4,329 matches
-
Barcă, Lope de Vega, Dolores Medio, Miguel de Unamuno, Juan Ramón Jiménez, Manuel Machado, Vicente Blasco-Ibáñez ș.a. precum și din Giovanni Verga și Francis Cârco. SCRIERI: Din viața și opera lui Unamuno, Craiova, 1923; Cervantes. Viață și opera, București, 1924; Lirica portugheză de azi, Craiova, 1926; Rătăcirea lui Ion Vancea, Craiova, 1926; Asemănări și analogii în folclorul român și iberic, București, 1927; Idolul vremii, Craiova, 1930; Cervantes și Italia, București, 1931; Ovid Densusianu, Craiova, 1934; Două drame de Lope de Vega interesând
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
străveziu deghizată, în Porțile (1968) și Voce și val (1976). Realizează și câteva zeci de traduceri, dintre care se remarcă Louise Labé, Sonete (1957), Din lirica feminină, o antologie cu arie de cuprindere pe toate meridianele (1960), Mariana Alcoforado, Scrisorile portugheze (1967), Emily Dickinson, Versuri (1969) și Poeme (1974, 1977), Edith Irene Södergran, Poeme (1972), Else Lasker-Schüller, Pianina albastră (1975), dar și alte transpuneri, din Schiller, Racine, Max Frisch, care au reprezentat în epocă momente consemnabile, iar pentru scrisul propriu nutrimente
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Geo Dumitrescu, București, 1965 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Salamon Ernő, Versuri, București, 1965, Cântec pentru urmași, îngr. și pref. Szász János, București, 1966 (în colaborare cu Virgil Teodorescu și Haralambie Grămescu); Szemlér Ferenc, Poezii, București, 1966; Mariana Alcoforado, Scrisorile portugheze, pref. Al.A. Philippide, București, 1967; Aristide Charpentier, Marcel Mayan, Balada vremii care trece, București, 1967; Poezia nordică modernă, I, îngr. și introd. trad., București, 1968 (în colaborare); Egner, Bandiții din Cardemomme, București, 1968; Max Frisch, Biografia timpului fugar. Don
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Victor Hugo, transpusă tot în versuri ș.a. A fost distins cu numeroase premii, între care Premiul „Martinus Nijhoff” (Olanda, 1976) și Premiul Ministerului Culturii din Belgia (1977). R. a desfășurat o laborioasă activitate de traducător (cunoștea limbile germană, franceză, spaniolă, portugheză, italiană, olandeză), orientându-se mai cu seamă către spații lingvistice și perioade istorice puțin sau deloc cunoscute, creând punți spirituale între acestea și cultura românească. Au fost considerate adevărate evenimente echivalențele sale la eruditele studii ale lui Johan Huizinga (Amurgul
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
cuvenită și studiilor de romanistică și lingvistică generală și îndeosebi tuturor limbilor nelatine care au vreo atingere cu limba românească”. În consecință, în paginile celor șase numere ale revistei apar studii de lingvistică și filologie, în mai multe limbi (română, portugheză, franceză, germană, italiană), având ca autori pe W. Meyer-Lübke, M. Friedmagner, Eugen Herzog, Iorgu Iordan, Theodor Capidan, Carlo Tagliavini, Grigore Nandriș, Leca Morariu, Sextil Pușcariu, Al. Procopovici, I. Șiadbei, Leo Spitzer, N. Drăganu ș.a. Primul număr este dedicat lui Sextil
REVISTA FILOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289211_a_290540]
-
comparée”, „L’Europe Centrale”, „La Revue bleue”, impunându-se curând drept unul dintre cei mai buni comparatiști. Panorama de la littérature roumaine contemporaine, publicată în 1938, îi aduce repede recunoașterea internațională; tradusă în limbile engleză (1939), germană (1943), italiană (1947) și portugheză (1969), lucrarea a reprezentat pentru străinătate principala sursă de cunoaștere a literaturii noastre. Alte cărți vin să se adauge pe parcurs - Permanențe franceze. De la Descartes la Giraudoux (1946), Constantes dialectiques en littérature et en histoire. Problemès. Recherches. Perspectives (1967), Solitude
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
și laicitate în poezia lirică italiană din secolul al XIII-lea (1975). Parcurge cariera universitară la Facultatea de Litere din Cluj: asistent (1973-1989), conferențiar (1990-1991) și profesor (din 1992). Predă cursuri și seminarii de literatură italiană, filologie romanică și limbă portugheză. Începând din 1994 este șeful Catedrei de limbi și literaturi romanice. Este ales prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1990-1992) și numit secretar de stat în Ministerul Învățământului (august 1990-ianuarie 1991), unde se implică energic în definirea unui concept modern
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
Sasu - al Dicționarului scriitorilor români (I-IV, 1995-2002) și al Dicționarului esențial al scriitorilor români (2000). Poliglot, cosmopolit, romanist de prestigiu, P. este și un traducător inspirat și prodigios. Semnează în periodice sute de transpuneri din poezia lirică italiană, franceză, portugheză, braziliană, catalană, hispano-americană, versiuni ale unor cărți de critică, estetică, poezie, însoțindu-le de prefețe, postfețe, bibliografii, cronologii, note etc. Avea în șantier o traducere a Divinei Comedii de Dante, din care a încheiat și a publicat parțial în periodice
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
teme românești și romanice, în diverse reviste literare și științifice din țară și din străinătate. Prima lui carte, Exerciții de lectură (1976), primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Este autorul mai multor volume de studii și eseuri despre literaturile română, italiană, spaniolă, portugheză sau pe teme de teoria literaturii, filologie, estetică. A îngrijit și a prefațat ediții (E. Lovinescu, G. Călinescu, Liviu Rebreanu, Emil-George Papahagi, Olimpia Radu, Gib I. Mihăescu, Mateiu I. Caragiale, Antonin Artaud). În 1995 i se acordă Premiul Opera Magna
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
extraculturale. În 1986, cu titlul Intelectualitate și poezie, tipărește o versiune revizuită a tezei sale de doctorat despre poezia italiană din Duecento, inaugurând astfel seria cercetărilor sistematice de medievalistică italiană și a exegezelor pe texte din literaturile romanice (italiană, spaniolă, portugheză). Câteva dintre cărțile ulterioare, în special Critica de atelier (1983; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj) și Fața și reversul (1993; Premiul Uniunii Scriitorilor), reunesc interpretări substanțiale ale unor texte de Eugenio Montale, Giuseppe Ungaretti, Fernando Pessoa, Guido Gozzano, Giuseppe Manzoni
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
mortului, București, 1998, Compania apelor, București, 2002; Michel Haar, Cântul pământului. Heidegger și temeiurile istoriei ființei, Cluj-Napoca, 1998; G. K. Chesterton, Orthodoxia sau dreapta credință, Pitești, 1999; D. H. Lawrence, The Rocking-Horse Winner - Căluțul câștigător, Pitești, 1999; Poeme. Cinci poeți portughezi, București, 1999; Poètes roumains contemporains, pref. trad., Quebec, 2000; Constantin Stoiciu, Fragmente frivole de eternitate, București, 2001; Philip Roth, Animal pe moarte, Cluj-Napoca, 2001; Michel Lambert, A treia treaptă, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Mircea Mihăieș, „Proza lui Camil Petrescu”, O
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
revistele „Znak”, „Przekrój”, „Odra”, „Kwartalnik Filozoficzny”, „Przegle¸d Orientalistyczny”, „Folia Orientalia” și „The Tibet Journal”. A primit mai multe distincții: Premiul Asociației Traducătorilor Polonezi (1991), Premiul revistei „Literatura na șwiecie” (1992), Premiul Fundației Culturii Polone (1994). A tradus din limbile portugheză, engleză, suedeză, sanscrită, franceză, tibetană, germană. Din literatura română a transpus în polonă, cu destulă acuratețe, Vânătoarea regală de D. R. Popescu, Secretul doctorului Honigberger de Mircea Eliade, Pe culmile disperării de Emil Cioran și Pitești de Virgil Ierunca, în
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
are pagini deschise pentru românii de dincolo de hotarele țării. În L. au apărut inedite semnate Edgar Papu despre Tudor Vianu, Lucian Blaga, Petru Comarnescu, Mihai Ralea, G. Călinescu, Camil Petrescu, Constantin Noica, Nichita Stănescu și traduceri din literaturile franceză, spaniolă, portugheză, bulgară. Se reproduc note, însemnări, articole, studii despre români și valorile lor de patrimoniu (din Japonia, SUA, Suedia, Marea Britanie, Germania). Dintre scriitorii contemporani sunt prezenți D.R. Popescu, Fănuș Neagu, Dumitru M. Ion, Carolina Ilica, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Grigore Vieru
LAMURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287741_a_289070]
-
1969), suplimentul literar al „Scânteii tineretului”, în anul următor apărându-i un grupaj în „Steaua” (1970). Prima carte de poezie, Legea conservării adolescenței, îi este publicată în 1977. Colaborează cu versuri, recenzii, eseuri, cronici muzicale, traduceri (din engleză, germană, spaniolă, portugheză, franceză, italiană, suedeză, rusă) la „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Tribuna”, „Vatra”, „Transilvania”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Argeș” ș.a., precum și la reviste din străinătate. A mai semnat Virgil Mihai sau V. Iahim. Coproducător al unor albume discografice, este și coautor al
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
Rabindranath Tagore, Grădinarul, București, 1913; Maria, Regina României, Visătorul de vise, București, 1914, Ilderim. Poveste în umbră și lumină, București, 1915, Patru anotimpuri din viața unui om, București, 1915, Povestea vieții mele, I-III, București, 1934-1936; Elisabeth Barrett Browning, Sonete portugheze, București, 1915; Edgar Wallace, Asociația secretă „Broscoiul”, București, 1933; J. E. Esslemont, Baha’u’llah și era nouă, București, 1934; Maria, Regina României, Mihai Eminescu, Poésies, București, f.a.; Ursula Parott, Lisbeth, București, 1946; George Meredith, Rhoda Fleming, București, 1947. Repere
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
Veche unora dintre satele câștigătoare, la aproape un an de la încheierea campaniei. Confruntată, ca întreaga insulă, cu fluxuri de imigranți britanici și germani. Unele sate din insulă sunt deja locuite în proporții de peste 50% de imigranți. În Marele Ducat, imigranții portughezi, care au deja câteva decenii de când ocupă o pondere însemnată, sunt astăzi concurați de către un număr important de imigranți din întreaga Europă, stabiliți aici în urma ocupării de poziții în instituțiile europene cu sediul la fața locului. Situat în apropierea Madridului
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
brumă de cultură, încropită din ceea ce aflase pe mare și sub soare. Da, aceste argumente nu fac decît să dovedească orgoliul lui prostesc și necuviincios, precum și îngrozitorul, diabolicul lui duh de revoltă împotriva cuviosului cler. Căci, potrivit unui preot catolic portughez, însăși ideea că Iona ar fi putut ajunge la Ninive via Capul Bunei Speranțe e un semn sigur al miracolului. Și chiar așa este. De altfel, turcii mai luminați din zilele noastre continuă să creadă cu tărie în versiunea istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al X-lea, care l-a creștinat, dîndu-i să poarte propriile sale nume. Supranumit și „Leo Africanus“, Johannes Leo e autorul unei Descrieri a Africii, celebră la vremea ei. Oameni care pun capcane pentru a prinde animale sălbatice. Fostă colonie portugheză în India. Mult într-o bucățică îlat.). Pe balenierele care vînează cașaloți și care transportă o cantitate mare de ulei, se obișnuiește ca, de două ori pe săptămînă, să se introducă în cală un furtun pentru a stropi butoaiele cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
com E-mail: HYPERLINK "mailto:arjava@reikidharma.com" arjava@reikidharma.com Adresa: Frank Arjava Petter, Am Seestern 12, 40547 Düsseldorf, Germany Telefon: + 49 211 50 73 810 Pagini Reiki Ryoho după Light și Adonea (Traduceri disponibile În engleză, franceză, germană, italiană, portugheză și spaniolă) Website: HYPERLINK "http://www.angelfire.com/az/SpiritMatters" http://www.angelfire.com/az/SpiritMatters E-mail: HYPERLINK "mailto:postmaster@reiho.org" postmaster@reiho.org Adresa: Southwestern Usui Reiki Ryoho Association, PO Box 5162, Lake Montezuma, Arizona 86342-5162, USA Telefon
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
cu anul 1922, unele poeme au fost traduse și au intrat în antologii apărute în limbile maghiară, franceză, engleză, spaniolă ș.a. După 1950, numărul tălmăcirilor din opera sa este mult mai mare, cuprinzând și versiuni în limbile rusă, germană, italiană, portugheză ș.a. Puțin personală prin armonia exterioară a versului și limbă, această poezie se personalizează și se modernizează chiar prin imagine. În dezlănțuirea imaginismului frenetic al poeziei contemporane, Demostene Botez e unul din cei mai fecunzi și mai originali creatori de
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
numit asistent la Catedră de limba greacă, apoi la cea de limbă latină a lui N. I. Herescu. În presa debutează în 1930, la „Revista clasică”, unde va continua să publice până în 1942. Mai colaborează cu traduceri din autori latini și portughezi, note și recenzii, la „Viața românească”, „Ion Maiorescu”, „Ausonia”, „Buletinul Institutului de Studii Latine” (la care este prim-redactor), „Vremea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dacia rediviva” ș.a. În 1941, isi tipărește teza de doctorat sub forma unei ediții critice, în limba
BUESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
scriitori români. B. este, de asemenea, autor al unui Dicionario romeno-português, editat postum, în 1977, a 335 de articole din Encyclopèdie „Verbo” (1961-1971), precum și colaborator la lucrarea Le Verbe roumain a lui Alf Lombard. Traducerile românești din poeți latini și portughezi, din Goethe și din Baudelaire arată bun-gust în selecție, sensibilitate și talent. B. a compus, de altfel, el însuși versuri și a publicat, în 1953, volumul de poeme Atol. SCRIERI: Cicéron, „Leș Aratéa”, București-Paris, 1941; ed. pref. A. Ernout, Hildesheim
BUESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
N. S. Govora, Victor Buescu, „Atol”, „Carpații” (Madrid), 1955, 6-8; Alf Lombard, Réflexions relatives au compte rendu de M. V. Buescu, „Studia neophilologica”, 1958, 1; Gh. Bulgar, Omagiu lui Victor Buescu, „Glasul patriei”, 1972, 9; Edgar Papu, „Meșterul Manole” în literatura portugheză, TBR, 1973, 8; Mihai Zamfir, Limba română în Portugalia, TBR, 1973, 24; Alexandre Cioranescu, Victor Buescu (1911-1971), în Victor Buescu, Problèmes de critique et d’histoire textuelle, Hildesheim-New York, 1973; Al. Niculescu, Un dicționar român-portughez, RL, 1978, 16; Dicț. scriit
BUESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
Însă că la 22 decembrie 1989 a avut loc o mișcare populară reală În București. Fusese Înainte ceea ce s-a petrecut la Timișoara și era normal să se ajungă acolo. Nu era nevoie nici de servicii maghiare, nici de servicii portugheze să dirijeze revoluția română. Ea avea cauze endogene perfect analizabile. După regulile clasice, cei care guvernau nu mai puteau guverna În vechiul stil, iar cei care erau guvernați nu mai acceptau vechiul stil. Mircea Mihăieș: În plus, exista și un
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și doi notabili evrei. Dincolo de societățile comerciale, de companiile pe care le înființează în diverse orașe, unii sunt personalități politice sau culturale de primă mărime; în fine, majoritatea sunt purtători ai tradițiilor iudaice, cunoscători ai scrierilor sfinte. Juan Miguez, evreu portughez, ajunge un personaj marcant la curtea sultanului Selim, care l-a înălțat la rangul de duce de Naxos, cunoscut mai apoi sub numele de Don Jose Nassi. Se remarcă în evenimentele din Moldova, susținându-l pe Despot-Vodă, dar și în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]