1,495 matches
-
din perioada celor două războaie mondiale (Ionescu, 1969). Punctul comun al tuturor acestor mișcări ține de promovarea unui program agrarian în care țărănimea era văzută drept pilon principal al societății și economiei (Mudde, 2002: 219). Odată cu Marea Criză din 1930, populismul a început să apară și în America Latină. Aceasta este regiunea în care populismul a dobândit cea mai mare vizibilitate, de-a lungul secolului XX, cu exemple faimoase precum Juan Domingo Peron în Argentina și Getulio Vargas în Brazilia (Germani, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mișcări ține de promovarea unui program agrarian în care țărănimea era văzută drept pilon principal al societății și economiei (Mudde, 2002: 219). Odată cu Marea Criză din 1930, populismul a început să apară și în America Latină. Aceasta este regiunea în care populismul a dobândit cea mai mare vizibilitate, de-a lungul secolului XX, cu exemple faimoase precum Juan Domingo Peron în Argentina și Getulio Vargas în Brazilia (Germani, 1978; Weffort, 1978). Acești lideri făceau parte dintr-o nouă generație de politicieni, care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
stângii Marxiste din America Latină, deoarece acestea nu erau niciodată constrânse de o ortodoxie ideologică, fiind astfel în măsură să dezvolte un profil care să se adreseze unui electorat mai larg, mai degrabă decât unei avagarde intelectuale (Angell, 1998). În Europa de Vest, populismul a intrat în scenă abia la sfârșitul secolului trecut. Printre puținele excepții se număra pujadismul în Franța, o mișcare populistă cu o ideologie eclectică, care a avut o scurtă răbufnire în anii '50, dar care nu a avut un impact
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
se număra pujadismul în Franța, o mișcare populistă cu o ideologie eclectică, care a avut o scurtă răbufnire în anii '50, dar care nu a avut un impact major asupra peisajului politic (Priester, 2007: 142-158). Între anii '30 și '70, populismul a prins rădăcini, atât în Canada, cât și în Statele Unite ale Americii. În timp ce în Canada populismul a fost legat de Social Credit Movement (Laycock, 2005a), în SUA populismul apare odată cu figuri diverse, precum Huey Long, Father Coughlin și George Wallace
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
scurtă răbufnire în anii '50, dar care nu a avut un impact major asupra peisajului politic (Priester, 2007: 142-158). Între anii '30 și '70, populismul a prins rădăcini, atât în Canada, cât și în Statele Unite ale Americii. În timp ce în Canada populismul a fost legat de Social Credit Movement (Laycock, 2005a), în SUA populismul apare odată cu figuri diverse, precum Huey Long, Father Coughlin și George Wallace (Kazin, 1995). Cu toate că acest rezumat schematic al principalelor manifestări istorice ale populismului înainte de 1980 este departe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
major asupra peisajului politic (Priester, 2007: 142-158). Între anii '30 și '70, populismul a prins rădăcini, atât în Canada, cât și în Statele Unite ale Americii. În timp ce în Canada populismul a fost legat de Social Credit Movement (Laycock, 2005a), în SUA populismul apare odată cu figuri diverse, precum Huey Long, Father Coughlin și George Wallace (Kazin, 1995). Cu toate că acest rezumat schematic al principalelor manifestări istorice ale populismului înainte de 1980 este departe de a fi complet, el ne poate ajuta să înțelegem faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Americii. În timp ce în Canada populismul a fost legat de Social Credit Movement (Laycock, 2005a), în SUA populismul apare odată cu figuri diverse, precum Huey Long, Father Coughlin și George Wallace (Kazin, 1995). Cu toate că acest rezumat schematic al principalelor manifestări istorice ale populismului înainte de 1980 este departe de a fi complet, el ne poate ajuta să înțelegem faptul că noțiunea de populism a fost aplicată unui spectru foarte larg de experiențe. Așadar, dezvoltarea unei definiții plauzibile și utile a populismului, este departe de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
figuri diverse, precum Huey Long, Father Coughlin și George Wallace (Kazin, 1995). Cu toate că acest rezumat schematic al principalelor manifestări istorice ale populismului înainte de 1980 este departe de a fi complet, el ne poate ajuta să înțelegem faptul că noțiunea de populism a fost aplicată unui spectru foarte larg de experiențe. Așadar, dezvoltarea unei definiții plauzibile și utile a populismului, este departe de a fi o sarcină ușoară. Pentru a înfrunta această problemă, acum mai bine de 40 de ani, un grup
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
manifestări istorice ale populismului înainte de 1980 este departe de a fi complet, el ne poate ajuta să înțelegem faptul că noțiunea de populism a fost aplicată unui spectru foarte larg de experiențe. Așadar, dezvoltarea unei definiții plauzibile și utile a populismului, este departe de a fi o sarcină ușoară. Pentru a înfrunta această problemă, acum mai bine de 40 de ani, un grup de savanți renumiți au participat la o conferință, organizată la Londra, sub titlul: "Către o definiție a populismului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populismului, este departe de a fi o sarcină ușoară. Pentru a înfrunta această problemă, acum mai bine de 40 de ani, un grup de savanți renumiți au participat la o conferință, organizată la Londra, sub titlul: "Către o definiție a populismului". Așa cum o arată raportul redactat despre această conferință (Berlin, Hofstader, MacRae et al,. 1968), cât și celebrul volum care reunește comunicările de la această întâlnire (Ionescu & Gellner,1969), participanții au utilizat termenul populism pentru o așa mare varietate de fenomene, încât
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la Londra, sub titlul: "Către o definiție a populismului". Așa cum o arată raportul redactat despre această conferință (Berlin, Hofstader, MacRae et al,. 1968), cât și celebrul volum care reunește comunicările de la această întâlnire (Ionescu & Gellner,1969), participanții au utilizat termenul populism pentru o așa mare varietate de fenomene, încât se pare că organizatorii nu s-au străduit prea mult să stabilească un minim consens privind definiția. Acum, la mai bine de 40 de ani de la acest eveniment, numărul cercetărilor care se
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
așa mare varietate de fenomene, încât se pare că organizatorii nu s-au străduit prea mult să stabilească un minim consens privind definiția. Acum, la mai bine de 40 de ani de la acest eveniment, numărul cercetărilor care se ocupă de populism a crescut exponențial și probabil suntem încă și mai departe de un consens privind definiția populismului. Așadar, în ciuda acestor dificultăți, se poate identifica un nucleu care să fie prezent în toate manifestările populismului? Cu toate că anumiți autori (Canovan, 1982; Hermet, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să stabilească un minim consens privind definiția. Acum, la mai bine de 40 de ani de la acest eveniment, numărul cercetărilor care se ocupă de populism a crescut exponențial și probabil suntem încă și mai departe de un consens privind definiția populismului. Așadar, în ciuda acestor dificultăți, se poate identifica un nucleu care să fie prezent în toate manifestările populismului? Cu toate că anumiți autori (Canovan, 1982; Hermet, 2003) au dat un răspuns negativ la această întrebare, mulți alții s-au străduit să formuleze un
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
eveniment, numărul cercetărilor care se ocupă de populism a crescut exponențial și probabil suntem încă și mai departe de un consens privind definiția populismului. Așadar, în ciuda acestor dificultăți, se poate identifica un nucleu care să fie prezent în toate manifestările populismului? Cu toate că anumiți autori (Canovan, 1982; Hermet, 2003) au dat un răspuns negativ la această întrebare, mulți alții s-au străduit să formuleze un demers conceptual, având drept scop principal identificarea elementelor prezente în toate manifestările populismului. Având în vedere că
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prezent în toate manifestările populismului? Cu toate că anumiți autori (Canovan, 1982; Hermet, 2003) au dat un răspuns negativ la această întrebare, mulți alții s-au străduit să formuleze un demers conceptual, având drept scop principal identificarea elementelor prezente în toate manifestările populismului. Având în vedere că o analiză amănunțită a tuturor acestor demersuri depășește scopurile noastre, ne vom mărgini să examinăm critic trei noțiuni ale populismului, care sunt foarte influente nu numai în interiorul și în afara spațiului academic, dar și în acele analize
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
străduit să formuleze un demers conceptual, având drept scop principal identificarea elementelor prezente în toate manifestările populismului. Având în vedere că o analiză amănunțită a tuturor acestor demersuri depășește scopurile noastre, ne vom mărgini să examinăm critic trei noțiuni ale populismului, care sunt foarte influente nu numai în interiorul și în afara spațiului academic, dar și în acele analize care se ocupă de spațiul european sau al continentului american 1. Prima direcție înțelege populismul drept un tip particular de mișcare politică. Lucrarea fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ne vom mărgini să examinăm critic trei noțiuni ale populismului, care sunt foarte influente nu numai în interiorul și în afara spațiului academic, dar și în acele analize care se ocupă de spațiul european sau al continentului american 1. Prima direcție înțelege populismul drept un tip particular de mișcare politică. Lucrarea fundamentală pentru această direcție este, probabil, cartea lui Seymour Martin Lipset - Political Man (1960) - care a propus o definiție a populismului devenită foarte populară în studiile referitoare la politica din America Latină. Potrivit lui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de spațiul european sau al continentului american 1. Prima direcție înțelege populismul drept un tip particular de mișcare politică. Lucrarea fundamentală pentru această direcție este, probabil, cartea lui Seymour Martin Lipset - Political Man (1960) - care a propus o definiție a populismului devenită foarte populară în studiile referitoare la politica din America Latină. Potrivit lui Lipset, apariția lui Peron în Argentina și a lui Vargas în Brazilia ar trebui analizată drept un fenomen similar cu apariția fascismului în Europa, din moment ce ambele fenomene sunt martore
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în Argentina și a lui Vargas în Brazilia ar trebui analizată drept un fenomen similar cu apariția fascismului în Europa, din moment ce ambele fenomene sunt martore ale emergenței mișcărilor extremiste de masă. Acest autor argumentează că există totuși o diferență între populismul Americii Latine și fascismul european: în timp ce primul se sprijinea pe clasele de jos, cel din urmă era atașat clasei de mijloc. Urmând această perspectivă, Gino Germani (1978) a definit populismul drept o mișcare multi-clasă, organizată în jurul unui lider carismatic. Privit
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
masă. Acest autor argumentează că există totuși o diferență între populismul Americii Latine și fascismul european: în timp ce primul se sprijinea pe clasele de jos, cel din urmă era atașat clasei de mijloc. Urmând această perspectivă, Gino Germani (1978) a definit populismul drept o mișcare multi-clasă, organizată în jurul unui lider carismatic. Privit din această perspectivă, trăsătura principală a populismului nu ține numai de prezența unui lider puternic, ci mai cu seamă de agregarea unei mișcări care apelează la grupuri sociale foarte eterogene
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
primul se sprijinea pe clasele de jos, cel din urmă era atașat clasei de mijloc. Urmând această perspectivă, Gino Germani (1978) a definit populismul drept o mișcare multi-clasă, organizată în jurul unui lider carismatic. Privit din această perspectivă, trăsătura principală a populismului nu ține numai de prezența unui lider puternic, ci mai cu seamă de agregarea unei mișcări care apelează la grupuri sociale foarte eterogene (Collier & Collier, 1991; Conniff 1999; Drake, 1978; Oxhorn, 1998). Desigur, ideea potrivit căreia populismul tinde să creeze
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
trăsătura principală a populismului nu ține numai de prezența unui lider puternic, ci mai cu seamă de agregarea unei mișcări care apelează la grupuri sociale foarte eterogene (Collier & Collier, 1991; Conniff 1999; Drake, 1978; Oxhorn, 1998). Desigur, ideea potrivit căreia populismul tinde să creeze coaliții multi-clasă nu este nejustificată. Recurgând la noțiunea de "popor", liderii și partidele populiste pretind că reprezintă o varietate de grupuri diferite care împărtășesc o idee comună, aceea că suveranitatea populară a fost coruptă de către elite. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
noțiunea de "popor", liderii și partidele populiste pretind că reprezintă o varietate de grupuri diferite care împărtășesc o idee comună, aceea că suveranitatea populară a fost coruptă de către elite. Totuși, formarea unor alianțe multi-clasă nu reprezintă un atribut definitoriu al populismului, ci mai degrabă un element central al politicii de masă. Așa cum a arătat Alan Knight (1998: 238-240), partide politice de succes precum formațiunile creștin-democrate sau cele social-democrate din Europa sunt caracterizate în mod exact de capacitatea lor de a mobiliza
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
creștin-democrate sau cele social-democrate din Europa sunt caracterizate în mod exact de capacitatea lor de a mobiliza și de a reprezenta o multitudine de grupuri sociale, și cu toate acestea nu ne gândim la aceste cazuri ca la exemple de populism. Nu este o coincidență faptul că Otto Kirchheimeir (1965; cf. Krouwel, 2003) a formulat noțiunea de Volkspartein (partide catch-all) pentru a descrie acele partide apte să dezvolte un program care să se adreseze unor alegătorii cu un profil socio-economic și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1965; cf. Krouwel, 2003) a formulat noțiunea de Volkspartein (partide catch-all) pentru a descrie acele partide apte să dezvolte un program care să se adreseze unor alegătorii cu un profil socio-economic și socio-cultural divers. Cea de-a doua direcție, definește populismul drept un stil politic caracterizat de promovarea unui anumit tip de legătură între liderul politic și electorat, o legătură structurată în jurul unui apel indeterminat și oportunist la popor, cu scopul de a câștiga sau de a exercita puterea politică. De
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]