterii eului polemic arghezian. Ce anume generează revolta, de ce se află Arghezi într-o permanentă dispoziție ofensivă, este ethos-ul unicul resort care stă la baza actului polemic: sînt tot atâtea întrebări și dileme care se pot lămuri privind dincolo de scris, la experiența diurnă care l-a generat. Dacă, în cazul lui Eminescu, proza jurnalistică, privită global ca expresie a unei proiecții utopice asupra istoriei, ca viziune grandioasă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
empiric, pe exploatarea artistică a propriilor trăiri, sentimente și emoții. De aceea cotidianul, în dimensiunea sa micro și macro-evenimențială, constituie punctul de plecare, pretextul, ispita plonjării într-un spațiu ficțional a cărui limită maximală este, adesea, absurdul. La Arghezi, gestul polemic trebuie privit în dubla sa ipostaziere: pe de o parte, ca marcă temperamentală sau ca expresie a unui complex psihologic conștientizat și asumat, ai cărui poli afectivi generează actul estetic: "Până astăzi intelectul omenesc nu a depășit unicele sale două
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că ne strâng pantofii"113. De asemenea, inaderența la sistem și înțelegem prin sistem orice structură ordonată și disciplinată după rigori științifice și metodice (școala) sau după o ierarhie prestabilită (Biserica) exprimă un anti-instituționalism structural. Citit prin această cheie, gestul polemic arghezian reprezintă materializarea impulsului umoral de a se situa contra curentului. Vorbim de un reflex mental și atitudinal de a critica și respinge tot ceea ce este disonant alcătuirii sale interioare. Barbu Cioculescu, un subtil interpret al corespondenței argheziene, intuiește "propensiunea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unui temperament autoritar" încă de timpuriu. Scrisorile adresate Aretiei Panaitescu alcătuiesc un episod biografic ce acoperă trei ani din viața poetului (1903-1906) și, dincolo de o certă valoarea literară, ele aduc un plus de lumină în încercarea de a reconstitui eul polemic arghezian. Corespondența ni-l restituie, din acest punct de vedere, în modul cel mai fidel cu putință, pentru că, aflat într-o situație de comunicare strict personală cel puțin în momentul real al schimbului epistolier pe care dorește s-o prelungească
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
totodată, să-l facă cunoscut pe al său. Tânărul de două zeci și trei de ani își afirmă imperativ principiile și își asumă, în virtutea unei superiorități intelectuale autorecunoscute, rolul de tribun (magistru) în acest dialog scriptic. Discursul său este conceput polemic și trădează un autor a cărui pasiune pentru contra-argumentare pulsează în fiecare paragraf. El nu răspunde pur și simplu, ci, mai întâi, demontează minuțios discursul corespondentei sale, identificându-i punctele vulnerabile și folosindu-le drept pretext în propriul slalom argumentativ
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vulnerabile și folosindu-le drept pretext în propriul slalom argumentativ. În această ipostază, scrisul arghezian trădează un spirit creator falocentric (cum altfel ar fi putut scrie poetul iubitei lui?), un intelect exhibat ostentativ, o natură orgolioasă, neconvențională și incomodă. Textul polemic arghezian, privit la toate nivelurile producerii sale (de la intenție și concepție, până la materialitatea sa grafică), poartă amprenta unei masculinități napoleoniene. În cazul particular al corespondenței, argumentația sa vizează un destinatar personalizat, pe care intelectual îl domină conștient, deși afectiv îi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
subjugat. În plan sintactic, concizia (ca trăsătură manifestă a virilității stilistice) este obținută printr-o topică directă, deseori simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
compătimit"114 nu vin doar să completeze fizionomia morală a unui scriitor în devenire, ci scot la iveală dualitatea fecundă a unui eu creator în care homo polemicos și homo ludens sunt ipostaze substituibile până la identificare totală. De aceea, discursul polemic arghezian trebuie privit ca dublă materializare a impulsurilor ludic și agresiv, impulsuri consubstanțiale, valorificate estetic. În dimensiunea exterioară a lui "ceea ce se vede", e impresionantă această consecvență în susținerea, dar și aplicarea propriilor standarde etice, dacă ne gândim la vârsta
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe care o avea poetul când le-a formulat pentru prima dată și la faptul că n-a abdicat de la ele decât atunci când conjunctura politică a devenit nefastă pentru polemica autentică 115. Corespondența cu Aretie Panaitescu este un prim exercițiu polemic, de contra-argumentare și, totodată, o "pledoarie pentru sine a unui neînțeles"(B. Cioculescu), ambele ipostaze conturând cu precizie trăsăturile caracteriale de luptător nativ "mai întâi cu sine însuși" și apoi cu ceilalți. Dacă investigăm mecanismul psihologic care activează dispoziția polemică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic, de contra-argumentare și, totodată, o "pledoarie pentru sine a unui neînțeles"(B. Cioculescu), ambele ipostaze conturând cu precizie trăsăturile caracteriale de luptător nativ "mai întâi cu sine însuși" și apoi cu ceilalți. Dacă investigăm mecanismul psihologic care activează dispoziția polemică a poetului, e necesar să invocăm un aspect biografic esențial, și anume frustrarea paternă, aspect care explică mult invocata mizantropie a poetului și atitudinea sa imprevizibilă. Din punct de vedere afectiv, Arghezi s-a format într-un mediu asimetric, lipsit
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
redă, în articole de gazetă, fiorul sărbătorilor creștine. El intervine brutal acolo unde simțirea se transformă în habotnicie, simulacru, dogmatism osificat, "misticism idiot" etc., sau când comportamentul clericilor devine amendabil prin denaturarea misiunii lor. Uneori, injustețea aprecierilor sau exagerările voit polemice i-au atras, așa cum se știe, inerente adversități. Raportul său cu divinitatea este exprimat în termeni tranșanți și categorici, în disputa dură cu A.C. Cuza, într-un discurs a cărui substanță reiterează, în fond, independența unui spirit creator. Acuzat de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un temei laic, trădând "statutul de răspopit al actantului poetic"121. Fără să răstoarne datele problemei, acest unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine, ci premisele ei, precum și veridicitatea trăirii poetice. În ceea ce ne privește, distingem negația polemică din proza publicistică, semnificând critica instituției și a alcătuirii sale umane un iconoclasm al exteriorității de negația lirică, rezultat al trăirilor profunde, al tensiunilor interioare, al inadecvării ființei poetice la ordinea convențională. Interferența celor două planuri, al eului interiorizat și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Publicistica argheziană relevă cel mai bine distanța dintre polii inegali cantitativ, dar de aceeași intensitate emoțională, ai aceleiași axe: pe de o parte, dimensiunea agresiv-conflictuală aproape că nu există articol de gazetă care să nu aibă cel puțin un sâmbure polemic iar, pe de altă parte, cea afectiv-constructivă, în care experiența paternității, literaturizată, devine artă, în cel mai bun înțeles al termenului. Ne gândim la piese de o candoare inefabilă, risipite prin periodice și recuprinse în Scrieri, care alcătuiesc, deopotrivă, o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inclementul său adversar de mai târziu, a lăsat, prin intermediul Neamului românesc, să-i fie public cunoscute sentimentele pentru "răspopitul" și "cunoscutul croncănitor la cronica galactionului"128). Întrucât acestei relații îi vom consacra un spațiu separat în capitolul "Polemica și discursul polemic antiiorghist", încercând să privim și diacronic și sincronic semnificația discursului polemic arghezian, vom adăuga doar, că punctele de intersecție biografică ale celor două mari destine vor fi, într-un fel sau altul, reverberative, semnificând un capitol valoros și unic al
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să-i fie public cunoscute sentimentele pentru "răspopitul" și "cunoscutul croncănitor la cronica galactionului"128). Întrucât acestei relații îi vom consacra un spațiu separat în capitolul "Polemica și discursul polemic antiiorghist", încercând să privim și diacronic și sincronic semnificația discursului polemic arghezian, vom adăuga doar, că punctele de intersecție biografică ale celor două mari destine vor fi, într-un fel sau altul, reverberative, semnificând un capitol valoros și unic al presei și literaturii noastre polemice, și asta într-un interval în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și diacronic și sincronic semnificația discursului polemic arghezian, vom adăuga doar, că punctele de intersecție biografică ale celor două mari destine vor fi, într-un fel sau altul, reverberative, semnificând un capitol valoros și unic al presei și literaturii noastre polemice, și asta într-un interval în care suburbanitatatea și trivialul intervențiilor publice descalifică genul. Ceea ce vrem să anticipăm ține însă de o departajare substanțială: între negația agresivă (nihilism satiric), ca modalitate a pamfletarului de a sancționa lumea înconjurătoare (repetăm: un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nedemocratic) și, apoi, literarmente vorbind, textul cu pricina are statut de jalon în diacronia pamfletului românesc, fiind, în principiu, o denunțare publică, într-o montură artistică, evident, a intolerabilei ideologii politice promovate de Germania nazistă. Concluzionând, vom spune că dimensiunea polemică a creației argheziene se alimentează, în planul mental, prediscursiv, din surse biografice cu mare potențial conflictual, grefate, se știe, pe un datum structural inconformist în raport cu sine însuși, dar și cu o alteritate pe care o desconsideră din varii motive: ipocrizie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de negare, detectabilă în aproape fiecare text publicistic, în diferite grade de intensitate și într-o diversitate impresionantă de forme, de la un singur rând ce poate exprima dezacordul printr-o antifrază, rătăcit, de pildă, într-un text encomiastic, la nuanțe polemice de fundal, disimulate strategic prin anunțarea altor intenții, până la accese nereprimate de furie și revoltă, în care limba devine materie simpatetică, iar textul un act ritualic de magie neagră. În acest din urmă caz, avem de-a face cu pamfletul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
demersului nostru, în polemica literară ideea de argumentație poate dobândi un cu totul alt sens, în virtutea finalității estetice pe care polemistul mizează, însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului ofensiv 4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei exclusiv empiric și reflectă, totodată, intenția
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a textului pamflet, așadar ca ocurență a locutorului în postura asumată de ideolog încărcătura morala este, credem, cheia care permite accesul în spațiul multistratificat al polemicității argheziene. Pentru că, înainte de toate, convingerile și principiile sale, grefate aperceptiv, se constituie în pretextul polemic, sau, altfel spus, într-un conținut etic autodeterminat, grație unui cumul de factori repercutanți asupra individualității: cel psihologic, al experienței sociale, cel istoric-contextual etc. Când conținutul e rostit, el se dezvăluie ca afront, ca inaderență, într-un cuvânt ca opoziție
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
social, religios, politic etc. Într-o lume, de pildă, care cultivă politețea ca manifestare a spiritului de toleranță și bună înțelegere și ca expresie a educației civice, sentința moralistului e semnul unei percepții distincte, al unei situări singulare și, evident, polemice: Politețea e o servitute, o concesie neîntreruptă, un contract de consimțiri"132. La Arghezi, deprecierea semnificației unui cuvânt, pe care norma comună îl valorizează pozitiv, echivalează cu respingerea înțelegerii obișnuite, ordinare, asupra obiectului real. Văzută ca mască socială, ca "regulator
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
le susține eul plural). Cu acest tu își dispută obiectul și îi partajează semificația de bază, învestindu-l cu un sens întotdeauna individualizat. Uneori, acest tu, inclus la nivel frastic și interpelat direct, apare în postura partenerului provocat la dialog polemic. În același discurs antifeminist invocat mai sus, Arghezi recurge, spre exemplu, la retorica interogării polemice, mascând, în fond, somația pe care moralistul o adresează cititoarei feministe, dar și celei neconvertite încă la emancipare: Ați observat, doamnă, că femeile politice nu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bază, învestindu-l cu un sens întotdeauna individualizat. Uneori, acest tu, inclus la nivel frastic și interpelat direct, apare în postura partenerului provocat la dialog polemic. În același discurs antifeminist invocat mai sus, Arghezi recurge, spre exemplu, la retorica interogării polemice, mascând, în fond, somația pe care moralistul o adresează cititoarei feministe, dar și celei neconvertite încă la emancipare: Ați observat, doamnă, că femeile politice nu știu să-și cârpească ciorapii, se îmbracă fără gust și miros a rufărie neagră, amețită
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acord, deci partener de dialog, dar poate, tot așa de bine, să intre în categoria alterității incriminate și să devină un opozant. În cazul din urmă, demersul moralistului se înscrie într-o campanie satirică. Așadar putem vorbi de o apertură polemică implicită, care nu așteaptă și nu admite replică, împotriva unei lumi adverse ale cărei vicii sau tare se cer imperativ deconspirate. Uneori, subiectul enunțării își asumă un plural minoritar, unde eul individual și tu-ul, solidar acestuia, devin noi, o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]