4,565 matches
-
Enciclopedia morților, traducere din sârbă și note de Mariana Ștefănescu, 2008, Editura Polirom, 240 pag. 7 Dicționarul khazar, traducere de Mariana Ștefănescu, 1998, Editura Nemira, 320 pag.; ediția a 2-a, Editura Paralela 45, 2005, 362 pag. 8 Jameson, Fredric. Postmodernism, or, the Cultural Logic of Late Capitalism (Postmodernismul sau logica culturală a capitalismmului târziu). Durham: Duke UP, 1991, pag. 4, 6, 15, 19. 9 Baudrillard, Jean. Simulations (Simulacre și simulări). Traducere de Paul Foss, Paul Patton, și Philip Bleitchman. New York
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
Mariana Ștefănescu, 2008, Editura Polirom, 240 pag. 7 Dicționarul khazar, traducere de Mariana Ștefănescu, 1998, Editura Nemira, 320 pag.; ediția a 2-a, Editura Paralela 45, 2005, 362 pag. 8 Jameson, Fredric. Postmodernism, or, the Cultural Logic of Late Capitalism (Postmodernismul sau logica culturală a capitalismmului târziu). Durham: Duke UP, 1991, pag. 4, 6, 15, 19. 9 Baudrillard, Jean. Simulations (Simulacre și simulări). Traducere de Paul Foss, Paul Patton, și Philip Bleitchman. New York: Semio-text(e)/Columbia University, 1983, pag. 44. 10
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
contemporană nu mai corespunde nici uneia dintre categoriile existente anterior, posibilitățile ei fiind practic nelimitate, iar una dintre caracteristicile actualelor creații constă în stabilirea unor relații noi între public și operă. Dansul contemporan se integrează și el acestui mare val al postmodernismului și este înrudit în bună parte cu arta pop, care își trage esența din ambientul cotidian și obiectele sale. În acest ambient, spectatorul este invitat să comunice direct cu opera și să interacționeze cu ea, să participe deci la configurarea
SPECTACOL-INSTALAȚIE pentru o cameră de hotel by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5336_a_6661]
-
lui Eugen Suciu, Bucuria anonimatului, se înscrie într-o serie mai lungă de recuperări ale principalelor repere optzeciste. Unele - cele îngrijite la începutul deceniului anterior de regretatul Gheorghe Crăciun - au avut un caracter programatic, vizând impunerea, fie și tardivă, a postmodernismului drept curent dominant în literatura română. Este vorba de volumele Aventuri într-o curte interioară, de Mircea Nedelciu, și, respectiv, Generația ’80 în texte teoretice. Altele (cum ar fi reeditarea culegerilor Desant, Aer cu diamante și Cinci) au fost mai
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
perversă și mamă iubitoare, midinetă și manipulatoare de bărbați, amestec de tandrețe și depravare, iar noile tipare de masculinitate ar recicla, mai degrabă decât să perimeze, toate chipurile virilității. Putem considera că descrieți, de fapt, o iubire postmodernă, sau un postmodernism în iubire? Nu știu dacă e vorba despre postmodernism, pentru că postmodernismul nu este doar o nouă versiune a modernității. Dar e adevărat că, începând din anii ’60, am trăit cu ideea că acea perioadă a constituit o revoluție care a
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
amestec de tandrețe și depravare, iar noile tipare de masculinitate ar recicla, mai degrabă decât să perimeze, toate chipurile virilității. Putem considera că descrieți, de fapt, o iubire postmodernă, sau un postmodernism în iubire? Nu știu dacă e vorba despre postmodernism, pentru că postmodernismul nu este doar o nouă versiune a modernității. Dar e adevărat că, începând din anii ’60, am trăit cu ideea că acea perioadă a constituit o revoluție care a rupt cumva în două istoria: pe de o parte
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
tandrețe și depravare, iar noile tipare de masculinitate ar recicla, mai degrabă decât să perimeze, toate chipurile virilității. Putem considera că descrieți, de fapt, o iubire postmodernă, sau un postmodernism în iubire? Nu știu dacă e vorba despre postmodernism, pentru că postmodernismul nu este doar o nouă versiune a modernității. Dar e adevărat că, începând din anii ’60, am trăit cu ideea că acea perioadă a constituit o revoluție care a rupt cumva în două istoria: pe de o parte, preistoria geloziei
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
a operei întregi, „expurgată de orice partis-pris-uri”. Situație în care se aflau, de altfel, și ceilalți componenți ai familiei lui literare, „târgoviștenii”, și ei mult discutați însă tot nesistematic. Și despre această „școală” care a întruchipat, consideră Gabriela Gheorghișor, „ipostaza postmodernismului «de seră», hiper-manierist și apolitic”, nu avem un mare studiu sistematizator. Lipsea apoi o lucrare care să facă legătura, în amănunte, între „târgovișteni” și „postmoderniștii programatici ai generației 80”, branșați, aceștia, mai mult decât primii, la experiențele culturale apusene din
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
pare să aspire personajele (anonime) din Sub semnul Aspidei. O dificultate tenace se dovedește a fi așezarea cărții, a romanului sui generis, cum zice dl D. Micu în prefață, Roxanei Pavnotescu în contextul literaturii actuale. Cartea ar putea fi afiliată postmodernismului prin unele trăsături comune: fragmentarism, incoerență (măcar aparentă) la nivel narativ, ștergerea limitelor dintre genuri și specii, dar toate aceste caracteristici sunt aparente numai, sau, mai degrabă, formale, ca o condiție oarecum obligatorie de a te înscrie în moda literară
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
a răspuns ceva de genul: poate pentru că bucuria și armonia sufletească sunt socotite ca o stare de normalitate, iar literatura insolitează viața, nu i se suprapune, nu o copiază. Problemă grea, oricum, dar cam aceasta ar fi diferența majoră între postmodernism și "romanul" Roxanei Pavnotescu, postmodernismul nemaicăutând, adică, locurile de ruptură în normalitatea vieții, ci acceptându-le ca pe ceva "normal". Altfel spus, nemaiasumându-și așa-zisele categorii negative, ci preluându-le ca atare și, cel mai adesea, persiflându-le. Dacă
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
poate pentru că bucuria și armonia sufletească sunt socotite ca o stare de normalitate, iar literatura insolitează viața, nu i se suprapune, nu o copiază. Problemă grea, oricum, dar cam aceasta ar fi diferența majoră între postmodernism și "romanul" Roxanei Pavnotescu, postmodernismul nemaicăutând, adică, locurile de ruptură în normalitatea vieții, ci acceptându-le ca pe ceva "normal". Altfel spus, nemaiasumându-și așa-zisele categorii negative, ci preluându-le ca atare și, cel mai adesea, persiflându-le. Dacă mai adăugăm că arhitectura compozițională
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
Psihologiile devin tipologii, identitățile se uniformizează și dispar într-o globalizare alienantă. De aceea, investigația postmodernității trebuie să înceapă mereu cu asumarea crizei ipostasice, la nivel psihologic și cultural și, doar printr-o astfel grilă, să se treacă la hermeneutica "postmodernismului", care nu devine altceva decît o consecință a depersonalizării macrosistemice. În subsidiarul "terapiei" cînd nostalgice, cînd sarcastice, a lui Lodge, distingem această "temă" serioasă, dezvoltată subtil și rafinat în text. Autorul se dovedește, în acest roman, preocupat mai curînd de
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
Gheorghe Grigurcu Unul din capitolele cele mai incitante ale cărții pe care Alexandru Mușina o consacră chestiunilor poeziei este cel privitor la postmodernism. „Termen-șoc“, „termen-emblemă“, în suita altora similare precum structuralismul, semiotica, textualismul, postmodernismul a stîrnit la rîndu-i valuri în spațiul literar indigen, chiar dacă, precum și în cazurile precedente, a făcut act de prezență la noi cu o oarecare întîrziere față de Occident. „Important e
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Gheorghe Grigurcu Unul din capitolele cele mai incitante ale cărții pe care Alexandru Mușina o consacră chestiunilor poeziei este cel privitor la postmodernism. „Termen-șoc“, „termen-emblemă“, în suita altora similare precum structuralismul, semiotica, textualismul, postmodernismul a stîrnit la rîndu-i valuri în spațiul literar indigen, chiar dacă, precum și în cazurile precedente, a făcut act de prezență la noi cu o oarecare întîrziere față de Occident. „Important e că avem și noi termenii noștri, în jurul cărora să ne desfășurăm
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
și ea legile ei și, la o adică, de ce nu ne-am construi prestigiul nu pe o reală competență și originalitate în gîndire, ci pe «controlul» surselor și pe «valorificarea» lor sub formă de «studii despre»...“. Mai pe șleau spus, postmodernismul s-a instituit ca o „modă“. Al. Mușina îi subliniază pe bună dreptate neutralitatea axiologică: „Termenul ca atare, postmodernism, nu e, în sine, nici bun nici rău. Totul depinde de contextul în care apare, de ce sens îi dăm, de ce influență
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
și originalitate în gîndire, ci pe «controlul» surselor și pe «valorificarea» lor sub formă de «studii despre»...“. Mai pe șleau spus, postmodernismul s-a instituit ca o „modă“. Al. Mușina îi subliniază pe bună dreptate neutralitatea axiologică: „Termenul ca atare, postmodernism, nu e, în sine, nici bun nici rău. Totul depinde de contextul în care apare, de ce sens îi dăm, de ce influență are («pozitivă» sau «negativă») asupra calității și nivelului dezbaterilor pe care le generează, asupra configurației (și valorii) operelor literare
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
rău. Totul depinde de contextul în care apare, de ce sens îi dăm, de ce influență are («pozitivă» sau «negativă») asupra calității și nivelului dezbaterilor pe care le generează, asupra configurației (și valorii) operelor literare a căror producere o stimulează“. Dar e postmodernismul un concept suficient de coagulat? Poate fi pus alături de cele, bunăoară, ale romantismului și modernismului, ultimele cu un desen evident mai precis? I s-au dat accepții atît de diferite, exemplificări atît de variabile, încît ne temem că e mai
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
ajunge la oferta unei tipologii și la sugestia unui plus de valoare ce s-ar cuveni acordat creațiilor ce-l ilustrează... Dacă încercăm totuși a stabili (deși e dificil) un numitor comun definițiilor, prea adesea deconcertante, care s-au dat postmodernismului, am putea vorbi despre o reluare, neevitînd registrul ironic și parodic, al formelor anterioare, un eclectism voios ce s-ar putea să semnaleze o sleire a invenției, o ocultare a „originalității“. De unde un soi de histrionism („un simulator de emoții
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
și de trăiri“ zice Al. Mușina), degajarea caracterului de artefact al poeziei care nu ezită a-și da în vileag procesul de fabricație, prin extinderea discursului critic și autocritic, așa cum în unele restaurante șic mîncarea e preparată în fața clienților. Inconsistența postmodernismului rezultă nu în ultimul rînd din incapacitatea fixării sale pe o anume materie. De unde tendința sa acaparantă căreia nu i s-ar putea pune limite. Să fie vorba, în arealul românesc, de perioada ultimelor două-trei decenii sau de una mai
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
nu-l prea văd citat ca atare, și dacă Italo Calvino nu e postmodernist, atunci cine e?!), încît nu poți să nu te gîndești la ei ca la niște postmoderniști“. {i nu e numai atît. „Modul de a opera“ al postmodernismului ar fi decelabil nu doar în Breviarul general al lui Mircea Horia Simionescu, ci și în ciclul romanesc al lui Paul Georgescu, în Princepele și mai cu seamă în Incognito de Eugen Barbu (ultimul roman acuzat, după cum se știe, de
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
se complică dacă îi includem în trupa postmoderniștilor și pe alți autori, în frunte cu Budai-Deleanu, cu }iganiada sa, etalînd „discursurile politice“ ale unor Janalău, Slobozan, Baroreu, prevăzută cu note de subsol? Își face loc în această nervoasă nefixare a postmodernismului, ca o paradoxală reacție a pasivității induse de epuizare, o mentalitate de sfîrșit de ciclu, de alexandrinism. Ceea ce pare a nu încăpea într-o secțiune temporală determinată a literaturii încearcă a deversa granițele acesteia, deplasîndu-și „centrul de interes“ în cadrele
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
normalului», a «referențialului» (de aici «transcendența goală», «dezumanizarea», «magia verbală», universurile «secunde», paralele), în încercarea de a face din poem un «obiect» care nu comunică, ci «se comunică» și care poate exista (este) și în absența cititorului“. Imaginea sintetică a postmodernismului ar fi următoarea: „Nevoia de existență e gîndită (de aici răceala, luciditatea, caracteristice postmoderniștilor), nu simțită, e rodul unor deducții, nu al unei nevoi de manifestare vitală. Postmodernismul e, poate, un proiect literar, dar nu e, în nici un caz, un
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
și care poate exista (este) și în absența cititorului“. Imaginea sintetică a postmodernismului ar fi următoarea: „Nevoia de existență e gîndită (de aici răceala, luciditatea, caracteristice postmoderniștilor), nu simțită, e rodul unor deducții, nu al unei nevoi de manifestare vitală. Postmodernismul e, poate, un proiect literar, dar nu e, în nici un caz, un proiect existențial“. Dar atunci care ar fi deosebirea dintre postmodernism și modernism? Nu cumva avem a face mai curînd cu o continuitate, cu o prelingere dintr-o suprafață
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
aici răceala, luciditatea, caracteristice postmoderniștilor), nu simțită, e rodul unor deducții, nu al unei nevoi de manifestare vitală. Postmodernismul e, poate, un proiect literar, dar nu e, în nici un caz, un proiect existențial“. Dar atunci care ar fi deosebirea dintre postmodernism și modernism? Nu cumva avem a face mai curînd cu o continuitate, cu o prelingere dintr-o suprafață pe alta a aceleiași materii diversificate, îngroșate între timp? A unei materii ce devine mai atentă față de sine odată cu un simțămînt al
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
alcătuirea unui bilanț? „Constatarea relevanței realului“, „magia verbală“, „universurile «secunde», paralele“, nu reverberează oare chiar „nevoia de existență gîndită“, „răceala“, „luciditatea“ execuției? La prezumata incompatibilitate dintre „un proiect literar“ și „un proiect existențial“ ne vom referi mai jos. În realitate, postmodernismul nu-și poate găsi termeni convingători pentru susținerea unei autonomii care să-i insufle o existență creatoare comparabilă cu cea a modernismului de care e disociat printr-o forțare speculativă. E vorba mai curînd de un artificiu izvorît din impulsul
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]