5,902 matches
-
roșelile din vestiar și conexiunile emoționale ratate, Alan era cu el - alături de el - înțelegându-l, empatic la zbuciumul intelectului care, la fel ca micuța locomotivă din cărțile pentru copii, se străduia să dea o semnificație propriei identități. Acasă, Naomi se postase în capul scărilor. Gura bebelușului, amorțită de somn, se lipise de locul de pe gât unde se putea simți pulsul. Naomi o trimisese pe bonă acasă. În clipa în care o va putea pune jos pe Cecile, îi va telefona lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
său. Înțelesese și care erau cauzele stării de tensiune fără nume și anxietății care îl cuprinseseră în ziua aceea. Era la ciclu. Nici nu e de mirare că luase de la Boots tampoanele și Feminax-ul, latura sa feminină știuse ce urmează. Postat încă o dată în lumina oranj ce venea dinspre Consiliu, își curățase petele maronii de pe călcâi și își pusese un absorbant, folosind una dintre genunchere pentru a-l susține. Tocmai genul de aranjament care îl excitase pe Alan încă de la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că știe ce se întâmplă între mine și Cristos era sora lui îmbrăcată-n roșu, Luminița. Ea avea rolul de martor, pentru că în chestiile astea trebuie să existe și un martor, altfel riști să devii nebun. În plus, Luminița se posta pe gardul de la scara ei și urmărea jocul celorlalți copii până când se lăsa seara. Atunci dispărea pentru o clipă și se întorcea cu Cristos. Arăta cu ochii spre mine și strada se pierdea ușurel într-o hărmălaie din ce în ce mai îndepărtată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mînat de intențiile cele mai bine, și poate că domnul Rennit, abandonîndu-și clientul, se purta, pentru prima oară În viață, ca un adevărat cetățean. Între timp, un inspector de poliție care Încerca zadarnic să se ascundă după un ziar se postase la intrarea magazinului. Ziarul era Daily Mirror, iar Rowe putu desluși, privind peste umăr, un desen umoristic care ocupa aproape Întreaga pagină. La una dintre ferestrele imobilului de peste drum apăru brusc fața domnului Rennit - o figură speriată care se retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vrea să leșine, probabil o va face mâine, pe la 11.45-12.00, când se va termina speech-ul directorului, când va începe să recepționeze condoleanțele. Va marca finalul. O vor sprijini cei doi doctoranzi de casă ai lui Pârvulescu, special postați la un metru în spate pentru acest moment. Un buchet mare de cale, cu pistilele pline de polen. Jerbe cu trandafiri albi și galbeni. „Pentru distincția sa sufletească”, „Pentru cel mai bun soț din lume”, „Lumea academică a suferit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete! exclamă cel mai În vîrstă dintre ei, un omuleț cu mustăți lungi și părul vîlvoi și cărunt, cînd negrul se postă În fața lui și i-l arătă ca pe o ofrandă pe prizioner, obligîndu-l să-și ridice capul, În pofida eforturilor Înverșunate ale acestuia de a-l Împiedica. De unde l-ai mai scos și pe ăsta, Miguelón? Celălalt făcu un gest vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la apusul soarelui totul fu pregătit pentru plecare, cu toate că Înainte de asta Oberlus trebui să Înfrunte o tentativă de rebeliune din partea prizonierilor, care refuzau să se Îmbarce. Cu lovituri de bici și amenințări cu moartea, Îl legă de bănci, apoi se postă În fața lor, spunîndu-le: - Lucrurile sînt clare... Tonul lui nu admitea nici un fel de replică. Dacă ajungem pe uscat, n-o să mai am nevoie de voi și să veți Întoarce la casele voastre... Dacă nu ajungem, asta se va Întîmpla numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
căci prințesa Anuanúa, șapte dintre fete, centura regală, chiar și Marea Perla Sfântă erau la adăpost. Fusese o călătorie lungă și dificilă, dar meritase. Totuși, bucuria lor nu dură decât câteva secunde, atât cât îi trebui prințesei Anuanúa ca să se posteze în fața zâmbitorului Miti Matái și să-i ceară direct și fără ocolișuri: După moartea tatălui meu îți poruncesc, ca regina a insulei Bora Bora, să mă duci înapoi pe uscat, alături de soțul meu, regele Octar. Dacă lumea s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
frumoasă ești? Femeia o mângâie, cu vădită tristețe. Ce ai, mamă, de ce ești amărâtă? Ascultă, la tanti Scarlat cântă muzica! Mergi la petrecere! Sanda își perie în grabă părul negru apoi o lăsă singură. Nedumerită, Luana fugi la bunica. Se postă în fața ei și-i spuse dintr-o suflare: De ce nu e mama bucuroasă că merge la nuntă? Pentru că n-are un soț cu care să danseze? Sufletul Bicii se prăbuși. Sanda fusese, dintotdeauna, un copil deosebit. O ajutase să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deal și la vale, strigând cu toată gura. Mătușa Vanda, ieșită în curte să întindă rufele, se rățoi la ea: Aici nu ești pe scenă, domnișoară. Suntem o casă de oameni normali. Ne-am săturat de prezența ta gălăgioasă! Anda, postată în pragul ușii, o înțepă: A fost fata vedetă pentru o zi. Nu trebuie să mori din asta. Mătușa Anda era o femeie frumoasă. Avea părul galben pai, ochii ca marea și privirea pătrunzătoare. Își plimba personalitatea puternică și inteligența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unul din apartamentele de la parter, radioul. Vocea răgușită a lui Ceaușescu striga "Liniște! Dragi tovarăși și pretini, liniște. Vă mai dau o sută de lei..." Apoi vacarm, o hârâială de neînțeles, iar în capătul străzii următoare Luana văzu un bărbat postat în mijlocul drumului, urlând: A fugit Ceaușescu! A fugit Ceaușescu! "E nebun!", gândi fata. "Bietul om, și-a pierdut mințile!" Dar ieși un altul și un altul, strigând și chiuind. Zbierau, cu toții, de la ferestre, tinerii dădeau năvală în stradă. Luana grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și Dorin Velea ar fi oarece relații nepotrivite, aceasta fiind singura explicație a interesului plin de elan al bărbatului. Consideră că are dreptul, la rândul său, să guste din "bunătățile" pe care le afișa "copila". Într-una din zile, se postă în fața ei și-i spuse galeș: Domnișoară, ce-ar fi să mergem împreună, duminică, să ducem ziarul la tipografie? Putem lua, apoi, o cameră la hotel, bem ceva, ne simțim bine și ne întoarcem cu trenul de seară. Atentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără să explice ce catastrofă se întâmplase, strigă după ajutor cu o vehemență care-l făcu pe acesta să-și amâne ultima ședință de terapie și să dea fuga să oprească dezastrul. În clipa în care îl văzu pe inginer postat în fața blocului, înțelese despre ce era vorba. Urcă agale scările și opri tirada înspumată a Sandei încă din pragul ușii. Cel cu coarne nu era chiar așa de negru. Bărbatul avea tot dreptul să-și vadă copilul și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
veșnicie, dar nu s-a Întors acasă. Îți place, nu-i așa? — Da, Îmi place. Nu erau multe mașini pe drum În seara asta, dar vedeau destul de des convoaie de camione de-ale armatei pline cu soldați sau vehicule blindate postate În fața unor clădiri. În aerul serii Începea să plutească Îngrijorarea. Margaret credea că nu mai asociase niciodată Întunericul cu frica. Ba nu, o făcuse când era mică. — Îmi pare rău că n-am gândit decât negativ despre ea, a zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Dimitrie ar fi rămas prezent doar în relatările amănunțite făcute de Fana, o figură totuși ambiguă, estompată, dacă nu ar fi venit cu totul întâmplător acasă. Fana l-a auzit urcând treptele, a sărit din fotoliu vioaie, i s-a postat în cale ca un paznic, cerând vama ce-i făcea liberă trecerea: un sărut pe obraz. Mulțumită, a aplecat capul și s-a dat la o parte din ușă. L-a poftit să intre, l-a condus ceremonios către Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până când apa se goli din rezervor. Nu mai rămăsese nici o bucățică din calendar. Părăsi baia cu sufletul greu.. Reveni în cameră, se opri în fața ferestrei, privi strada, se foi de colo, colo, pe covor, ca un leu în cușcă, se postă din nou lângă perdea, urmări absent modelul dantelei, apoi se avântă hotărât către hol, își luă sacoul. Plecă grăbit, se urcă în mașină. Se opri departe de centrul orașului undeva lângă gară. Lăsă mașina lângă bordura trotuarului și păși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceva cât se poate de obișnuit, după cum se și numește, este o simplă afacere între adulți... (Avocatul acuzării agită două degete în sus. Judecătorul îi face semn discret să se apropie.) Avocatul acuzării: Să vă spun eu de ce singură! (Se postează agresiv în fața Dorei.) Stați, că o întreb eu acuma pe doamna Dora! Ne poate explica doamna Dora apariția subită a celor trei coarne pe fruntea triplului soț? Căci ea a survenit recent, la multă vreme după scindare. (Dora se fâstâcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din lupta virtuală a Mioarei Alimentară în turnirul organizat împotriva Mamei simți o amețeală ciudată, fie din cauza beției cunoașterii, transmisă de primii oameni aflați în ascensiune pe scara evoluției, fie de influența nefastă a Astrului nopții, care taman atunci se postase pe orbita Pământului în faza de Lună plină, fapt ce întârzie cu un secol creația sa în domeniul Operei pucciniene. Timp destul pentru Suor Angelica să oscileze între viață și moarte și Povestitorul să conceapă ultima partitură a tripticului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
altceva. -Ba da, Olaf. Vezi doar ce fac cu zilele mele. -Nu știu ce faci. Mă bucuram că voi ști în sfârșit mai multe. Acesta fu momentul pe care l-a ales motanul cel gras ca să vină și să se posteze dinaintea stăpânei sale cu un aer indignat. -Ți-e foame, Biscuit. O să-ți dau să mănânci. -Nu poate aștepta? -Nu. Când lui Biscuit îi este foame și nu este hrănit de îndată, se urcă pe mese și răstoarnă lucrurile. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pe care pariorii o foloseau stînd în picioare, cînd își completau tichetele. Deasupra sa pe un suport din lemn făcut special, din loc în loc erau lipite bucăți de polistiren, pe care cu ace de gămălie sau piuneze oricine putea să posteze tot felul de informații legate de această lume a hazardului. Tradiții, rezultate, accidentări, arbitri, formule de echipă sau tot felul de alte impresii. Trebuie să-i spui despre ideea care ți-a venit chiar în clipa asta, numai așa o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
purta tot timpul asupra lui fie la subraț, fie alături de celelalte caiete în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant. Uneori încerca să schițeze cu creionul și una două din trăsăturile mai definitorii ale celui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
este mecanismul. Nu poți culege roadele, dacă nu cultivi mai întîi pămîntul. A fost odată un țăran care a cumpărat o bucată de pămînt. Înainte de orice, el a vrut să se asigure că investiția va merita efortul. El s-a postat pe respectiva parcelă și a început să o analizeze din priviri. Într-un final și-a spus: Dacă a da recoltă bună anul ăsta, oi semăna și eu ceva la anu', dar trebuie mai întîi să văd dacă se merită
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
copilul s-a uitat Întrebător, mătușă-sa a schițat gestul examinatorului care știe dar nu vrea să spună, un clopoțel de argint a sunat și Va și-a amintit fulgerător nobilul rol al căniței, a Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-ai amintit? Ia să-ți dea bunica ta „leacu’ pentru sănătate”! Și Ochenoaia, bucuroasă de isprava lui Va, a umplut cănița cu laptele plin de spuma ce se adunase În doniță. Copilul a sorbit cu plăcere
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
altă apăsare pe taste, textul astfel cules se rostește singur pe sine de la un capăt la altul sau pe fragmente, după gust și aflările omului În treaba cu pricina. Vasăzică, scrisul gravat În memoria ordinatorului, trimis prin poșta electronică sau postat pe internet, e pre schim bat cît ai clipi În voce aproape naturală, fluentă nara tiv, cu pauze la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rezemată cu spatele de un perete, nu departe de locul unde se oprise el, strângea la piept o gentuță de piele, din care se vedeau ieșind mai multe cărți, împrumutate pesemne de la biblioteca facultății. Din capătul treptelor pe care era postat, poetul își întoarse ochii spre fată și o cântări câteva clipe cu privirea, parcă pentru a-și da seama dacă merita sau nu să angajeze cu ea o dispută, dar, când vru să deschidă gura, se pomeni lângă el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]