893 matches
-
Valeria (născută Fodoreanu) Sabău. Bunica dinspre mamă, Maria, născută Rațiu, a fost sora mai mare a Protop. Nicolae Portos Rațiu din Turda. A urmat cursurile Liceului German din Bistrița. După ce și-a încheiat studiile la Blaj și la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” din Roma, unde a obținut doctoratul în teologie și filosofie și a fost hirotonit preot, a revenit în țară activând în anul 1927 ca preot stagiar în București și apoi preot misionar în satele din Secuime. În
Coriolan Sabău () [Corola-website/Science/317946_a_319275]
-
și 54 baiocchi la terminarea lucrării la 24 septembrie 1616. A realizat fresce și în Capela Paolină de la Santa Maria Maggiore din Roma precum și aripile Aldobrandini ale Vaticanului. S-a zvonit că Reni ar fi fost angajat să picteze capela pontificală de la Montecavallo (Capela Buna Vestire), dar că el a considerat că nu este plătit suficient și că de aceea a plecat la Bologna, lăsându-i lui Domenichino rolul de principal pictor de la Roma. Mai târziu, Reni s-a dus la
Guido Reni () [Corola-website/Science/323434_a_324763]
-
catolic la 19 martie 1921 și la scurtă vreme după aceea a primit un doctorat în drept canonic de la Facultatea de Teologie Catolică de la Universitatea din Innsbruck. Și-a continuat studiile religioase la Romă și în 1925 a absolvit Academia Pontificala Ecleziastica. La 18 noiembrie 1926, Papa Pius al XI-lea l-a numit pe Georg prelat intern cu titlul de "Monsenior". În anii 1930, Georg a fost numit preot la biserică Sf. Petru din Romă. La 12 noiembrie 1941, Papa
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
aplicată de papa Grigore al VII-lea, care avea drept scop amputarea legăturilor cu principii și cu împărații (reforma aceasta este cunoscută în istoria bisericii ca "«lupta pentru investitură»"). În baza unui decret al papei Nicolae I din 1059, alegerea pontificală era încredințată cardinalilor-episcopi, căreia îi urma aclamația - redusă la un element pur formal - clerului și poporului roman. Figura episcopului Romei a dobândit o revigorare în întreaga creștinătate. "Dictatus papae" a lui Grigore al VII-lea enunța taxativ că «numai pontiful
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
supremația Bisericii romane asupra întregii omeniri („omnis humana creatura”). Abia atinsă această culme că au și apărut semnele evidente ale declinului în ceea ce privește aprecierea, considerarea papalității: conflictul este strâns legat de conflictele dintre națiuni. Primul semn evident a fost transferul rezidenței pontificale la Avignon (1309-1377), perioadă numită metaforic «robia babilonică a Bisericii». Pe de o parte lupta dintre rege și principi (în care curtea pontificală a fost amestecată), pe de altă parte taxele excesive pe care Biserica le-a instituit să suplinească
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
considerarea papalității: conflictul este strâns legat de conflictele dintre națiuni. Primul semn evident a fost transferul rezidenței pontificale la Avignon (1309-1377), perioadă numită metaforic «robia babilonică a Bisericii». Pe de o parte lupta dintre rege și principi (în care curtea pontificală a fost amestecată), pe de altă parte taxele excesive pe care Biserica le-a instituit să suplinească pierderea fiscală, au umbrit mult aspectul religios al «vicarului lui Christos». Nici măcar reîntoarcerea papei la Roma n-a putut evita o criză îndelungată
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
Romane, special create ca să prezideze diferitele sectoare ale vieții religioase. Papii au dat o nouă energie evanghelizării popoarelor ne-europene, mai ales prin crearea Congregației De Propaganda Fidei (1622). Dacă nașterea Statului italian l-a privat pe papă de Statul pontifical și a redus suveranitatea temporală doar la Cetatea Vaticanului, prin contralovitură a făcut să crească statura spirituală a papei, mai ales «dezlegându-l» de lațurile afacerilor pământești. De atunci până în zilele noastre ministerul, slujirea pontificală s-a modelat tot mai
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
privat pe papă de Statul pontifical și a redus suveranitatea temporală doar la Cetatea Vaticanului, prin contralovitură a făcut să crească statura spirituală a papei, mai ales «dezlegându-l» de lațurile afacerilor pământești. De atunci până în zilele noastre ministerul, slujirea pontificală s-a modelat tot mai mult pe stilul evanghelic. Pe acest fundal trebuie înțeles atât răspândirea crescândă a venerației față de «vicarul lui Christos pe pământ» cât și enunțurile Conciliului Vatican I cu privire la primatul de jurisdicție și la infalibilitatea personală a
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
cărților lui Dan Brown își amintesc că acest coridor secret a jucat un rol important în romanul său "Îngeri și Demoni". Din motive istorice, conducerea statului are o structură unică. Cele mai importante persoane sunt Secretarul de Stat, președintele comisiei pontificale pentru statul Vatican și Guvernatorul Vaticanului. Aceștia, ca toți ceilalți oficiali, sunt numiți și revocați de papa. În timpul sedisvacanței Cardinalul Camerlengo, fostul Secretar de Stat și fostul președinte al comisiei pontificale formează o comisie care duc la împlinire câteva funcții
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
mai importante persoane sunt Secretarul de Stat, președintele comisiei pontificale pentru statul Vatican și Guvernatorul Vaticanului. Aceștia, ca toți ceilalți oficiali, sunt numiți și revocați de papa. În timpul sedisvacanței Cardinalul Camerlengo, fostul Secretar de Stat și fostul președinte al comisiei pontificale formează o comisie care duc la împlinire câteva funcții ale șefului statului; în timp ce o altă comisie formată din Camerlengo și trei cardinali (unul ales prin vot la fiecare trei zile din fiecare ordin al cardinalilor), îndeplinesc alte funcții ale șefului
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
securitate, faimoasa "Gardă Elvețiană", o forță militară pe bază de voluntariat provenită din bărbați elvețieni. Garda nu este chiar o armată, ci mai mult o forță de poliție și gardă de corp pentru papa. Puterea legislativă este investită în Comisia pontificală pentru statul Vatican condusă de un președinte. Membri sunt cardinali numiți de papa pentru un mandat de cinci ani. Funcțiile juridice sunt conduse de trei tribunale — Signatura apostolică, Rota romană și Penitențieria apostolică, care sunt de asemenea arma juridică a
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
Statelor Unite ale Americii și care exercită de fapt aceste funcții și pe cea a premierului în alte țări. Administrația Sfântului Scaun este separată. Papa îl guvernează prin intermediul Curiei romane. Aceasta este formată din Secretariatul de Stat, nouă congregații, trei Tribunale, 11 consilii pontificale și un complex de birouri care administrează afacerile bisericii la cel mai înalt nivel. Secretariatul de stat coordonează Curia prin Cardinalul Secretar de Stat. Între cele mai active instituții ale bisericii sunt Congregația pentru doctrina credinței, care supraveghează doctrina bisericii
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
Stat. Între cele mai active instituții ale bisericii sunt Congregația pentru doctrina credinței, care supraveghează doctrina bisericii; Congregația pentru episcopi, care coordonează numirile episcopilor în cele două Americi și în Europa; Congregația pentru evanghelizarea popoarelor, care susține activitatea misionară; Consiliul pontifical pentru dreptate și pace, care se ocupă de pacea internațională și problemele sociale. Sfântul Scaun are trei tribunale: Penitențieria apostolică care se ocupă de conștiință; Rota romană este responsabilă pentru recursuri, inclusiv anularea căsătoriilor și Signatura apostolică curtea finală de
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
împuternicește oficialii să călătorească cu ajutorul pașaportului vatican și le oferă statut diplomatic în țările în care sunt acreditați. La sfârșitul anului 2003, 552 de persoane dețineau cetățenie vaticană din care 61 de cardinali, 346 alți clerici, 101 membri ai Gărzii pontificale elvețiene și 44 de alte persoane laice. Aproape toate aceste persoane dețin dublă cetățenie, păstrându-o și pe cea a propriilor țări cât timp se află în serviciul Vaticanului. Majoritatea italienilor angajați la Vatican nu dețin cetățenie vaticană. Oferind o
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
mic de rezidenți, are milioane de vizitatori anual și astfel statul are cea mai mare rată de infracționalitate per cap de locuitor din lume și aproape de douăzeci de ori mai mare decât în Italia. În raportul pentru 2002 al curții pontificale, procurorul general Nicola Picardi a prezentat statistic că 87.2% sunt infracțiuni civile și 13.36% penale. Sute de turiști cad pradă în fiecare an hoților de buzunare și de poșete. Răufăcătorii, care sunt de asemenea vizitatori, sunt rar prinși
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
Ion Dumitriu-Snagov, ocazie de readucere în memorie a celor două milenii de creștinism românesc. În zilele de 7, 8 și 9 mai 1999 s-a aflat în România, unde a avut contacte cu personalitățile locale ale Bisericii Ortodoxe. La Liturghia Pontificală celebrată în Catedrala Sf. Iosif din București l-a îmbrățișat pe cardinalul Alexandru Todea, aflat în scaunul cu rotile. În octombrie 2002 a avut loc calda primire la Vatican a patriarhului Teoctist. În martie 2000, face o călătorie la Ierusalim
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
12 mai 1982, în timpul unei vizite în Portugalia, preotul ultraconservator Joan Fernandez Krohn, un adept al grupării tradiționaliste Societatea Sf. Pius al X-lea din jurul episcopului Marcel Lefebvre, a încercat un nou atentat asupra papei, atentat zădărnicit de garda personală pontificală. Preotul respectiv și-a motivat atentatul prin încercarea sa de a „salva biserica catolică” de Conciliul Vatican II (1962-1965). Când moartea sa a fost anunțată, în timpul unei rugăciuni, publicul prezent în Piața San Pietro a izbucnit în aplauze. Luminile din
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
Școlii Ardelene. s-a născut pe 28 februarie 1754, Râciu, Mureș. Familia Șincai se trăgea din satul Șinca Veche din Țara Făgărașului. A studiat la Colegiul Reformat din Târgu Mureș, apoi la Cluj, Bistrița, Blaj, Viena și la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” de la Roma, în ultimele două orașe împreună cu Samuil Micu, nepotul episcopului Inocențiu Micu-Klein. Ca director al învățământului greco-catolic din Transilvania a adus o contribuție fundamentală în acțiunea de răspândire a culturii în mediul rural. A elaborat alături de
Gheorghe Șincai () [Corola-website/Science/298233_a_299562]
-
un sinod diecezan la Roma, va convoca un conciliu ecumenic pentru Biserica universală, și va revizui Codul de Drept Canonic. Sinodul, primul din istoria Romei, s-a ținut în 1960; Conciliul Vatican II a fost convocat în 1962; iar Comisia Pontificală pentru Revizuirea Codului a fost numită în 1963. Enciclica sa progresivă, "Mater et Magistra", a fost publicată în 1961, la comemorarea aniversării enciclicii "Rerum novarum" a papei Leon al XIII-lea. "Pacem in terris", apărând libertatea și demnitatea omului ca
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
fost publicată în 1961, la comemorarea aniversării enciclicii "Rerum novarum" a papei Leon al XIII-lea. "Pacem in terris", apărând libertatea și demnitatea omului ca bază a ordinii și păcii în lume, a fost promulgată în 1963. A ridicat Comisia Pontificală pentru Cinema, Radio și Televiziune la statut curial, a aprobat un nou cod al rubricilor pentru Misal și Breviar, a făcut progrese evidente în relațiile ecumenice creând un nou Secretariat pentru promovarea unității creștinilor și numind primul reprezentant la Adunarea
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
A fost educat la seminariile minor și major ale diocezei de Belluno și ordinat ca preot al Bisericii Romano-Catolice la data de 7 iulie 1935. Ulterior, lui Luciani i-a fost conferit titlul de doctor în Teologie Sacră al Universității Pontificale Gregoriene din Roma. A slujit ca vice-rector al seminarului diecezan din 1937 și până în 1947, totodată predând noțiuni de teologie dogmatică, teologie morală, drept canonic și artă sacră. În anul 1948 a fost numit pro-vicar general și în 1958 vicar
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
primatul papal și colegialitatea episcopală a fost motiv de conflict. La 14 septembrie 1965 a anunțat înființarea Sinodului Episcopilor cerut de părinții conciliari, dar anumite probleme care ar fi trebuit să fie discutate de sinod, au fost rezervate pentru competența pontificală. Celibatul, discutat în cea de-a patra sesiune a Conciliului, a fost tema unei enciclici din 24 iunie 1967; reglementarea doctrinară nașterilor a fost tratată în ultima sa enciclică "Humanae vitae" din 24 iulie 1968. Controversele asupra acestor două luări
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
Roman până la data de 11 mai 330, însă ideea de primat politic apare mai târziu la Biserica din Constantinopol, care dorea primatul. Intre secolele III-V are loc procesul de afirmare a principilor fundamentale ale autorității papale și nașterea instituției pontificale, favorizând ideea succesiunii apostolice, conform căreia Apostolul Petru, martirizat la Roma, a primit “cheile împărăției” și privilegiul de a crea o ecclesia de la Isus. Doctrina Sfântului Petru era recunoscută în mediile romane, însă papalitatea nu era justificată în termeni juridici
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
în plină criză din cauza invaziilor barbare, în timp ce prestigiul și influența papalității creștea, mai ales în timpul pontificatului lui Leon cel Mare, care utiliza dreptul roman și a negociat cu Attila și Geinseric. Autoritatea papei era limitată la bisericile occidentale, conform decretelor pontificale adresate episcopilor si mitropoliților. Deținea o minimă influență asupra Orientului și de aceea s-a convocat cel de-al treilea conciliu de la Efes, prin care se încerca evidențierea rolului papei. S-a stabilit dreptul de succesiune roman, stabilind dobândirea legitimă
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
care avea autoritatea de a interpreta textul sacru, prin intermediul sfinților. Cele șapte taine și celibatul preoților sunt menținute. Au fost luate măsuri împotriva abuzurilor atacate de reformatori: simonia, nepotismul, cumulul de funcții ecleziastice, nerezidența prelaților în eparhia lor, excesele fiscalității pontificale. Este reorganizat învățământul bisericesc, fiind ridicat nivelul cultural al clerului catolic, care putea să combată cu argumente teologice și intelectuale ideile reformatorilor. Un rol major l-au avut seminariile pentru formarea preoților, precum și colegiile iezuite ce asigurau un învățământ de
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]