1,416 matches
-
în figură. Hoțul se clatină buimac. I s-au întunecat cerurile. Visează... Stripăru’ deschide portofelul drag și regăsit: înăuntru ceva bani, franci francezi, și niște acte. Actele hoțului. Nimic de-al lui. Hait! dacă se uită mai bine vede că portofelul are în interior o dungă verde. Al lui era doar negru. Muci! Frate, scuze frate, să mor eu dacă am vrut. Uite portofelu’. Știi cum e când te fac ăștia la buzunare... Câțiva umflați îl înconjoară pe individul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Are ceafa groasă, umeri lați și picioare subțiri-subțiri. Peste fața cu trăsături mărunte - gen Rocky Graziano - are o pereche de ochelari pătrați. O lentilă e neagră - să-i acopere ochiul de sticlă sau bandajul cu leucoplast, când pune ochiul în portofel, să nu-l piardă. Urcăm cu greu într-un 205 aglomerat. Șoferul pornește înainte să urce toată lumea. Partea din spate a căruțului și o bătrână intrată doar pe jumătate, rămân afară. Femeia țopăie pe piciorul pe care nu a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i plătim. Sabina, însă, fire voluntară, îi roagă să ne lase să mâncăm în liniște. Abia expediați lăutarii, ne trezim cu o țigancă care îmi bagă sub nas câteva fire jerpelite de trandafiri: pentru domnișoare, arătosule! Jenat, îi cer Sabinei portofelul pe care i-l dădusem în păstrare. Satisfăcută că nu am refuzat din prima, o trimite la plimbare și pe mica șantajistă: hai, dispari, nu vezi ce ofiliți sunt? Maiko se minunează cât serviabili sunt românii. Cerem nota de plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și păianjeni fierți ca să supraviețuim. Poate am exagerat cu puiul. Poate că mai nimerite ar fi fost slănina și varza cu macaroane. Ne simțim ca niște nababi smiorcăiți. Totuși, Arthur nu poate rezista ochilor de căprioară ai Sabinei. Scoate din portofel șaptezeci de dolari și ne întreabă dacă suntem de acord să semnăm o chitanță, să poată justifica împrumutul în fața Bisericii. Bineînțeles că suntem de acord, semnăm orice vrea el. Oricum peste două zile pleca în Jamaica. Îi mulțumim cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
turtit, după căutătura impertinent-vicleană, după mirosul de transpirație și după vocabular: „Cirică, vezi că, mardeiașu’ ăsta își ține hepatita lângă plămân”, „Ciupeală, rupe tu biletele în față, că eu vopsesc papagalii din spate”. În prima zi de navetă îmi șterpelesc portofelul dar, văzând că e gol, mi-l dau înapoi cu dispreț. Toți își țin gențile și poșetele în față, pe burtă. Dacă te-ai atins de cineva, imediat omul intră în panică: se caută prin buzunare, își potrivește geanta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat Chitila, observă conductorul, schițând un zâmbet drept răspuns la bonomia arendașului și luând biletele de la ceilalți călători. În răstimp, dintr-un portofel ca o geantă, Rogojinaru scoase o foaie galbenă pe care o arătă conductorului cu o mândrie ostentativă: ― Poftim, șefule!... În vremurile astea grele se mai cârpește omul cu cîte-o economie, că n-o să se facă gaură în cer fiindcă un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mea! ― Măi Chirilă, tu nu știi carte? Păcat!... Ia vino-ncoace să-ți arăt ceva! Într-o odăiță cu o masă de brad și câteva scaune fără spetează, unde avea cancelaria moșiei ― în corpul caselor de argați ― Plata-monu scoase din portofelul umflat o hârțoagă albă și o flutură sub ochii logofătului. ― Vezi tu zdreanță asta, Chirilă?... O vezi bine... Uită-te!... Ei, asta e Babaroaga, băiete! strigă arendașul cu o bucurie exuberantă. Uite asta! Poți să le și spui oamenilor, ca să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-mi-se că n-a umblat în zadar! Luca își curmă brusc însuflețirea. Se apropie și Busuioc de la tejghea să asculte. ― De ce tăcuși, bre, și ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le povesti ce-a aflat din gura arendașului. Câțiva mormăiră ceva, pe de lături. Primarul, uitîndu-și jignirea, făcu îngrijorat: ― De... Atunci Luca Talabă, parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un necunoscut, foarte bătrân, îmbrăcat într-un costum elegant și un palton scump, îmblănit. Și paltonul și hainele erau atât de largi, încît nu încăpea nici o îndoială că nu erau ale lui. De altfel, în buzunarul vestonului se aflau un portofel cu valute străine și un pașaport elvețian, pe numele de Martin Audricourt, născut în Honduras, la 18 noiembrie 1939. Paris, noiembrie-decembrie 1976 Mircea Eliade UNIFORME DE GENERAL Înaintau amândoi în vârful picioarelor, cu mare grijă, și de câte ori podeaua scârțâia mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a explicat și de drogurile așa-zise ușoare: canabisul, marihuana. Ele de regulă, cum mi-a explicat tata, se găsesc mai mult în țigări. Mi-a mai explicat că la serviciu are un coleg al carui băiat lua bani din portofelul mamei lui. Sumele care lipseau erau foarte mari așa încât tatăl băiatului s-a hotărât să iși supravegheze fiul cu mai multă atenție. Într-o zi pe când băiatul a plecat la scoala, s-a oprit la un magazin care nu avea
Salvarea. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by PETRICA DANIELA, FINICHIU EUGENIA-LUMINIŢA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2026]
-
stație, tramvaiul nu se vede, mai bine să-și potrivească ea dinainte banii. Să-și scoată portofelu din țoașcă, să numere dooșcinci de bani, clasa a doua, să ție banii în palmă până se suie... Tot bâjbâie în țoașcă după portofel și tot se împiedică în afurisitele astea de pungi goale de plastic... Lua-le-ar dracu, la ce s-o mai fi încurcat și cu ele, portofelu, asta e ce-i trebuie ei... Portofelu, unde-o fi... Unde poate fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai caut pân toaște, da nu se-ntâmplă niciodată să fie mai mulți decât știu io ! Nu se-ntâmplă să uit de bani v’odată... Ia țoașca și scoate pe rând tot ce are înăuntru : pungile goale de plastic, apoi portofelul. Ivona bâjbâie neatentă cu mâna pe masă după pachetul de țigări, scoate una, o aprinde... — Dooj de lei știu c-aveam la mine, dooj-de lei și ceva mărunt, da mai mult, nu... Da ce-ai de tot taci așa, madam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și până vii, îmi strâng și io toate-ale mele care le am, că-s în mare zor... Vica înghesuie pungile goale de plastic în țoașcă, își pune paltonul, basmalele, basca, se leagă pe deasupra cu fularul, controlează suta de la Ivona în portofel. Pe urmă, așa încotoșmănată cum e, intră în bucătărie, se aude ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. În sufragerie dă cu ochii de Ivona pe care n-a auzit-o coborând de la telefon. — Ce-ai, Ivona dragă, ce-ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
totul, Dimineață pierdută nu prezintă un moment sau o secvență temporală dislocate, prin propria importanță, de restul. În lumea multiplanară și multifațetată a cărții, decesul capului Coroanei e la fel de important ca întârzierile, din epoca socialistă, ale „pramatiei“ de Niki, rătăcirea portofelului care o aduce pe Vica la disperare, în dimineața sâmbetei romanești, ori milităria pe care a aplicat-o, cât a trăit, Sofia Ioaniu într-un menaj destul de complicat. Interesați și amuzați de „mahalagismul suculent“ al personajului, destui comentatori ai cărții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar o spune cu o siguranță suspectă, cu un aer de șmecher care nu cred că-i folosește, pentru că eu Încep deja să mă Întreb dacă e cu adevărat bolnav. Ține să-mi tot repete că acasă i se spune Portofel, din cauza unui anume obicei. Lasă fraza fără alte indicii, așa că Încep să-mi fac griji pentru propriul meu portofel, aflat În pantalonii de uniformă, În cuier, În timp ce el tace și privește visător tavanul. Am senzația că nu stomacul e problema
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eu Încep deja să mă Întreb dacă e cu adevărat bolnav. Ține să-mi tot repete că acasă i se spune Portofel, din cauza unui anume obicei. Lasă fraza fără alte indicii, așa că Încep să-mi fac griji pentru propriul meu portofel, aflat În pantalonii de uniformă, În cuier, În timp ce el tace și privește visător tavanul. Am senzația că nu stomacul e problema lui, ci capul. Stăm și fumăm și ne jucăm cu cîinii, pe scările infirmeriei, un pavilion cenușiu ceva mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plină de brîndușe mov de toamnă. Mergem pînă la gard și dincolo de el e o pantă destul de abruptă, Îmbrăcată În iarbă; jos, pe fundul văii, se vede un drum forestier Însoțit de un pîrÎu ca un fir de ață. Ulcerosul Portofel se uită În jur cu mirare, sîntem amîndoi la fel de amețiți de peisaj: — Pfiii, să fiu al dracului dacă mai vreau să plec din armată... — Aha, le scrii acasă că te-ai retras la tratament În Elveția. RÎde. CÎinii vin după
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Severinului, la a doua stație, și ea Își dă seama că un hoț i-a furat geanta, mai precis, i-a tăiat baierele traistei hippy, de piele Întoarsă, și acum, la 10 jumate seara, nu mai are nici acte, nici portofel, nici chei. Ce facem? Cum intrăm În casă? Sigur că-ți amintești jacheta ei din imitație de leopard. De fapt, era o chestie ieftină, sintetică, e adevărat, de mare efect. Dar să ne mai oprim un pic asupra unor istorii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Răcanul se execută, strînge ochii cu putere În aceeași clipă În care i se spune. — Pada-bum! Deschide-i! Acum sînt pe tine. Bagă mîna În buzunar. Vezi? Ăla e pachetul meu de țigări. Și la spate... Ia vezi! Ăla e portofelul tău, dar cu banii mei În el... scamatoria asta nu-mi iese de fiecare dată. Răcanul Îi Întinde, cu capul vîrÎt Între umeri, pachetul de țigări și un pumn de bancnote murdare. E carnaval, au luat-o toți razna. De la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îl Îndeasă cu greu undeva În spate. E o amiază rece de Început de decembrie, asfințitul anemic scoate efecte de filtru sepia, alungind umbrele șterse ale plopilor peste asfaltul șoselei. Am biletul de permisie În buzunar, am niște bani În portofel, am stomacul gol și simt cum sîngele ar putea să-mi țîșnească prin piele, dacă inima nu se potolește. Pur și simplu o explozie de adrenalină mă face să zbor spre micul canton de dincolo de șoseaua prin cipală. În cîteva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sau zece procente din valoarea asigurării. E absurd. Dumneata fii atent la ce dai pe gură că-i ultragiu în exercițiu funcției și o poți lua și peste ochi. Mă refer la dreptul, că stângul cred că-l ai în portofel...De unde putem noi ști că respectiva persoană pe care o declari nevastă, nu crează daune suplimentare vehicolului?! Poate că, exact în această clipă în care dumneata mă jignești, respectiva individă a spart voluntar parbrizul, luneta, farurile și ce mai are
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sticlă. Să nu vază săracu, că-i minor, ce-am văzut io, doamna maior și dumneavoastră. La mulți ani! LA TÂRG X Bună ziua, bade. Y Nă. X Matale ce vinzi? OY vacă... X Aha...Și unde-o ai? Y În portofel. I-am făcut poze: din față, din profil și, pentru doritorii de lapte, un detalie pe țțțțî..., pardon, pe uger. Vrei s-o cumperi? X Vreau. Dar aș fi vrut s-o văd pe natural, pe componentele enunțate. Y Pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu dureze mai mult de două, trei zile. * În final: dacă tânărul nu beneficiază de amnistie prezidențială, va participa la propria căsătorie. 21. ZIUA MICROFOANELOR Doamnelor și domnișoarelor, Ziua Microfoanelor Deschise continuă. Continuă chiar dacă, între timp, singurul microfon disponibil și portofelul cu o sută de mii de lei în hârtii de una bucată o sută mii a iubitului nostru șef contabil au fost sustrase, evident pentru a îmbogăți colecția unui fan al radiofoniei. Nimic nu se face fără sacrificii, fir’ar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bătrână mică și uscată, care-mi ceru de pomană. Îmi plăcea să dau de milă, căci asta îmi măgulea amorul propriu. Am scos doi lei și i-am întins cerșetoarei. Țin minte și banii mărunți pe care-i aveam în portofel: 18 lei, dintre care opt monede de câte doi lei și două de câte un leu. Primul gând a fost să dau bătrânei un leu, pe care îl și găsisem, dar numaidecât m-am răz-gîndit, hotărând să dublez pomana. Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
statică pictați pe copertine. Abrumcic bătrânul avea un fecior, Ițic, care învârtea toată afacerea și două fete care serveau la masă. Fripturi de tot felul, mici, cârnați cu usturoi, fudulii, în fine, tot ce-ți dorea suflețelul dacă te ținea portofelul. Aici veneam de obște sâmbăta. Și iată că-l văd la o masă pe Petrică Tănase împreună cu Onofrenco Vasile. Onofrenco, după o baie bună mânca de speriat. Mi se face semn, mă duc. Cer de mâncare la poftirea lui Petrică
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]